Meningita încă face victime. Singura metodă de a o preveni este vaccinul. Boala poate fi bacteriană sau virală. Cea bacteriană poate fi produsă de un meningococ, un pneumococ și de haemophilus influenzae.
18 Aprilie, 2019. O elevă a unui liceu din Capitală moare în urma unei meningite meningococice fulminate. Patru zile mai târziu, pe 22 aprilie, în județul Botoșani, apare un alt caz – meningită. Tratată, pacienta manifestă o evoluție bună. Apoi pe 23 aprilie, în județul Vaslui, o infecție cu meningococ, tot o elevă, și cazul se termină cu decesul acesteia.
Conform Ministerului Sănătății, anual, în România, sunt diagnosticate câteva zeci de cazuri, dintre care aproximativ 20% se soldează cu decese. Forma fulminantă, care a dus la decesul adolescentei de 18 ani în doar câteva ore, a fost cauzată de un meningococ.
Cum arată simptomele meningitei la copii
Meningita, ca de altfel orice altă boală, este greu de diagnosticat când bolnavul este la vârste foarte mici. Cea mai mare incidență a infecției meningococice apare la copii mai mici de 5 ani. De regulă, meningita are niște simptome clare. Poate că unele simptome nu sunt foarte clare la această vârstă, însă stările de iritabilitate sau de somnolență nu au cum să fie trecute cu vederea. O erupție cutanată poate, de asemenea, să apară într-o meningită meningococică.
Cum recunoști meningita
De regulă, indiferent de tipul ei, meningita apare cu niște simptome clare, similare în toate cazurile:
- febră mare (40-41 °C) care debutează brusc;
- dureri severe de cap;
- vedere dublă;
- stări de confuzie;
- intoleranță la lumină (fotofobie) și la zgomote (fonofobie).
La copii, simptomele sunt mai neclare, nespecifice, cum ar fi starea de iritabilitate și de somnolență, stări care vin adesea însoțite de greață și/sau vărsături. Rigiditatea musculară este un alt simptom specific meningitei, mai ales a mușchilor occipitali.
Bolnavii de meningită stau într-o poziție ușor de recunoscut – întinși pe-o parte, cu capul dat spre ceafă și cu picioarele îndoite – iar încercarea de a-i îndrepta gâtul este, de cele mai multe ori, imposibilă. Și dacă reușești să îndoi gâtul ca să aplece capul spre piept, picioarele i se vor îndoi instantaneu din genunchi (semnul Brudzinski).
Un alt semn care ar putea indica boala meningococică este o erupție cutanată caracteristică, numită purpură. Purpura este o erupție de pete roșii, mici, neregulate, hemoragice, care apar de regulă în zona toracelui, pe membrele inferioare, membranele mucoasei conjunctivă și, ocazional, pe palme sau pe tălpi. Leziunile nu își schimba culoarea, roșeața dispărând prin apăsare cu degetul sau cu un pahar din sticlă. Deși purpura nu este neapărat prezenta în cazul meningitei meningococice, simptomul este caracteristic acestei boli.
Cum se transmite meningita
Prin cea mai ușoară cale, cea orală, adică prin saliva scuipată în tuse sau strănut sau prin secrețiile nazale de la persoana infectată la cea pe care o infectează.
Atât forma bacteriană, cât și cea virală sunt foarte contagioase, nu atât de contagioase precum gripa, însă. Adică se transmite direct prin sărut, tuse sau strănut, prin picăturile de secreții respiratorii, dar nu se transmite prin simpla respirare a aerului dintr-un spațiu în care s-a aflat un bolnav de meningită.
De regulă, meningita virală este cauzată de enterovirusuri, ceea ce înseamnă că se răspândește, cel mai frecvent, prin intermediul materiilor fecale. Și, desigur, riscul de infectare este mult mai redus în acest caz.
Cine e pasibil de îmbolnăvirea cu meningită
Specialiștii vorbesc de două vârfuri de incidență pentru meningitele meningococice: copiii până la 4 ani și adolescenții. Vaccinul pentru această formă de meningită lipsește din România și nici nu face parte din schema națională de imunizare, așa cum este cel pentru meningita pneumococică.
Copiii mai mari sunt cel mai frecvent afectați de Neisseria meningitidis (meningococ) şi Streptococcus pneumoniae (serotipurile 6, 9, 14, 18 și 23), iar cei sub cinci ani, de Haemophilus influenzae tip B (în ţările în care nu se efectuează vaccinare).
Cum se tratează meningita
Boala necesită internare pentru efectuarea mai multor teste și analize în urma cărora se va putea confirma dacă este de natură bacteriană sau virală. Aceste teste pot fi:
- un test de sânge;
- un examen fizic;
- o puncție lombară prin care o probă de lichid este prelevată din coloana vertebrală și testată apoi pentru identificarea bacteriilor ori a virusurilor;
- o tomografie computerizată (CT).
Deoarece meningita bacteriană este gravă și are o evoluție fulminantă, se începe tratamentul cu antibiotice înainte de a avea rezultatul testelor, urmând ca acesta să fie schimbat ulterior daca rezultă că este vorba despre o meningită cauzată de un virus.
