18 INFECȚII riscante în SARCINĂ care fac rău bebelușului. Cum prevenim, cum tratăm

Infecțiile în sarcină sunt deosebit de periculoase. Atât pentru mamă, cât și pentru bebelușul nenăscut. Dar ceea ce complică lucrurile și mai mult este faptul că nu există tratamente în timpul sarcinii decât pentru ameliorarea efectelor asupra bebelușului. Astfel că singurele metode de a te feri de infecții în sarcină este să previi îmbolnăvirea.

Sarcina nu te face imună la infecțiile și bolile de zi cu zi, tot te poți îmbolnăvi. Totuși sarcina schimbă modul în care medical curant tratează infecția. Fără a fi însărcinată este ușor să lupți împotriva infecțiilor cu ajutorul antibioticelor, însă dacă infecția ajunge la bebelușul nenăscut, acest lucru poate duce acesta poate suferi de complicații la naștere și chiar la a dezvolta boli neonatale. Cunoașterea simptomelor infecțiilor virale sau bacteriene te poate ajuta să identifici infecția și să primești tratament din timp.

La ce infecții ești predispusă în timpul sarcinii și cum trebuie să te ferești:

Vaginoza bacteriană (VB) în sarcină

An de an, 1 milion de femei gravide suferă de VB, conform unei estimări făcute de Centrul pentru Control și Prevenirea Bolilor. VB este o inflamație a vaginului care rezultă din înmulțirea uneia dintre bacteriile prezente în mod normal în vagin. Poate să apară la orice femeie, însă este mai frecventă în cazul femeilor în active sexual. Vaginoza bacteriană poate există fără a ne da niciun semn. Simptomele care o anunță sunt:

scurgere vaginală alb-cenușie;
miros vaginal neplăcut (mai ales după actul sexual);
mâncărimi vaginale;
senzația de arsură în timpul urinării.

Tratament. Odată depistată, vei primi antibiotic local sau oral, la recomandarea medicului.
Riscuri la bebeluș. În mod normal, vaginoza bacteriană nu provoacă complicați însă, în anumite condiții, poate duce la:

naștere prematură;
greutate redusă la naștere;
boala inflamatorie pelvină;
avort;
meningită la nou-născut.

Cum poți preveni. Următorii pași te pot ajuta să previi vaginoza bacteriană:

evită să speli vaginul frecvent;
evită băile fierbinți;
nu folosi săpunurile parfumate pentru a curăța vaginul;
evită infecțiile cu transmitere sexuală limitându-te la un singur partener sau prin folosirea prezervativului.

CITEȘTE ȘI: Igiena femeilor însărcinate

Infecția cu streptococ de grup B (SGB) în sarcină

În România, nu puțini adulți sunt purtătorii unei bacterii numite streptococul de grup B (SGB). Pentru femeile care suferă de SGB, microorganismul se află în colon, în rect sau vagin. De obicei, SGB trăiește în organism fără să fie dăunător. Totuși, gravidele care găzduiesc în organismul lor acest streptococ îl transmit copiilor în timpul travaliului și al nașterii. Copiii, în special cei născuți prematur, nu fac față bacteriei la fel ca adulții. Dacă li se transmite infecția, se îmbolnăvesc grav.

Simptome. Infecția cu streptococ de grup B nu are simptome la femeia gravidă, deși unele femei ar putea face febră în momentul travaliului, ar putea suferi de ruperea prematură a apei sau de infecții urinare frecvente.

Tratament. Analizele ultimului trimestru vor scoate la iveală dacă ai sau nu această infecție, iar utilizarea antibioticelor în timpul travaliului previne majoritatea infecțiilor fetale. Dacă testele indică faptul că ești purtătoarea SGB, amintește-i acest lucru medicului la începutul travaliului, ca să-ți dea antibiotice.

Riscuri la bebeluș. Dacă steptococul de grup B infectează un nou-născut, boala ia una din două forme:

infecție izbucnită timpuriu;
infecție izbucnită târziu.

