Mai incet sau mai repede, caci timpul e relativ si nu se misca pentru toti in acelasi ritm, nu-i asa, primul an ca proaspata mama trece. Privind retrospectiv unele mame isi spun:”Ce frumos si usor a fost! Ce repede a trecut! Ce perioada minunata a fost!” in timp ce altele rasufla usurate:”Bine ca a trecut, am crezut ca nu se mai termina! Greu a mai fost!!”
De ce este atat de diferita experienta primului an, care ar fi posibilele explicatii in afara de subiectivitatea fireasca specifica firii umane? Sa vedem in primul rand ce explicatii de ordin general sunt.
Primul an al bebelusului – Cel mai usor pentru ca:
- Bebelusul nu are multe nevoi decat cele primare si de afectivitate;
- Bebelusul este mai degraba “static”, este usor sa-l supraveghezi, nu alearga, nu se catara, nu-si face acces la obiecte periculoase;
- Statul roman iti permite sa-ti iei concediu platit de ingrijire a copilului astfel incat in primul an grija ta se poate indrepta doar spre el, fara sa fii nevoita sa faci slalom intre profesie si viata de familie.
Primul an al bebeluslui – Cel mai greu pentru ca:
- Hormonii de dupa nastere te pot aduce intr-o pasa proasta, foarte sensibila, care uneori se prelungeste si se poate transforma in depresie post-partum;
- Copilul nu se stie exprima verbal si te poti simti depasita de plansul lui, nestiind intotdeauna sa-l interpretezi, cand se imbolnaveste te simti panicata nestiind exact ce il doare etc;
- Multi bebelusi au colici, plang mult zi si noapte.
- Diversificarea este un stres imens pentru multe mame, o preocupare obsesiva si care uneori le aduce in pragul disperarii, desi ar trebui sa fie un lucru firesc si o trecere lina;
Alti factori care inclina balanta spre “an usor” sau “an greu”
Firea mamei: unei persoane relaxate, optimiste, increzatoare in sine totul i se va parea mai usor. O persoana excesiv de grijulie, care intra usor in panica, neincrezatoare in fortele proprii va resimti noua postura, de mama, mai acut. Este dovedit ca de multe ori bebelusul este oglinda mamei si absoarbe “vibratiile” ca un burete.
O mama foarte agitata, hipersensibila, anxioasa ii va transmite aceste stari bebelusului astfel incat se va intra intr-un cerc vicios, copilul va fi la randul sau agitat iar mama din ce in ce mai depasita de situatie!
Firea bebelusului: sigur ca nu toti sunt la fel. Unii sunt mai solicitanti, mai dependenti, necesita prezenta mamei non-stop, au nevoie sa fie in permanenta la sanul sau in bratele mamei, manifesta o continua anxietate de separare. Altii accepta si alte persoane in jur, isi stabilesc singuri un program cat de cat previzibil, dorm mai linistiti ziua singuri.
Faptul ca proaspata mama beneficiaza sau nu de ajutor. Incontestabil ca este mai usor pentru o femeie care are o persoana apropiata care sa o ajute, sa se ocupe de menaj astfel incat mama sa se poata concentra pe copil, sa stea cu bebelusul cat mama face un dus sau mananca, sa il scoata la o scurta plimbare cat mama sa se odihneasca sau sa se ocupe de sine.
Pentru cele care stau singure de dimineata pana seara cu copilul este mai greu si fiindca, vorba aceea, “n-au cu cine schimba o vorba” astfel incat resimt trecerea timpului mai greu, si fiindca e in firea femeii sa incerce sa le faca pe toate, si sa ingrijeasca bebelusul si sa faca ordine, sa gateasca, astfel incat gestionarea sarcinilor devine foarte dificila.
Anturajul. Aici ne referim atat la rude, inclusiv sot sau propria mama, pana la vecine, prietene, chiar si cadre medicale.
Daca mama este sustinuta si sprijinita in ceea ce face ii va fi mai usor, daca in schimb primeste din toate partile sfaturi contradictorii, critici, pareri necerute va fi intr-o continua frustrare mai ales daca nu este sigura pe ea si parerile primite o bulverseaza.
Cand vine vorba de cresterea copiilor multi se cred experti, unii chiar daca nu au inca propriul copil, de aceea e bine ca mama sa filtreze bine informatiile si sa-si caute surse de incredere.
Pentru tine cum a fost primul an al bebelusului tau?
