Există părinți aproape perfecți sau suficienți de buni, astfel încât copilul lor să ajungă un adult perfect integrat, adaptat, autonom și independent, dar mai ales, fericit? Cercetările din ultimul deceniu ne arată că există o legătură directă între afecțiunea parentală manifestată din copilărie și sănătatea și fericirea copilului lor ajuns adult.
Potrivit Child Trends (principală organizație non-profit de cercetare din SUA concentrată pe îmbunătățirea vieții și perspectiva copiilor și tinerilor), afecțiunea și căldura manifestată de părinți față de copii lor au rezultate pozitive pe tot parcursul vieții lor, ajutându-i să crească și să se dezvolte. Pe de altă parte, copiii care nu au părinți afectuoși tind mai de grabă să aibe o stimă de sine scăzută și să se simtă înstrăinați, ostili, agresivi și antisociali.
Studii recente ce evidențiază importanța afecțiunii parentale pentru fericirea și succesul copiilor
Cercetătorii de la Duke University Medical School au descoperit că bebelușii cu mame foarte afectuoase și atente cresc și tind să devină adulți mai fericiți, mai rezistenți psihic și mai puțin anxioși. Studiul a implicat aproximativ 500 de persoane care au fost urmărite de când erau sugari până la vârsta de 30 de ani. Când bebelușii aveau opt luni, psihologii au observat interacțiunile mamelor lor cu ei, în timp ce făceau mai multe teste de dezvoltare. Psihologii au evaluat nivelul de afecțiune și atenție al mamei pe o scară de cinci puncte, variind de la „negativ” la „ridicat”. Aproape 10% dintre mame au manifestat un nivel scăzut de afecțiune, 85% au demonstrat un nivel normal de afecțiune și aproximativ șase la sută au arătat un nivel ridicat de afecțiune.
Apoi, 30 de ani mai târziu, aceleași persoane au fost intervievate despre sănătatea lor emoțională. Adulții ale căror mame au manifestat afecțiune „suficientă” erau mult mai puțin predispuși decât ceilalți să se simtă stresați și anxioși. De asemenea, au fost mai puțin probabil să raporteze ostilitate, interacțiuni sociale supărătoare și simptome psihosomatice. Cercetătorii implicați în acest studiu au ajuns la concluzia că hormonul oxitocina poate fi responsabil pentru acest efect.
Citește pe larg despre: Comunicarea cu bebelușul îi dezvoltă abilitățile și inteligența lingvistică. Iătă ce activități se recomandă
Ce este oxitocina și cum ajută mamele și copii lor
Oxitocina, numită și „hormonul iubirii” , „hormonul de îmbrățișări” sau chiar „hormonul ursoaicei” este o substanță chimică din creier eliberată în perioadele în care o persoană simte dragoste și conexiune. Această substanță declanșează o reacție fiziologică în corpul mamei care o ajută să se elibereze de stres pe de o parte, dar și să-și îmunătățească sănătatea fizică și mintală, cu rol important atât în refacerea organismului după naștere, cât și în lactație. S-a dovedit că oxitocina ajută părinții să relaționeze cu copiii lor, adăugând un sentiment de încredere și sprijin între ei. Cel mai probabil, această legătură ajută creierul nostru să producă și să utilizeze oxitocină, determinând un copil să simtă emoții pozitive.
În studiul amintit mai sus, adulții care au raportat că au primit mai multă afecțiune în copilărie au manifestat mai puțină depresie și anxietate și au fost, în general, mai plini de compasiune. Cei care au raportat mai puțină afecțiune s-au luptat cu sănătatea mintală, au avut tendința de a fi mai anxioși în situații sociale și au fost mai puțin capabili să relaționeze cu perspectivele altora sau să fie empatici.
CITEȘTE ȘI: Dezvoltarea creierului copilului – Ce trebuie să știe părinții
Beneficiile contactului piele pe piele pentru copii
Această interacțiune specială dintre mamă și copil, în special, îi ajută să pe bebeluși să se calmeze, astfel încât aceștia să plângă mai puțin și să doarmă mai mult. De asemenea, s-a dovedit că stimulează dezvoltarea creierului. Potrivit unui articol din Scientific American, copiii care trăiau într-un mediu defavorizat, sau chiar un orfelinat, aveau niveluri mai mari de cortizol, hormonul stresului, decât cei care locuiau cu părinții lor. Oamenii de știință cred că fix lipsa contactului fizic dintre mamă și copil, este un factor major în aceste schimbări fizice în orfelinate.