În primul caz, de obicei un copil se îmbolnăvește în două ore de la naștere. Printre probleme se numără infectarea lichidului din jurul creierului (meningită), inflamarea și infectarea plămânilor (pneumonie) și o afecțiune care pune viața în pericol, numită sepsis (septicemie), care provoacă febră, dificultate la respirat și colaps circulator. Infecția izbucnită târziu are loc în decurs de o săptămână până la câteva luni după naștere și, de obicei, are ca urmare meningita.

Cum poți preveni. Poți preveni riscurile acestei grave îmbolnăviri care poate afecta bebelușul doar începând imediat ce a fost depistată tratamentul cu antibiotice.

Candidoza în sarcină

Infecțiile fungice (candidoza) sunt provocate de microorganismul Candida albicans, care se găsește în cantități mici în vagin la aproximativ 25% dintre femei. Nivelurile crescute de estrogen din timpul sarcinii provoacă schimbări în mediul vaginal, pot distruge echilibrul natural și permit anumitor microorganisme să se dezvolte mai rapid decât altele.

Simptome. Candida este uneori prezentă fără să provoace semnalmente și simptome, iar alteori provoacă o infecție. Printre semnele și simptomele infecției se numără:

o secreție vaginală densă, albă și asemănătoare laptelui bătut;
mâncărimi;
arsuri;
înroșirea zonei din jurul vaginului și al vulvei, precum și urinare frecventă.

Tratament. Candidoza este tratată în timpul sarcinii cu o cremă vaginală sau cu un supozitor care conține o cremă antifungică. Aceste medicamente sunt disponibile fără rețetă, dar nu le folosi fără a consulta medicul. Acesta trebuie să confirme diagnosticul înainte să începi tratamentul. Îți va recomanda un medicament comercializat pe bază de rețetă, pentru eliminarea infecției. După ce ai suferit de o infecție fungică în timpul sarcinii, este posibil ca aceasta să devină o problemă recurentă până la naștere, după care, de obicei, dispare. Probabil va fi necesar să tratezi infecțiile fungice în mod repetat pe tot parcursul sarcinii.

Riscuri la bebeluș. Singurul risc este că o infecție fungică se poate transmite copilului în timpul nașterii. Candidoza orală este o afecțiune a mucoasei bucale produsă de Candida albicans ce apare destul de frecvent în perioada neonatală, contaminarea făcându-se în timpul travaliului. La acești sugari, mucoasa bucală este acoperită cu un strat albicios care seamănă cu laptele coagulat, putând exista un disconfort local care poate antrena dificultăți în alimentație.

Cum poți preveni candida în sarcină. Pentru a ajuta la prevenirea infecțiilor fungice:

Poartă lenjerie sau dresuri cu chilot din bumbac, precum și pantaloni largi.
Evită să porți pe perioade îndelungate costume de baie ude sau costume de sport şi spală-le după fiecare utilizare.
Mănâncă iaurt care conține culturi vii de Lactobacillus acidophilus – majoritatea iaurturilor le conțin. Iaurtul ajută la păstrarea proporției corecte de bacterii în organismul tău.

Infecțiile căilor urinare (ICU) în sarcină

Multe dintre modificările normale ale sarcinii cresc riscul infecțiilor căilor urinare (ICU), adică al infecțiilor vezicii urinare, al rinichilor sau al uretrei. ICU în timpul sarcinii pot lua forme foarte severe – o infecție netratată a vezicii poate duce la o infecție a rinichilor. Apoi trebuie să mai știi că ești predispusă infecțiilor urinare și după ce naști când, o vreme, nu vei putea goli complet vezica la urinare, iar în urina rămasă se pot înmulți bacteriile.

Simptome. Este foarte important să recunoști și să tratezi ICU în timpul sarcinii, deoarece asemenea infecții pot duce la travaliu prematur. Dacă ai o infecție urinară în sarcină:

vei simți durere sau arsură la urinare;
nevoia frecventă, aproape panicardă, de a urina sau de a urina imediat după ce ai urinat;
sânge în urină;
urină puternic mirositoare;
febră ușoară și sensibilitate în zona vezicii;
durere abdominală și durere de spate.

