Alergiile alimentare au devenit o problemă de sănătate publică, numărul acestora fiind într-o creștere alarmantă în special în ultimii ani. În acest context, specialiștii au ridicat o problemă importantă: să fie protocolul de amânare a introducerii alimentelor cu potențial alergen în alimentația bebelușilor, o alegere înțeleaptă?
- Care erau recomandările oficiale până de curând?
- Prevenirea apariției alergiilor – Ce au observat cercetătorii?
- Care sunt copiii cu predispoziție alergică?
- Care e logica introducerii cât mai devreme a alimentelor alergene în dietă?
- Introducerea alimentelor cu potențial alergen
Care erau recomandările oficiale până de curând?
Până la începutul lui ianuarie, 2017, se considera că alimentele cu potențial alergen, în special la copiii cu predispoziție către alergii, ar trebui introduse în alimentație abia după vârsta de un an. Motivația era simplă și legată de faptul că în cazul declanșării unei alergii, este mai ușor să intervii de urgență la un copil mai mare de un an, decât la unul cu vârsta de doar câteva luni. În plus, se mergea pe principiul că sistemul digestiv are mai mult timp la dispoziție pentru a se maturiza.
Prevenirea apariției alergiilor – Ce au observat cercetătorii?
Noile directive au fost aplicate la scară largă, ele fiind recomandate de autorități în domeniu, de tipul Academiei Americane de Pediatrie și al Organizației Mondiale a Sănătății. Cercetătorii au remarcat însă, în timp, o creștere a frecvenței unor alergii, în special cea la arahide, dar au mai observat ceva interesant.
In țările nordice, în care peștele este consumat în cantități mari și de la vârste fragede, alergiile la pește și la fructe de mare sunt foarte rare.
În același timp, în unele populații în care copiilor li se oferă de la vârste fragede – adică de la începutul diversificării – unt de arahide, alergia la arahide este un fenomen cvasi-inexistent.
Punând cap la cap aceste două observații de bază și multe alte elemente, oamenii de știință au reușit să formuleze o nouă ipoteză.
Introducerea alimentelor cu potențial alergen la vârste cuprinse între 4 și 11 luni reduce semnificativ riscul dezvoltării unei alergii
Deși ghidurile cele mai stricte recomandau, la momentul respectiv, introducerea alimentelor cu ridicat potențial alergen abia după vârsta de 3 ani, cercetătorii au studiat o altă ipoteză. Ce se întâmplă, oare, dacă alergenul este introdus cât mai devreme, la începutul diversificării, atunci când sistemul imunitar este și mai imatur? Va reacționa el la fel de violent cum o poate face la vârsta de 3 ani?
Care sunt copiii cu predispoziție alergică?
Medicii folosesc diverse sintagme pentru a denumi această categorie de populație, dar toate au același înteles: este vorba despre copii la care riscul de apariție a unei alergii alimentare este mai mare decât media. De unde știu, însă, medicii, că un copil este expus riscului?
În general, se consideră că acei copii care se confruntă cu dermatită atopică severă sau cu alergie la ou au un risc foarte ridicat de a dezvolta și alte alergii. Copiii cu dermatită atopică ușoară sau de gravitate medie au un risc moderat de a dezvolta alte alergii alimentare.
Din păcate, această categorisire nu îi include nicăieri pe copiii care au un frate sau o soră cu alergii alimentare. Prin urmare, alergologia modernă consideră că este nevoie ca aceste criterii de evaluare să fie revizuite.
Care e logica introducerii cât mai devreme a alimentelor alergene în dietă?
Deși dermatita atopică este considerată, în continuare, cel mai important și mai evident indicator al unei predispoziții către un teren alergic, specialiștii au mai făcut câteva observații. Pornind de la ideea existenței testelor cutanate, ei au subliniat că expunerea cutanată la alergeni alimentari poate determina sensibilizare, în timp ce expunerea orală precoce se asociază cu creșterea gradului de toleranță.
Pe de altă parte, în cazul copiilor cu istoric familial de dermatită atopică, deci al copiilor cu un risc crescut de a dezvolta aceeași problemă, folosirea unor creme hidratante în primele 3 săptămâni de viață poate preveni apariția leziunilor caracteristice. Prin urmare, s-a formulat ipoteza că utilizarea acestor produse ar putea să prevină apariția alergiilor alimentare mai târziu în viață.
