E careva dintre voi care a scăpat de perioada postpartum fără să audă „mai lasă copilul jos din brațe, că așa îl înveți” sau „vezi tu ce răsfățat va fi copilul tău dacă îl ții atât de mult în brațe!”? Eu una nu cred. De când am început pregătirea pentru a deveni consultant în lactație și până în momentul în care scriu acest articol, nu a fost mămică sau tătic care să nu mă întrebe de „ținutul în brațe”.
Pentru că noi, în interiorul nostru, știm. Știm ce e mai bine pentru bebelușul nostru. Doar că uneori cei din jur vorbesc mult prea convingător despre acest pericol ce musai trebuie evitat. Doar că, dacă mergem pe firul rațiunii, cam care ar fi pericolul de a ne liniști pruncul în brațe?
Oare noi adulții nu ne liniștim imediat când suntem ținuți în brațe de jumătatea noastră? Asta înseamnă că suntem și noi răsfățați?! Sunt sigură că răspunsul tău este „nu”. Ei bine, fix așa este și în cazul copiilor. Ținutul în brațe, nu este un răsfăț. Este o nevoie!
CITEȘTE ȘI: Normalitatea primelor luni din viața bebelușului: cât doarme, cât și ce mănâncă, dezvoltarea, cum îl îngrijim corect, plimbarea
Ținutul în brațe – o continuare firească
Noi oamenii, ca specie, suntem făcuți să ne purtăm copiii. Spre deosebire de alte mamifere, puii de om se nasc mult mai devreme iar muscultura lor nu este suficient de dezvoltată pentru a se agăța, măcar, de părinții lor. Motiv pentru care de-a lungul timpului bebelușii au fost purtați în brațe, pe șold, în spate. CITEȘTE ȘI: Al 4-lea trimestru de sarcină – Adaptarea bebelușului în primele 3 luni de viață
Sunt sigură că te va surprinde să îți spun că de doar foarte puțină vreme a pornit ideea plimbării bebelușilor în cărucioare, atunci când mentalitatea perioadei Victoriene era ca bebelușii să nu fie răsfățați, încercând (și spun eu, reușind) astfel o distanțare între mama și copil. Ba mai mult, cei înstăriți, urmând trendul, aveau copiii alăptați de doici și crescuți de bone. Așa că purtatul copiilor a ajuns să fie practicat doar de cei care nu își permiteau un astfel de „lux”. Și uite-așa, o practică veche de când lumea a fost înlocuită de…ceva cu 4 roți, în ideea de a „nu ii răsfăța” pe bebeluși.
Avem însă acum la dispoziție informații bine documentate provenite din cercetări și studii antropologice, sociale, psihologice, etc. care ne liniștesc în privința răsfățului. Purtatul copilului este o continuare firească a perioadei de stat în burtică timp de 9 luni.
CITEȘTE ȘI: Primul an al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Purtatul copilului oferă libertate de mișcare
Poate îmi vei spune că, spre deosebire de primii oameni, care formau cete sau triburi și care erau nevoiți să se mute mai tot timpul, în căutarea hranei, motiv pentru care erau nevoiți să își poarte copiii, acum suntem civilizați, avem străzi asfaltate și este mult mai simplu doar să împingem de cărucior.
Eu însă îți recomand ca înainte de a da banii pe un cărucior, să împrumuți de la cineva unul și să te plimbi cu el. Sau ieși la o plimbare cu o prietenă cu bebe mic pe care îl plimbă în căruț și încearcă să faci o probă. Ai să vezi cât nu este de practic. De la ieșirea din bloc, pe rampe mai mult sau mai puțin abrupte sau alunecoase, la gropile și mașinile pe care trebuie să le ocolești la fiecare pas și până la imaginarea situației în care bebe plânge și este nevoie să îl iei în brațe și să mai și împingi de cărucior, în același timp, toate acestea vor fi bile negre. Pe când, dacă îți porți copilul într-un sistem de purtare, vei putea să te și miști în voie peste tot, dacă plânge, e deja în brațe iar dacă e nevoie să îl alăptezi, îți va fi foarte ușor să îl pui la sân. Ca să nu mai vorbesc despre beneficiile pe care le are această practică asupra copilului.
Beneficiile purtatului în brațe
Pe lângă reducerea cu aproape jumătate a timpului de plâns, purtatul în brațe îl face pe bebeluș să adoarmă mai repede și să doarmă mai bine, îl ajută să fie independent extrem de repede (da, contrar tuturor credințelor populare, așa-i?) și se va dezvolta psihic și fizic mult mai rapid. Mai mult decât atât, fiind atât de aproape de mamă, se va simți în siguranță și va putea descoperi lumea fără teamă, de la același nivel ca și mama lui. CITEȘTE ȘI: Purtarea bebelușului – Avantaje pentru mamă și copil
Cel mai bun sistem de purtare este…
Cel care ți se potrivește ție. Și în care acceptă bebe să fie purtat. Pornind de la sling-uri, wrap-uri și pâna la sistemele cu barete (ex marsupiu), este important să acorzi atenție ergonomiei, respectiv specificațiilor tehnice precum vârsta și/sau greutatea recomandate, materialul din care este făcut și „potrivirea” lui cu anotimpurile, dar și în ce măsură reușește să susțină șoldurile și picioarelele puiului tău. Deși există o piață destul de mare de sisteme de purtare la mâna a doua, îți recomand din suflet să ceri ajutorul unui consultant în babywearing. Așa vei fi sigură că vei alege ce trebuie. CITEȘTE ȘI: Displazia de sold la bebeluși. Fetițele născute în prezentație pelvină sunt mai afectate. Cum se pune diagnosticul?