Tratament. Un examen al urinei pune diagnosticul de infecție urinară. Tratamentul include antibiotic.
Riscuri la bebeluș. Printre riscurile pentru bebeluș în cazul în care mama dezvoltă o infecție urinară enumerăm:

travaliul prematur;
infecțiile renale;
greutatea redusă la naștere;
sepsis, care duce la avort spontan;
preeclampsie;
paralizie cerebrală;
anemie;
moartea sugarului.

Cum poți preveni. Poți preveni sau scăpa de infecțiile urinare în sarcină în mai multe moduri:

bea multe lichide, în special apă.
urinează frecvent, nu te abține sau aștepta multă vreme înainte să urinezi. Abținând-te să elimini urina se ajunge la eliminarea incompletă a vezicii urinare, ceea ce poate cauza ICU. Urinarea frecventă este de asemenea utilă când vrei să scapi de o ICU.
apleacă-te înainte în timp ce urinezi, pentru a ajuta la golirea completă a vezicii.
urinează întotdeauna după contactul sexual.
după ce urinezi, șterge-te cu mișcări din față spre spate.

Gripa în sarcină

O femeie care nu a făcut vaccin antigripal poate face gripă în timpul sarcinii. Chiar dacă ai fost vaccinată, poți lua o formă de gripă care nu este acoperită de vaccin. Dacă ai simptome sugestive că te-ai infectat cu virusul gripal, ia legătura imediat medicul. Iată cum se manifestă:

durere în gât;
febră mare;
dureri de cap;
vărsături;
nas curgător;
oboseală;
amețeală.

Tratament. Este recomandabil ca orice gravidă, aflată în orice trimestru de sarcină, care are gripă să urmeze un tratament cu medicamente antivirale. Tratamentul antiviral este cel mai benefic dacă este început în primele două zile de la apariția simptomelor.
Riscuri. Netratată, o gripă în sarcină poate provoca complicații, atât la mamă, cât și la bebelușul nenăscut:

pneumonie;
travaliu prematur;
naștere prematură;
defecte congenitale.

Cum poți preveni. Cea mai bună prevenție rămâne tot vaccinul antigripal care se poate administra chiar și în timpul sarcinii. În afara vaccinului, cele mai bune metode de prevenție sunt cele de igienă:

spală-te frecvent pe mâini după ce ai atins suprafețe atinse de mai multă lume;
evită spațiile aglomerate;
evită să împarți vesela sau mâncarea cu alții;
tușește sau strănută în pliul cotului.

Hepatita în sarcină

Există 5 tipuri de hepatite, dar riscul de transmitere la făt este mare în cazul hepatitei de tip B (cel puțin la noi în țară). Se transmite la naștere, de la mamă la copil. Cu toate acestea, NU este obligatorie cezariana, iar alimentația la sân a nou-născutului este posibilă, dacă se administrează copilului la nașter, în primele 12 ore, imunoglobuline anti VHB (HBIG), pe care mamele din România trebuie să le cumpere din farmacii, precum și vaccin antiVHB (se face gratuit în maternitate). În alte țări, hepatita E este cea mai periculoasă formă de infecție ce poate să apară în timpul sarcinii.
Simptomele infectării cu hepatita B. Pentru a confirma diagnosticul, medicul dumneavoastră vă poate recomanda un test de sânge pentru analiză. Principalele semne ale infecției cu hepatită în sarcină sunt:

afectarea ficatului;
greață sau vărsături;
durere abdominală;
febră.

Tratament. Riscul de complicații ale sarcinii și infectare a nou-născutului sunt legate de cât de activ este virusul VHB. Dacă activitatea lui este intensă, ți se vor da medicamente pentru reducerea riscului de complicații pentru tine și copil. Nou-născutului i se pot administra anticorpi împotriva virusului, după naștere.
Riscuri. Pentru bebelușul nenăscut, dar și pentru femeia însărcinată, infectarea cu virusul hepatitei B este foarte periculoasă. Iată care sunt riscurile:

icter;
moartea mamei;
avort;
deces al nou-născutului la naștere;
decesul survenit imediat după naștere.

