Cu siguranta ai auzit de alternativa educationala Montessori. Ea stimuleaza independenta si descoperirea treptata de catre copil a realitatilor lumii inconjuratoare. Ceea ce poate nu stii insa, este ca Maria Montessori, fondatoarea metodei, a lasat 20 de sfaturi de aur, care sintetizeaza principiile pe care le recomanda ea in educarea copiilor.
Cine a fost Maria Montessori?
Maria Montessori s-a nascut in Italia in 1870. Desi initial planul sau era sa devina inginer, ea a abandonat aceasta posibila cariera pentru a deveni medic. A fost de altfel prima femeie medic din Italia, si s-a axat pe bolile mintale.
A ajuns astfel in contact cu copii exclusi din sistemul educational deoarece erau considerati incapabili sa ii faca fata. A inventat un sistem de invatare prin miscare pentru acesti copii, avand rezultate remarcabile.
Devenind apoi responsabila de o „casa sociala” din San Lorenzo, Maria Montessori a avut ocazia sa lucreze indeaproape cu copiii, sa isi perfectioneze metodele, sa observe si sa invete de la ei. Incet incet, si-a reorientat cariera spre a-i invata pe altii sa lucreze cu copiii, pentru a obtine rezultate remarcabile.
Care sunt cele 20 de sfaturi ale Mariei Montessori?
Principiile de educatie recomandate de Maria Montessori au fost descrise amanuntit de catre acestea in cateva carti, care pot constitui o lectura interesanta pentru orice parinte. Iata cateva dintre cele mai pretioase idei ale sale:
Copiii invata totul din mediul inconjurator.
Cu alte cuvinte, expunerea copilului la experiente noi este suficienta pentru ca acesta sa observe si sa invete, si de asemenea sa ceara lamuriri suplimentare acolo unde are nevoie. Desigur, rolul parintelui este sa ii ofere copilului ocazia sa experimenteze si sa observe ceva nou in fiecare zi. Pana la urma, un copil nu stie ca ar putea sa modeleze, daca nu a vazut niciodata o bucata de plastelina!
Copilul trebuie respectat in toate manifestarile lui.
Imatur din punct de vedere emotional si necunoscator al normelor sociale, copilul poate avea numeroase manifestari care, judecate prin prisma adultului, sunt nepotrivite rigorilor societatii. Insa copilul nu trebuie invinovatit sau desconsiderat din aceasta cauza.
Asa cum nu ne trimitem sotul sa stea singur in dormitor atunci cand a ridicat tonul ca s-a enervat, si cum nu ii dam o palmuta prietenei noastre care a facut o mica criza de nervi pentru ca nu a mai gasit marimea potrivita de pantofi, nu trebuie sa facem asta nici cu copilul nostru.
Copilului i se vor oferi alternative tolerabile de manifestare a sentimentelor negative, fara a fi tratat cu superioritate sau condescendenta si fara a-i fi aplicate tratamente pe care nu i le-am aplica unui prieten adult.
Copilul trebuie sa aiba libertate de miscare in siguranta.
Pentru a descoperi lumea din jurul sau, copilul trebuie sa se poata deplasa, sa atinga, sa guste, sa miroasa, sa verse, sa tranteasca lucrurile. Si sa observe ce se intampla cand face toate acestea.
Asa ca, decat sa ridici o sumedenie de interdictii care oricum vor fi incalcate in primul tau moment de neatentie, mai degraba asigura-te ca ii oferi copilului tau ocazia sa exploreze in siguranta.
Ofera-i libertatea de a alege.
Un copil caruia i se dau indicatii la fiecare pas, caruia i se spune mereu ce sa faca si cum sa faca, nu va avea initiative cand va creste. Nu va fi deprins sa rezolve probleme, sa gaseasca solutii, sa caute idei.
Ofera-i sansa sa devina independent.
Primii pasi catre independenta pe care ii face copilul tau sunt…primii pasi. Dorinta de a-si tine singur tacamul sau de a manca singur. De a se imbraca sau dezbraca. Multi parinti fac greseala de a interveni in aceasta etapa, pentru ca se grabesc, pentru ca nu au rabdare, pentru ca „lasa-l, saracul, ca e prea mic”.
Ei bine, un copil care vrea sa incerce sa faca singur genul asta de lucruri nu trebuie niciodata oprit sau descurajat.
Prezinta clar activitatea,mai degraba decat sa corectezi.
Atunci cand se da sa indeplineasca o sarcina printr-o anumita metoda, copilul trebuie sa aiba foarte clar in minte ca tu vrei ca el sa urmeze anumiti pasi. Atunci cand intervii in acest proces, corectand directia pe care el a ales-o, nu faci decat sa creezi frustrari, tristete, nervi si sentimentul ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor sale, ca nu e bun de nimic, ca a esuat.
Invata-l sa vada nevoile celorlalti, prin prisma nevoilor lui.
In mod naural, copiii sunt nascuti sa se gandeasca si sa semnalizeze nevoile lor, nu pe ale celor din jur, cel putin in primii ani de viata. Avand in vedere ca empatia se invata prin observare, este mereu important sa ii atragi atentia copilului tau asupra felului in care se simte un alt copil, care sunt consecintele afective pe care le poate avea un gest de-al sau. Copilul trebuie sa invete sa observe si sa valorizeze nevoile celor din jur.
Ai rabdare cu copilul, mai ales cand este vorba de invatare.
Fiecare copil exceleaza in ceva. Unii au o memorie fabuloasa, altii au un simt practic iesit din comun, unii sunt buni cu cifrele, altii reusesc sa se exprime minunat. De aceea, timpul de care au nevoie pentru a invata un lucru, poate fi extrem de diferit de la un copil la altul.