Pe ce se bazează recomandarea de a introduce alimentele alergene cât mai devreme în cursul diversificării?
Există mai multe studii ale căror rezultate sugerează ideea că introducerea precoce a alergenilor în alimentație ar avea ca rezultat reducerea riscului de sensibilizare alergică. Observațiile au pornit de la un chestionar efectuat în anul 2008, care a demonstrat că frecvența alergiei la arahide era de 10 ori mai mare în rândul copiilor evrei din Marea Britanie, comparată cu cea a alergiei la arahide în rândul copiilor evrei din Israel. Diferența a fost atribuită momentului introducerii arahidelor în alimentație: în Marea Britanie se respectau recomandările pediatriei moderne, în timp ce în Israel copiii primeau de la vârste fragede un desert pe bază de unt de arahide.
Un alt studiu, în care au fost implicați 2500 copii, a evidențiat un risc redus de alergie la ou în grupul în care oul a fost introdus în alimentație în intervalul de vârstă 4 – 6 luni, prin comparație cu grupul care a primit ou la 10 – 12 luni sau mai târziu.
O altă cercetare care a luat în calcul nu mai puțin de 13.000 copii a evidențiat faptul că alergia la laptele de vacă cu mediere IgE este mult mai rară la copiii care au fost expuși laptelui de vacă în primele 14 zile de viață și care au fost, ulterior, expuși regulat la acesta, decât la cei care au avut primul contact cu acesta după împlinirea vârstei de 3 luni.
Un studiu finlandez a evidențiat că amânarea introducerii în alimentație după vârsta de 5 luni pentru ovăz și după vârsta de 6 luni pentru grâu, crește riscul de sensibilizare la alergeni alimentari și respiratori.
Asemănător, introducerea alimentației complementare (alimente solide și lapte de vaca) la vârsta de 4 luni se asociază cu o scădere a riscului de alergie la arahide la copiii proveniți din familii cu istoric de alergii și astm.
Alte studii similare demonstrează că amânarea momentului expunerii la cereale după vârsta de 6 luni crește riscul de apariție a alergiei la grâu cu mediere IgE, iar introducerea laptelui de vacă, a oului și a arahidelor după vârsta de 1 an crește semnificativ riscul de sensibilizare la aceste alimente.
CITEȘTE ȘI: Diversificarea copilului cu risc de alergii alimentare
Introducerea alimentelor cu potențial alergen – Care sunt noile recomandări?
Luând în calcul toate aceste observații și multe alte studii, pediatria modernă a formulat noi recomandări privind momentul introducerii în alimentația bebelușilor a produselor cu potențial alergen ridicat. Astfel, copiii cu teren alergic, cu dermatită atopică severă, cu alergie demonstrată la ou, ar trebui să fie expuși, de pildă, untului de arahide în intervalul de vârstă 4 – 6 luni, pentru a minimiza riscul alergiei specifice. Expunerea se face după oferirea altor alimente și se preferă un mediu controlat.
În cazul copiilor cu dermatită atopică, forma ușoară sau moderată, alimentele care conțin arahide ar trebui introduse în jurul vârstei de 6 luni; în cazul lor, această introducere se poate face acasă, după ce copilul a demonstrat că e capabil să consume solide.
Copiii fără predispoziție alergică pot primi produse care conțin arahide începând de la vârsta de 6 luni, fără să fie nevoie să consultați medicul.
La fel de important este ca acei copii care au tolerat produsele cu conținut de arahide fără să întâmpine probleme, să continue consumul regulat, pentru a preveni sensibilizarea ulterioară.
Prevenirea apariției alergiilor – Precauții
Pe bună dreptate, au existat voci care au subliniat că aceste recomandări privind alimentele cu potențial alergen ridicat intră în contradicție cu recomandarea standard OMS ca diversificarea să înceapă după împlinirea vârstei de 6 luni. Este un subiect care încă rămâne deschis studiului, pentru a se determina impactul pe care începerea diversificării la 4 luni, în cazul copiilor cu teren alergic evident, îl are pe termen lung.
Bibliografie: https://aacijournal.biomedcentral.com