Cum poți preveni:

informează-te înainte de a pleca într-o călătorie unde există o rată ridicată de infectare cu hepatită;
evită contactul sexual fără protecție;
evită să consumi alimente gătite pe străzi;
evită consumul de produse lactate de care nu ești sigură;
spală corect legumele și fructele înainte de a mânca;
spală mâinile de fiecare dată după ce ai folosit toaleta;
bea apă fiartă sau îmbuteliată.

Listerioza în sarcină

Listerioza este o boală provocată de o bacterie numită Listeria monocytogenes. Majoritatea infecțiilor apar în urma consumării unor alimente contaminate, printre care și alimente procesate, cum ar fi mezeluri și crenvurști, lapte nepasteurizat și brânză topită.

Simptome. Majoritatea oamenilor sănătoși expuși la infectarea cu bacteria listeria nu se îmbolnăvesc, dar infectarea provoacă simptome asemănătoare cu cele ale gripei, cum ar fi:

febră;
oboseală;
greață;
vărsături.

Predispoziția pentru acestea este întru câtva mai mare în timpul sarcinii. Odată diagnosticată (teste de sânge) în timpul sarcinii, necesită instituirea unui tratament antibiotic prompt, 3-4 săptămâni, pentru prevenirea îmbolnăvirii fetale. Dacă infecția afectează fătul, în funcție de greutate și de vârsta sugarului, și acesta va avea nevoie de tratament cu ampicilină.

Riscuri. Listerioza poate debuta în orice trimestru al sarcinii, însă majoritatea cazurilor sunt diagnosticate abia în ultimul trimestru, de cele mai multe ori în urma nașterii premature, avortului spontan sau a morții intrauterine a fătului.

Cum poți preveni:

gătește bine toate tipurile de carne (fructe de mare, vită, etc.) și legume până când sunt fragede;
nu mânca alimente procesate (mezeluri);
ferește-te să consumi brânză topită, mozzarella;
nu mânca alimentele gătite pe stradă;
spală legumele corect înainte de consum;
spală tacâmurile și vesela folosite pentru alimentele crude.

Rubeola în sarcină

Este o boală eruptivă a copilăriei, dar contractată de o femeie însărcinată reprezintă un real pericol pentru făt, riscurile ca el să dezvolte malformații congenitale fiind în funcție de trimestrul în care se află sarcina:

Primul trimestru (săptămâna 1-12) à Risc foarte mare – până la 85% șanse de risc malformatic;
Al doilea trimestru (săptămâna 13-16) à Risc mediu – 50% șanse;
Al treilea trimestru (din săptămâna 17) à Risc scăzut – 25% șanse.

Simptome. Mama infectată prezintă următoarele simptome:

erupție cu tentă rozalie pe tot corpul;
mâncărimi ale pielii;
umflarea nodulilor limfatici de la baza capului, din spatele gâtului și al urechilor;
dureri de cap;
febră ușoară (sub 38 de grade Celsius);
dureri articulare și musculare;
iritarea și inflamarea ochilor;
secreții nazale/nas înfundat;

Tratament. Rubeola nu se tratează cu antibiotice. În schimb, se recomandă tratamente pentru ameliorarea simptomelor (antitermice, analgezice, creme împotriva mâncărimii). Gravidelor li se poate recomanda terapia cu anticorpi sau globulină hiperimună, dar aceste tratamente nu garantează că fătul nu va suferi de complicații, mai ales dacă infecția are loc în primele 3 luni de sarcină.
Riscuri. Sindromul congenital rubeolic poate cauza avort spontan, defecte congenitale și crește riscul unor afecțiuni asupra fătului:

defecte ale inimii;
tulburări de vedere sau auz;
funcționare incorectă a organelor vitale;
anemie;
hepatită,
defecte fizice;
schizofrenie;
afecțiuni tiroidiene;
diabet zaharat de tip 1.

