Cand vine vorba de parul bebelusilor cel mai raspandit mit este acela ca rasul in cap ar fi un obicei foarte sanatos care ar avea drept efect indesirea parului, intarirea radacinilor firului de par si alte efecte benefice.
Convingerea ferma in adevarul acestor vorbe din popor face ca generatii intregi de parinti sa-si tunda la zero bebelusii in general incepand cu varsta de 1 an si sa continue periodic acest obicei pana la varste mai inaintate ale copilului, de cele mai multe ori spre disperarea sa si cu toata impotrivirea lui.
Rasul in cap are efecte benefice asupra cresterii parului?
Din pacate, caci daca ar fi adevarat, s-ar spulbera problemele de calvitie care-i chinuie pe majoritatea barbatilor, cu o solutie atat de simpla la indemana, nu!
Faptul ca multi parinti au impresia ca parul crescut dupa primul tuns la 0 al copilului este mai des tine de faptul ca aceasta operatiune se face in general in jurul varstei de 1-2 ani, cand copilul are inca “parul de bebelus” cu care se naste, iar dupa ce este ras apare parul “adevarat”.
Insa parul de bebelus ar fi disparut la un moment dat si fara tunsul la zero. Parul copiilor se schimba oricum in general dupa 1 an, devine mai viguros, capata o alta textura. Insa multi parinti asociaza parul “innoit” al copilului cu rasul in cap si de aici propagarea acestui mit.
Numarul de foliculi al fiecarui om este innascut si nu se schimba indiferent de metodele folosite prin urmare nici rasul in cap nu e o “metoda-minune” care sa schimbe programarea genetica.
Asa-zisa indesire este doar o aparenta data de disparitia “pufului” de bebelus, dar numarul foliculilor si deci al firelor de par este acelasi.
Ce este parul de bebelus si care sunt caracteristicile sale?
Parul de bebelus este cel cu care se naste copilul. Sunt si multi copii carora le apare mai tarziu, nascandu-se fara fir de par.
Parul de bebelusi poate aparea intr-o diversitate de ipostaze: de la un fin puf aproape incolor la o “claie” bruneta, de la chelie in fata si plete in spate la “modelul contrar”: breton dar cheliuta in spate.
Unii bebelusi au doar cateva suvite pe laterale si in rest chelie, altii au carlionti si asa mai departe.
Acest par de bebelus nu spune prea multe despre viitorul par al copilului: sunt cazuri in care cei bruneti la nastere devin blonzi dupa cateva luni, iar parul blond de asemenea se poate inchide la culoare in timp, in timp ce carliontii sau buclele pot sa dispara dupa primul tuns.
Abia in jurul varstei de 3 ani ne putem face o idee mai clara despre care va fi textura si culoarea parului viitorului adult.
Cresterea firului de par aferent fiecarui folicul urmeaza un anumit ciclu evolutiv: dupa cateva luni se poate ca bebelusul sa piarda par in cantitati masive, alta data parul pare ca stagneaza in crestere (sunt copii carora pana la 1 an pare ca nu le-a crescut parul deloc sau doar foarte putin), apoi incepe sa creasca dar nu in mod uniform rezultand diverse “freze” naturale ale bebelusilor, unii cu “creasta” in varful capului si cu ceafa golasa, altii cu fasii inegale de par, cu goluri.
Care sunt factorii care influenteaza tipul de par al copilului?
In primul rand factorii genetici sunt cei care stabilesc textura, desimea, culoarea parului copilului: in general copilul va avea tipul de par al unuia din parinti, dar pot fi si influente mai indepartate sau «laterale», fiind de exemplu multe familii in care se nasc copii roscati, desi parul parintilor are alta culoare, dar e suficient sa existe gena aceea undeva in familie.
In concluzie, daca ereditar copilul mosteneste un par cu fir subtire, slab, moale, oricat de des si scurt l-am tunde, nu vom schimba cu nimic aceasta stare de fapt.
Aspectul sanatos al parului depinde si de alti factori, cum ar fi:
Sanatatea copilului:
- Un par lipsit de vlaga, tern, sau care cade masiv poate avea drept cauze anumite boli sau carente de vitamine ;
- Alimentatia: o alimentatie deficitara are repercusiuni si asupra parului, cauzand caderea lui sau un aspect “obosit” in timp ce o alimentatie sanatoasa, corespunzatoare, poate reda stralucirea parului, sa-l faca mai putin casant, mai rezistent ;
- Ingrijirea corespunzatoare a parului: folosirea unor produse de curatare adecvate confera un aspect sanatos parului in timp ce produsele de proasta calitate sau excesul de sampon, balsam, pot duce la un aspect unsuros, imbacsit al parului sau poate cauza chiar accelerarea caderii lui mai mult decat este normal. In primele luni de viata mai ales parul copiilor nu necesita produse sofisticate de ingrijire, un simplu sampon pentru bebelusi cu foarte putine ingrediente fiind suficient (unii pediatri recomanda chiar spalarea doar cu apa in primele luni)
Citeste mai departe si afla de ce nu e bine sa razi copilul in cap.
De ce sa nu practicam rasul in cap al copiilor?
In primul rand, dupa cum spuneam, deoarece aceasta practica nu are niciun rol favorizant in cresterea sau indesirea parului. Ar fi si alte aspecte de care ar fi bine sa tinem cont:
- Poate fi periculos, mai ales daca e efectuat cu lama (si exista si convingerea ferma ca doar lama poate avea efect de indesire a parului !!): prin tunsul la 0 cu masina de tuns sau cu lama se pot face taieturi accidentale sau microleziuni care se pot infecta, se creeaza portite pentru microorganisme ce pot produce infectii;
- Un aspect tine de respectul fata de copil: la 12-18 luni copiii au deja constiinta de sine, se recunosc in oglinda iar a se trezi dintr-o data cu capul «ca in palma» poate fi traumatizant pentru ei, poate declansa multa suparare si plansete. Noi, ca adulti, mai ales ca femei, nu ne radem in cap in numele “scopului superior” de a capata un par mai frumos, de ce am face asta copiilor nostri, de ce le-am leza sentimentele ?
- Odata tuns la zero, cand va creste parul copilul va suporta multe mancarimi pana firele de par vor iesi iar la iveala.
Ce putem totusi sa facem pentru parul copiilor nostri?
Putem sa fim atenti la ingrijirea parului cu produsele cele mai potrivite, fara excese si fara neglijarea igienei. De asemenea, este necesar sa acordam importanta cuvenita si alimentatiei, aspectul exterior al parului fiind si o reflectare a starii interioare a organismului.
Daca motivele pentru care am dori sa radem copilul in cap tin de igiena si comoditate (copilului nu-i place sa fie pieptanat, spalat des pe par, fetele nu suporta agrafe, cleme, parul lung favorizeaza transpiratia excesiva) putem apela la varianta tunsului scurt, prin care sa si uniformizam parul crescut diferit si sa impacam si dorinta copilului de a-si mentine podoaba capilara.
Putem gasi in colaborare cu frizerul tot felul de freze pentru par scurt sau mediu care sa le confere un aspect cochet fetitelor iar in cazul baietilor parul tuns foarte scurt este la fel de usor de intretinut precum “chelia” si este lipsit de dezavantajele enumerate anterior).
