- Cum ne sabotăm imunitatea
- Regulile simple ale imunității locale
- Bronșiolita, vedeta sezonului rece
- Ce să NU faci în tratamentul bronșiolitei
„La copil, dereglările imunității (înnăscute sau dobândite) sunt boli redutabile, amenințătoare cu viața, care afectează tot organismul, nu doar sistemul respirator“, scrie doctorul Raluca Simona Bodea, pe blogul său drbodeapediatru.ro. Și totuși, când astfel de simptome se tot repetă, unde greșim?
Infecțiile respiratorii frecvente, care își fac apariția cu cele două simptome din titlu, nu au nicio legătură cu imunitatea copilului. Când copilul tușește sau face febră, cu atât mai mult cu cât aceste simptome se tot repetă, mai ales în sezonul rece, majoritatea părinților dau vina pe imunitatea celui mic. E mic, spun ei, nu are imunitatea dezvoltată, hai să i-o întărim. Și fuga spre vitamine și suplimente alimentare, ori leacuri băbești ca să-i crească imunitatea. Am scris despre pericolul acestor „ajustări“ ale imunității aici: imunitatea copilului
Cum ne sabotăm imunitatea
Numai că în cazul unor infecții respiratorii, despre care ne-am propus să aflăm mai multe în acest articol, imunitatea rămâne integră, în peste 90% din cazuri, funcțională și competentă. Imunitatea este de două feluri:
- imunitatea generală (sistemică)
- imunitatea locală (a porților de intrare în organism a virusurilor și bacteriilor care pot provoca infecții).
Infecțiile respiratorii frecvente sunt boli care se iau din aer, prin transmisie directă de la o persoană bolnavă. Vinovații sunt virusurile și bacteriile „la modă“ în sezonul rece. Infecțiile cu virusuri sunt mai frecvente, cele cu bacterii, mai rare și mai severe, iar acestea din urmă pot apărea în orice parte a anului.
Gravitatea infecției are legătură cu agresivitatea virusului și cu ceea ce numim acum imunitatea locală, adică slăbirea capacității de apărare a căilor pe unde intră în organism virusurile și bacteriile. Adică nas, gură, gât și urechi.
Cine slăbește rezistența acestor porți de intrare? Ce determină ca mucoasele din nas, gât și gură să nu mai fie o barieră în calea virusurilor sau a bacteriilor, provocându-ne boli?
În primul rând, „este o eroare să tratezi agresiv întregul sistem imun general, în loc să întărești apărarea locală! Administrarea de imunostimulatoare generale fără discernământ strică echilibrul sistemului imun! Și încă cum: inhibă dezvoltarea și funcționarea unei imunități de copil, care se află încă în plină dezvoltare și creștere“, spune doamna doctor Raluca Simona Bodea, pe blogul său.
În al doilea rând, greșitele așteptări pe care le au unii părinți când, deși copilul continuă să trăiască în același mediu solicitant (colectivitate cu risc de infecții, sezon rece, multiple internări în spital), ei își doresc să nu mai răcească niciodată. Până și imunostimulatoarele au nevoie de 2-3 luni pentru a-și arăta rezultatele care, desigur, vor părea să nu-și facă efectul. Pentru că nu acestea sunt soluțiile!
Regulile simple ale imunității locale
Cine ne întărește imunitatea locală? Cine ne ajută să întărim rezistența porților de intrare în organism a virusurilor și a bacteriilor?
Sfaturile care urmează sunt atât de banale, încât mulți părinți, probabil, vor crede că e un plan de marketing, dar nu veți primi nicio recomandare de medicament. Măcar din punctul acesta de vedere ar trebui să parcurgeți lista de mai jos, pe care doamna doctor Raluca Simona Bodea a postat-o pe blogul său:
- Faceți copilului vostru spălătura nazală (cu apă de mare spray) după contactul infectant sau zilnic, când vine de la creșă/grădiniță (scade numărul de germeni pe cm cub de mucoasă nazală).
- Mențineți integritatea mucoasei respiratorii( prin umidificarea aerului și temperatura adecvată a mediului ambiant).
- Evitați folosirea în exces a picăturilor de nas și aspirarea secrețiilor nazale atunci când copilul respiră bine.
- Căliți organismul copilului încă din perioada de sugar. Aceasta este metoda prin care copilul se adaptează inteligent și eficient mediului în care trăiește, fie iarnă fie vară.
- Mențineți o microbiotă sănătoasă în cavitatea bucală (alimentație adecvată, igiena gurii și dinți sănătoși).
- Nu tratați cu antibiotice starea de purtător sănătos de microbi în nas sau gât ( de ex.: stafilococ), fără sfat medical specializat!
Bronșiolita, vedeta sezonului rece
Bronșiolita este o infecție virală (provocată de un virus) în care se produce inflamarea celor mai mici căi respiratorii ce conduc aerul în plămâni, bronșiolele. Inflamându-se, acestea se strangulează, nepermițând aerului să mai iasă din plămâni decât printr-o respirație șuierătoare (denumit medical wheezing).
Dacă ar fi doar zgomotul, însă e vorba și despre o respirație care se realizează cu dificultate, care epuizează copilul. În afara acestui simptom caracteristic, bronșiolita își semnalează prezența prin tuse seacă sau productivă (depinde de cantitatea de mucus care s-a acumulat), uneori febră și dureri la înghițit.
Bronșiolita este o urgența pediatrică majoră, care nu se tratează acasă. Cu cât mai repede copilul este corect diagnosticat și pus pe tratament, cu atât mai repede evitați spitalizarea. Cu toate acestea, chiar dacă primiți tratamentul acasă (tratată corect și prompt evlouția bolii estebună în 7-14 zile), doamna doctor Raluca Raluca Simona Bodea recomandă părinților să viziteze doctorul zilnic în primele 3 zile de la debutul bolii. „Suprainfecția bronșiolitei apare în a 4-5 a zi de evoluție și se manifestă prin reluarea febrei, cu valori mai mari de 39 grade Celsius.“
CITEȘTE ȘI: Astm sau bronșiolită? Ce au în comun și cum se face diferența la copii
Ce să NU faci în tratamentul bronșiolitei acute
Recomandările sunt cât se poate de clare în ce privește tratamentul bronșiolitei acute:
Nu acceptați tratament cu amoxicilină și NICIUN alt antibiotic în tratamentul bronșiolitei acute.
Nu acceptați adrenalină pentru a fi nebulizată la copiii cu bronșiolită acută, formă ușoară sau medie, care sunt trimiși la domiciliu pentru că nu au insuficiență respiratorie și nu necesită spitalizare pentru administrare de oxigen. Am scris aici despre medicamentele care n-ar trebui nebulizate, cu atât mai mult cu cât pacientul este acasă, nu la spital, sub supraveghere medicală. Mergeți la medic dacă tusea copilului persistă mai mult de 2-3 săptămâni.