Cum poți preveni. Poți preveni rubeola prin vaccinare. Vaccinul rubeolic este, în mod obișnuit, combinat cu vaccinuri pentru rujeolă și oreion, precum și pentru varicelă. Fă-ți acest vaccin dacă intenționezi să rămâi însărcinată. Dacă ești în această situație, evită concepția cel puțin 28 de zile după vaccinare. Dacă ai rămas însărcinată, testează-te și verifică-ți imunitatea în fața acestui virus. Dacă nu ești imună, pune în practică aceste sfaturi:

evită să intri în contact cu persoane care au rubeolă timp de cel puțin 6 săptămâni;
practică o igienă bună și acoperă-ți nasul și gura în locuri în care acestea pot prezenta un risc de îmbolnăvire;
dacă cineva din casă sau de la birou nu este imun la rubeolă, evită să stai aproape de el.

Varicela (vărsatul de vânt) în sarcină

Varicela (vărsatul de vânt) este provocată de virusul varicelo-zosterian. În 1995 a apărut un vaccin împotriva varicelei. În prezent, toți copiii sunt vaccinați împotriva varicelei. Cei care au făcut varicelă sau au fost vaccinați sunt imuni la acest virus. Dacă nu ești sigură că ești imună, medicul îți face un test de sânge ca să afle. Rareori se întâmplă să iei virusul după ce ai avut boala. În cazul în care se întâmplă, virusul varicelei devine și mai sever, transformându-se în zona zoster.

În timpul sarcinii, este posibil să prinzi virusul atingând sau lângă o persoană infectată. Particulele pot ajunge la corpul dumneavoastră prin respirație și pot începe să acționeze imediat.

Simptome:

febră mare;
mâncărimi și leziuni ale pielii;
erupții sub forma unor pete mici roșii, care se transformă în pustule;
dureri de cap;
sângerări vaginale;
somnolență;
greață sau vărsături.

Tratament. La începutul sarcinii, varicela are foarte rar ca urmare defecte la naștere. Cel mai mare pericol pentru copil este atunci când mama face varicelă în săptămâna de dinaintea nașterii. Aceasta poate cauza o infecție gravă, care pune viața nou-născutului în pericol. De obicei, o injecție cu un medicament numit imunoglobulina anti-varicela zoster (IGVZ) reduce din gravitatea infecției, în cazul în care copilul este tratat rapid după naștere. Mama are, de asemenea, nevoie de protecție cu IGVZ, pentru a se reduce gravitatea bolii.
Riscuri. Contractarea infecției în timpul sarcinii poate fi riscantă pentru bebelușul nenăscut, mai ales în al doilea trimestru, dar și după. Iată cum îți poate afecta varicela sarcina în diferite etape:

Primul trimestru (înainte de 28 de săptămâni) à cauzează sindromul de varicelă fetală (VVS), riscul de defecte congenitale ale fătului este de 0,5 – 1%.
Al doilea trimestru (înainte de 36 de săptămâni) à virusul rămâne în sistemul bebelușului, dar se poate reface în primele luni după naștere. Riscul de defecte din naștere crește la 2%.
Al treilea trimestru (după 36 de săptămâni) à Risc ridicat de naștere cu malformații, până la 25%.

Cum poți preveni:

asigură-te că ai făcut vaccinul antivaricelă înainte de a rămâne însărcinată;
evită să intri în contact cu persoanele bolnave;
spală-ți bine mâinile și dezinfectează suprafețele care ar putea fi contaminate.

Citomegalovirusul (CMV) în sarcină

Citomegalovirus (CMV) este o infecție virală obișnuită. La adulții sănătoși, aproape toate infectările cu CMV trec neobservate. Între 50% și 80% dintre adulți sunt infectați cu CMV la vârsta de 40 de ani. O gravidă care are CMV poate infecta copilul cu acest virus înainte de naștere, în timpul nașterii sau în timpul alăptării. Femeile care contractează pentru dată CMV în timpul sarcinii pot transmite o infecție congenitală gravă copiilor.