Un copil criticat invata sa ii judece pe cei din jur.
Daca la fiecare pas ii atragi atentia copilului tau asupra a ceea ce a gresit, sau ce putea fi facut si altfel, mai repede,mai bine, mai atent, mai..pe placul tau, copilul iti va prelua comportamentul fata de el si il va rasfrange asupra celor din jur. In loc ca el sa se concentreze asupra partilor bune ale celor din jur, va fi tentat sa acorde importanta defectelor, minusurilor, lipsurilor.
Un copil care se simte acceptat are incredere in el.
Daca mereu interactiunea cu copilul este marcata de „dar…”, copilul va intelege ca persoana lui nu este pe placul tau. El va simti ca iti doreai altceva de la el, ca l-ai fi vrut altfel.
Un copil apreciat pentru cine este si acceptat asa cum este el, va capata o incredere fabuloasa in propria persoana si in abilitatile sale, de aceea va deveni un adult care nu va renunta usor.
Respecta-ti copilul care isi recunoaste si incearca sa isi repare greseala.
Este o dovada de mare curaj sa recunosti ca ai gresit si sa muncesti sa repari ceea ce ai stricat.
Nu iti vorbi de rau copilul, nici in prezenta, nici in absenta lui.
Copiii afla lucrurile acestea. Mai corect spus, le simt. Nu ti-ai vorbi de rau o buna prietena, de ce sa faci asta cu propriul copil?
Concentreaza-te asupra partilor sale bune, nu asupra raului pe care vrei sa il eviti.
Orice prostie pe care o poate face copilul tau, are si un sambure de bun in ea. Poate intentia a fost buna, dar mijloacele folosite au fost gresite. Poate intentia a fost buna, dar simplul ghinion a dus la un rezultat prost. Poate ca a gresit, dar a invatat ca actiunea respectiva este gresita si se vede pus in fata provocarii de a-si indrepta greseala.
Raspunde-i copilului atunci cand te solicita, caci atunci are nevoie de ajutor.
Lasa intotdeauna deoparte o activitate casnica ce nu e cu adevarat urgenta, pentru a-ti rezerva doua minute sa iti asculti si ajuti copilul. Disponibilitatea ta, manifestata la jumatate de ora distanta de momentul solicitarii, nu mai are aceeasi valoare. Copilul a rezolvat problema singur sau a renuntat deja la ea.
Nu interveni decat cand copilul are nevoie de ajutor.
Multi parinti se ofera sa faca lucruri pentru copiii lor, chiar daca nu au fost solicitati. Lasa ca pun eu masa. Lasa ca te imbrac, dezbrac, incalt, descalt eu. Lasa ca iti dau eu in gura. Nu faci decat sa ii tai avantul, entuziasmul si aripilor copilului tau. Lasa-l sa munceasca, sa se straduiasca, sa se enerveze din cauza esecurilor repetate si sa se bucure cu tot sufletul de reusite. Fii acolo, disponibila sa il ajuti, cand si daca ti se cere.
Nu intrerupe niciodata un copil concentrat.
De multe ori asistam in parc la felul in care sunt indemnati copiii sa faca una sau alta, in jocul lor. Sa nu mai „stea sa se uite”. Sa „lase odata frunzele alea in pace si sa se duca la leagan”.
Atunci cand noua ni se pare ca cel mic se plictiseste, priveste in gol, acorda prea mult timp unei activitati care tie ti se pare banala sau nedemna de atentie, el invata.
Descopera relatii de cauzalitate, isi pune intrebari si cauta raspunsuri, se concentreaza sa memoreze lucrurile invatate si sa le coreleze cu experientele sale anterioare. Pemite-i sa o faca!
Mediul copilului trebuie sa fie simplu, fara obiecte inutile.
Obiectele inutile nu fac decat sa determine disiparea energiei si atentiei in directii lipsite de finalitate.
Ofera-i copilului tot ceea ce esti mai bun, fara a uita de bunele maniere!
Dintr-o familiaritate des intanita, multi parinti uita sa mai accentueze importanta bunelor maniere. Un copil care isi vede parintii omitand sa foloseasca cuvintele magice te rog si multumesc, le va omite la randul sau. Copiii sunt oglinda comportamentului parintilor!
Ajuta-ti copilul sa isi depaseasca imperfectiunile, dar fa-o cu intelegere, dragoste si respect.
Copiii sunt dornici sa placa, sa faca bine, sa fi apreciati. Cu totii gresim, si trebuie sa recunosti ca atunci cand greseala iti este indicata cu respect si prin recunoasterea aspectelor tale pozitive, deschiderea ta pentru remedierea imperfectiunilor proprii este mult mai mare decat daca esti criticat fara jena. De ce a fi altfel pentru copiii nostri?
Ajuta-l pe copil cand cauta o activitate, ramai in fundal daca a gasit-o deja.
Sigur ai vazut copii care se joaca in pietricele incercand sa le puna in galeata cu coada lopaticii. Mai mereu, alaturi de ei se afla cate o persoana binevoitoare care ii arata ca „nu asa, ci asa se face”.
Copiii nu sunt…lipsiti de minte. Vor descoperi si singuri ca au mai mult spor daca folosesc causul lopatelei, in locul manerului. Insa vor sa vada ce se intampla si asa. De ce nu ii lasam, si ne simtim mereu obigati sa ii invadam cu recomadarile noastre pretioase?
Tie care dintre sfaturile Mariei Montessori ti-a mers la inima?
