Locuiește permanent în cavitatea nazală dar și pe piele la majoritatea persoanelor sănătoase și, oricât de mult sperie pe toată lumea, stafilococul auriu nu se tratează. Devine periculos doar în condițiile unui sistem imunitar deficitar, altfel, chiar depistat în urma unui exsudat nazal este lipsit de importanță clinică. Când devine, totuși, periculos?
Stafilococul auriu este o bacterie care provoca o mare varietate de manifestări clinice. Infecțiile cu aceste bacterii apar, de regulă, în școli, grădinițe și spitale, iar tratamentul devine tot mai greu de gestionat din cauza apariției tulpinilor rezistente la antibiotic, precum MRSA (stafilococul auriu rezistent la meticilină).
Multă lume trăiește cu Stafilococul auriu în mucoasa nazală ori pe piele, fără a manifesta niciun semn de îmbolnăvire, însă dacă reușește să ajungă în fluxul sangvin, ori în țesuturile interne, aceste bacterii pot provoca o varietate de infecții grave.
Purtătorii cei mai des întâlniți și cu rate mari de colonizare (80%) sunt lucrătorii din domeniul sănătății, persoanele care folosesc ace în mod regulat (de exemplu, diabetici și utilizatorii de droguri intravenoase), persoanele cu o imunitate compromisă. Stafilococul auriu poate fi transmis de la persoană la persoană prin contact direct sau prin intermediul hainelor, ustensilelor sau lucrurilor atinse de o persoană infectată.
Ce boli poate provoca stafilococul auriu
Streptococul auriu este una dintre cele mai frecvente infecții de natură bacteriană la om și un agent cauzator al multor infecții umane, inclusiv bacteriemie, infecții ale pielii și ale țesuturilor moi (de exemplu, impetigo, foliculită, furunculi, coșuri cu pustule, celulita și altele), osteomielită, artrită septică, infecții ale dispozitivelor protetice, infecții pulmonare (de exemplu, pneumonie și infecții ale pleurei), gastroenterită, meningită, sindromul șocului toxic și infecții ale tractului urinar.
Simptomele infectării cu stafilococ auriu
Primul și cel mai puțin grav dintre simptomele infectării cu stafilococ auriu este apariția furunculelor pe diferite zone ale pielii, care creează disconfort, fiind umflate, dureroase și roșii. Rădăcina unui fir (sau a mai multor) de păr din piele se infectează, astfel încât se produc aceste umflături extrem de dureroase, numite foliculită.
Impetigo este un alt simptom al infecției cu stafilococ auriu care constă în apariția unor bășici puțin adânci, umplute cu fluid, care se rup, lăsând cruste de culoarea mierii. Impetigo poate provoca mâncărimi sau răni.
Abcesele (coșurile purulente sau furunculele) sunt zone inflamate, dureroase, pustule pline de puroi care se formează chiar sub piele.
Celulita infecțioasă este o infecție a pielii și a țesutului sub ea. Celulita se răspândește, provocând durere și roșeață.
Panarițiul este o colecție de puroi care se localizează la nivelul unghiilor.
Mastita este o infecție care poate să apară la femeile care alăptează și care se dezvoltă la nivelul sânilor, existând riscul de a trece în lapte. De regulă, apare în jurul săptămânilor 1-4 după naștere și se manifestă cu un abces în zona mamelonului, extrem de dureros. Acest abces eliberează adesea un mare număr de bacterii în laptele matern, care poate produce infectarea sugarului.
Pătrunderea bacteriei în sânge și organe poate duce la pneumonie, atunci când stafilococul pătrunde în plămâni, osteomielită, când stafilococul pătrunde în oase, și endocardită, când acesta invadează valvele cardiace.
Infecțiile severe, extinse la mai multe organe duc la bacteriemie sau sepsis. Manifestările sepsisusului sunt febra, frisoanele, scăderea tensiunii arteriale, insuficiență de organ și , la final, decesul.
Toate infecțiile pielii cu stafilococ auriu sunt foarte contagioase.