Există trei tipuri diferite de CMV:

Primar: se referă la îmbolnăvirea cu CMV pentru prima dată. Acesta este mai dăunător femeilor însărcinate și copiilor lor.

Recurent: când faci CMV pentru a doua oară se numește CMV recurent. Este mai puțin riscant pentru femeile însărcinate decât primul tip.

Congenital: dacă o femeie nsărcinată transferă virusul bebelușului în timpul sarcinii, se numește CMV congenital.

Aproape 4% dintre femei se confruntă cu infecția cu CMV în timpul sarcinii. Puteți lua acest virus intrând în contact cu salivă, urină sau lichid vaginal infectate. Simptome:

slăbiciune;
febră;
rigiditate musculară și articulară;
oboseală;
durere de gât.

Tratament. O amniocenteză testează infectarea fetusului, dacă se depistează CMV la mamă. Medicul va recomanda o serie de ecografii, ca să vadă dacă fătul e afectat. Dacă este afectat copilul, o măsură utilă e tratarea mamei cu anticorpi de CMV în timpul sarcinii.
Riscuri. Un procentaj mic de bebeluși prezintă semnalmente și simptome de CMV la naștere. Femeile însărcinate cu CMV transmit infecția micuțului lor prin placentă. CMV congenital prezintă numeroase riscuri pentru sănătatea copilului nenăscut, deoarece corpul unui sugar are un sistem imunitar subdezvoltat. Printre acestea se numără probleme de ficat, crize convulsive, orbire, surditate și pneumonie. Unii copii mor în urma acesteia. Majoritatea celor care supraviețuiesc au defecte neurologice serioase.

Cum poți preveni. O igienă atentă este cea mai bună prevenire împotriva citomegalovirusului. Ia în calcul următoarele sfaturi:

spală des mâinile, cu apă și săpun, 15 până la 20 de secunde, mai ales dacă intri în contact cu scutecele sau secrețiile unui copil mic;
nu mai săruta copilul pe gură;
nu mai bea sau mânca din aceleași farfurii și pahare cu alții;
curăță și dezinfectează jucăriile și blaturile de lucru;
poartă prezervativ în timpul contactului sexual pentru a preveni răspândirea citomegalovirusului prin spermă și fluide vaginale.

Toxoplasmoza în sarcină

Toxoplasmoza este o infecție parazitară transmisă de la pisici la oameni. Solul din curte sau litierele, în special cele din locurile cu climă caldă, conțin parazitul provenit de la pisicile din afara casei. Riscul de infectare în urma curățării litierei a pisicii este scăzut. O gravidă care contractează toxoplasmoză transmite infecția copilului, iar acesta va suferi complicații serioase.

Simptome. Dacă nu este depistată în urma testelor, o gravidă nu va avea niciun fel de simptome. Când apar simptome, aceste sunt, de regulă:

umflarea ganglionilor;
ușoare dureri musculare;
dureri de cap;
oboseală;
febră;
dureri în gât.

Tratament. Dacă se depistează toxoplasmoza în urma testelor, vei primi tratament cu antibiotic, iar medicul va cere și o amniocenteză pentru a afla dacă fătul a fost sau nu infectat. Dacă fătul a fost infectat s-ar putea ca în funcție de vârsta sarcinii să ți se recomande întreruperea sarcinii.
Riscuri. Toxoplasmoza poate afecta creierul bebelușului, provocând întârzieri de dezvoltare mentală, motorie, paralizie cerebrală sau epilepsie. De asemenea, poate afecta și alte organe ale micuțului, mai ales ochii, ducând până la orbire.

Cum poți preveni. Poți evita îmbolnăvirea dacă:

gătești bine carnea înainte de consum;
speli corect legumele și alte plante comestibile;
nu igienizezi litiera pisicii fără a purta mănuși de protecție;
eviți grădinăritul fără mănuși de protecție;
bei numai lapte pasteurizat.