Alte studii privind efectele masajului la copii, arată beneficiile pozitive pe care acesta le oferă pentru reducerea anxietății la copii. Masajul este, de asemenea, o modalitate bună pentru părinți de a se conecta cu copiii lor, atât fizic, cât și emoțional. Începând din copilărie, un părinte poate începe să-și maseze copilul, ceea ce poate crea o legătură puternică între aceștia. Studiile au arătat că copiii și adulții care primesc masaj experimentează mai puțină anxietate în timpul stresului academic, spitalizării și altor evenimente stresante.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Cum poți aduce mai multă afecțiune în viața copilul tău?
Conectează-te fizic și mintal cu copilul tău
Din momentul în care vă aduceți copilul acasă de la spital, asigurați-vă că îl țineți, atingeți și legănați în brațe. Nu spunem să țineți bebelușul tot timpul doar în brațe, dar perioade dese din zi, astfel încât cel mic să se simtă protejat, iubit și mângâiat la timp. Petrece multe momente prețioase mângâindu-ți copilul, astfel încât pielea lui să-ți atingă pielea.
Fiți jucăuși
Pe măsură ce copilul crește, fiți jucăuși. Faceți activități distractive, educative, care să-i stimuleze atenția, memoria și creativitatea. De exemplu, diferite jocuri special create pentru copiii mici 0-3 ani, dansul împreună sau creați jocuri stupide, cum ar fi să vă prefaceți că sunteți un personaj amuzant care îmbrățișează sau sărută.
Nicio zi fără îmbrățișări
Fă-ți un obiectiv din asta, pentru a te asigura că îmbrățișarea face parte din rutina voastră zilnică. Sau asigurați-vă că îi oferiți copiilor o îmbrățișare în anumite momente ale zilei, cum ar fi înainte de a pleca de acasă, când ajungeți acasă și înainte de culcare.
CITEȘTE ȘI: Pericolul ținutului „prea mult” în brațe, NU există!
Educă-ți copilul cu blândețe
Folosește afecțiunea și blândețea de mamă în timp ce-ți disciplinezi copilul și-i setezi acele limite comportamentale atât de necesare în procesul educativ. Pe măsură ce-i vorbești despre ce a greșit, pune mâna pe umărul lor și îmbrățișează-l la sfârșitul conversației pentru a-i asigura că, chiar dacă nu ești mulțumit de comportamentul lui, îl iubești în continuare.
Atenție! dacă totuși a făcut o boacănă, nu-l certăm și îmbrățișăm în același timp, tocmai pentru a nu-l induce în eroare. De regulă, atunci când vrem să fim fermi și totuși blânzi, căutăm să ignorăm comportamentul copilului, și nu copilul. Mai exact, dacă copilul tău își lovește sora sau fratele, îi explicăm de ce nu este în regulă să facă asta și-i explicăm modalitățile alternative prin care poate comunica și se face înțeles și de ce este mai bine să fie totuși cooperant, decât conflictual. Pe înțelesul lui și cu exemple practice de ce este mai bine să îmbrățișezi, decât să lovești.
Învățați-vă copiii modalități pozitive de a atrage atenția
Copiilor mici trebuie să le spui, dar și să le arăți practic. Arătați-le așadar cum să atragă atenția unui adult sau altor copii folosind expresii precum „te rog” și „mulțumesc” atunci când își doresc ceva de la ei, cum ar fi să se joace împreună ori să împartă și cu ei jucăriile lor.
Citește pe larg despre: Ce înseamnă şi cum se educă disciplina la vârsta de 1 an? Explică, arată, explică încă o dată
În cele din urmă, aveți grijă să nu treceți în cealaltă extremă și să vă sufocați copiii. Păstrați mereu echilibru, asigurându-le copiilor suficient timp și spațiu pentru ei și activitățile lor. Respectați nivelul individual de confort al copilului și fiți conștienți de faptul că acest lucru se va schimba pe măsură ce trec prin diferite etape de dezvoltare.
Citește pe larg despre: Cele mai bune 10 modalități prin care părinții ajută la dezvoltarea copiilor