Cum se diagnostichează o infecție cu stafilococ auriu
Infecțiile cutanate stafilococice sunt, de obicei, diagnosticate pe baza aspectului lor. Alte infecții necesită probe de sânge sau fluide infectate, care sunt trimise la un laborator pentru a crește (pe medii de cultură), pentru a identifica și pentru a testa bacteriile. Rezultatele laboratorului confirmă diagnosticul și determină care antibiotice pot omorî stafilococul (testarea sensibilității).
Dacă un medic suspectează osteomielită, este probabil nevoie de radiografie, tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (IRM). Aceste teste pot arăta unde este localizată infecția și ajută la a determina și cât de gravă este. Biopsia osoasă se face pentru a obține un eșantion pentru testare. Eșantionul poate fi îndepărtat cu un ac sau în timpul unei intervenții chirurgicale.
Cum poți preveni o infecție cu stafilococul auriu
Cea mai simplă metodă de prevenție este igiena. Poți preveni răspândirea acestor bacterii prin spălarea a mâinilor cu săpun și apă sau prin aplicarea unui dezinfectant de mână pe bază de alcool. De asemenea, pentru a preveni răspândirea infecției, este recomandat să eviți contactul cu persoanele infectate, curățarea și pansarea leziunilor pielii (porți de intrare în organism a bacteriei), precum și să eviți să împrumuți obiecte sau haine de la o persoană infectată.
Unii medici recomandă aplicarea antibioticului unui antibiotic sub formă de cremă în interiorul nărilor pentru a elimina stafilococii din nas. Însă pentru că s-a ajuns la concluzia că folosirea acestuia a dus la rezistența bacteriei în fața acestui tratament, acum acest antibiotic este utilizat numai după o diagnosticare de infecție.
De exemplu, se impune acest tratament unor persoane înainte de anumite operații sau celor care locuiesc într-o gospodărie în care infecția pielii se răspândește. Dacă purtătorii de stafilococi au nevoie de anumite tipuri de intervenții chirurgicale, atunci aceștia sunt tratați cu un antibiotic înainte de operație.
Persoanele cu o infecție cutanată stafilococică nu ar trebui să se ocupe de manevrarea alimentelor, de aceea în creșe, grădinițe, spitale angajaților li se face frecvent teste care să depisteze această infecție.
Cum se manifestă infectarea cu stafilococ auriu la copii
Stafilococul auriu nu poate să străbată un țesut sănătos, dar trece dincolo de această baieră atunci când pielea copilului prezintă leziuni sau zgârieturi (pe piele sau în nări) și pătrunde în organism cauzând infecții și intoxicații.
Intoxicațiile sunt cauzate de toxinele eliberate de bacterie (toxiinfecție alimentară, sindromul șocului toxic, sindromul pielii opărite).
Sindromul pielii opărite, spre exemplu, de regulă apărut după dese dermatite cutanate, afectează nou-născuții și copiii cu vârste de până în 5 ani.
Începe cu o infecție cutanată mică a pielii, care se înroșește, arde, e dureroasă la atigere, purulentă sau nu, ce poate afecta întreaga piele. Copilul face febră, erupție cutanată și, uneori, bășici. Pe măsură ce bulele se sparg și erupțiile cutanate trec, stratul superior al pielii devine roșu și dură, ca după o arsură.
Această boală gravă afectează organismul în același mod ca arsurile grave. De aceea, se impune să fie tratată într-un spital, însă după tratament, majoritatea copiilor se recuperează complet.
Infecțiile sunt cauzate de creșterea numărului de bacterii și se manifestă prin infecții ale tractului respirator, ale țesutului osos, meningită, septicemie, infecții ale pielii.
Nu toate tipurile de stafilococi sunt declanșatoare de infecții. Din cele 27 de specii de stafilococi identificate, doar 14 dintre le trăiesc pe piele și pe mucozități și doar 3 dintre acestea pot produce îmbolnăviri. Printre aceștia se numără și stafilococul auriu, cel mai agresiv dintre toți.