Infecțiile cu transmitere sexuală în sarcină

Bolile cu transmitere sexuală au un impact foarte mare, mai ales asupra femeilor însărcinate, dar și a bebelușilor lor nenăscuți, care pot fi afectați atât în timpul vieții intrauterine, cât și ulterior, după naștere. Cele mai întâlnite boli ci transmitere sexuală sunt:

herpesul genital;
condiloamele genitale;
sifilisul;
gonoreea;
trichomoniaza;
infecția cu Chlamydia;
HIV/SIDA.

Simptomele bolilor cu transmitere sexuală apar târziu sau deloc. Următoarele semne însă ar trebui să trimită orice gravidă la medic, cu atât mai mult dacă a întreținut contacte sexuale neprotejate cu mai mulți parteneri:

dureri și senzații de usturime la urinat;
erupții, cu sau fără dureri, în zona genitală;
scăderea în greutate;
transpirații pe perioada nopții;
frisoane și febră;
scurgeri vaginale abundente și urât mirositoare;
dureri în timpul actului sexual;
mâncărimi intense în zona genitală;
apariția de leziuni la nivelul vulvei.

Tratament. În tratarea bolilor cu transmitere sexuală la gravidă trebuie să se țină cont de două aspecte: cât de extinsă este infecția și cât de avansată sarcina. De cele mai multe ori, tratamentele, care implică antibiotice, sunt interzise femeilor însărcinate mai ale în primul trimestru pentru că provoacă grave malformații congenitale ale fătului.

Riscuri. Sunt enorme! Unele infecții cu transmitere sexuală afectează fătul în timpul sarcinii, altele la naștere sau după.

Herpesul genital nu traversează placenta, însă infectarea bebelușului se întâmplă în timpul nașterii vaginale. De aceea, dacă infecția cu herpes a fost descoperită, se recomandă nașterea prin cezariană.

Transmiterea virusului HIV/SIDA se face atât în timpul sarcinii, dar și la naștere sau prin alăptare. Sigur, există tratamente ce pot reduce transmiterea virusului la copil, se poate naște prin cezariană și se evită alăptarea, dar dacă virusul a fost transmis copilului și acesta va dezvolta o infecție cu HIV.

Condiloamele genitale (HPV) reprezintă un pericol doar dacă dimensiunea lor (sunt niște excrescențe) ating fătul în momentul nașterii vaginale (caz în care se recomandă cezariana). Infecția cu HPV reprezintă un risc major pentru apariția cancerului de col uterin.

Infecția cu sifilis se transmite în timpul sarcinii și poate cauza malformații grave ce pun în pericol viața fătului.

Gonoreea afectează fătul în timpul nașterii vaginale dacă evident mama nu știe că este infectată. Infecția cu gonoree poate cauza greutate mică la naștere, naștere prematură, infecții ale ochilor, avort.

Infecția cu Chlamydia poate fi contractată în timpul sarcinii de către bebelușul iar riscurile ca acesta să dezvolte pneumonie, conjunctivită sunt foarte mari, la fel cum există și riscul ca mama să avorteze spontan sau nașterea să aibă loc prematur.

Riscurile trichomoniazei la bebeluși sunt nașterea prematură și greutatea redusă la naștere.

Cum poți preveni bolile cu transmitere sexuală. Dacă te pregătești să rămâi însărcinată, cel mai bine pentru tine și pentru copilul pe care urmează să-l concepi este să-ți faci analizele înainte de a rămâne însărcinată. O boală cu transmitere sexuală identificată înainte de a rămâne însărcinată poate fi tratată astfel încât să se evite transmiterea ei la făt.

Dacă ești o femeie activă sexuală, cea mai bună măsură de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală este aceea de a purta prezervativ în timpul actului sexual. Limitarea numărului de parteneri scade riscul de a lua o astfel de boală.

IMPORTANT: Informatiile din acest articol sunt niste recomandari cu caracter facultativ si informativ, care nu inlocuiesc indicatiile date de medicul pediatru care urmareste evolutia copilului tau. Cunoscand aspectele individuale ale dezvoltarii copilului, acesta ar fi cel mai in masura sa iti ofere sfaturi specifice.