E sănătos să dormi cu copilul în același pat? Dacă nu, de ce? Iar dacă da, până la ce vârstă? Ce riscuri în dezvoltarea psihologică a celor mici există dacă împărțim patul?
Până acum câțiva ani, nici nu se punea problema că împărțitul patului între părinți și copii ar putea duce la ceva rău în dezvoltarea psihologică a celor din urmă. După care, dormitul acesta cu copilul a căpătat și un nume. Preluat din engleză și netradus, ci folosit ca atare, de parcă toți părinții știu despre ce-i vorba. Un fel de Bau-Bau al comportamentelor noi de parenting: co-sleeping.
Co-dormitul ăsta este, de fapt, un obicei de somn care a avut numeroase nume în ultimii ani. Însă, indiferent dacă se numește Co-dormit, împărțirea patului sau dormitul împreună, toate aceste abordări reprezintă același lucru.
Doar că, pur și simplu, până în secolul al XX-lea, cam pe când a luat naștere și noul concept de „parenting atașat“, încă nu primiseră nume așa fițoase.
Ce este Co-dormitul (dormitul in pat cu copilul)?
Specialiștii cred că definiția dată acestui concept nu se rezumă la faptul că părinții și copiii dor împreună în același pat. Decât dacă, desigur, căutăm un sens strâns al acestui concept.
De fapt, conceptul de co-dormit înseamnă, mai degrabă, genul acela de somn al proaspeților părinți „cu o mână pe bebeluș“. Iar dacă stai și încerci să-ți amintești cum erai în prima lună după ce te-ai întors de la maternitate, vei înțelege că minunatul concept în jurul căruia s-au învârtit toți mai marii învățați ai parentingului este și foarte potrivit.
Beneficiile dormitului in pat cu copilul sunt ușor de identificat
Bebelușul care doarme împreună cu mama reușește să adoarmă mai repede și să doarmă mai multe ore peste noapte. Mamele care dorm împreună cu bebelușii dorm mai bine și se simt mai odihnite dimineața. Alăptarea peste noapte este ușor de făcut datorită apropierii dintre mamă și bebeluș.
Unele cercetări par să arate că apropierea dintre copiii și părinții care dorm împreună, îi ajută pe copii să dezvolte relații sociale puternice cu părinții lor, dar și cu alte persoane. Co-dormitul pare să reducă riscul sindromului morții subite.
Cum poate arăta acest Co-dormit?
Când vine vorba despre cum dormim împreună, părinții pot găsi cel mai bun aranjament, în funcție de nevoile lor. Astfel, există:
- patul de familie – în care dorm atât părinții, cât și copiii;
- pătuțul copilului lipit de lateralul patului matrimonial (trei laterale păstrează balustrada, iar partea care e lipită de pat este lăsată deschisă);
- camera comună – părinții și copiii au propriile paturi, dar împart aceeași cameră.
Nu există nicio îndoială că este o diferență în modul de gândire legat de acest obicei. Cultura occidentală pare să fi îmbrățișat deja acest obicei, pe când în țările în curs de dezvoltare este… în curs de a fi adoptat. Încă se mai dezbate pe marginea lui.
Antropologii au completat tabloul, adăugând că această practică pare să fie mai degrabă acceptat de culturile colectiviste, care atribuie o mai mare valoare binelui grupului, spre deosebire de binele individului, cum este în societățile care pun accentul pe individ.
Ca de fiecare dată când este vorba despre copii, părerile par să fie împărțite.
Însă, după numeroase studii de specialitate, singurele riscuri care apar în Co-dormit sunt legate doar de starea părinților (au consumat alcool, s-au drogat, au luat diferite medicamente) ori salteaua este neadecvată și există riscul de sufocare.
Dacă sunt îndepărtate toate aceste neajunsuri, Co-dormitul este o alegere foarte sigură.
Dormitul in pat cu copilul – Când e prea mult?
Și aici părerile sunt împărțite. Cei care nu impun o limită de timp acestui obicei sunt de părere că dormitul pe termen lung împreună cu copilul nu va dăuna niciodată, cu atât mai mult cu cât adevăratele valori se învață fără să aibă nicio legătură cu acest obicei.
Spre exemplu, majoritatea copiilor japonezi dorm împreună cu părinții lor de-a lungul primilor ani de școală, iar unii chiar până la finalul perioadei de adolescență.
Un raționament pentru care bebelușii și copiii sunt puși să doarmă în camere separate este cel legat de încurajarea unei independențe și a unei autonomii dorite, pe măsură ce copiii cresc. Teoria conform căreia experiențele anterioare afectează funcționarea ulterioară este un sine qua non al teoriei psihologice și a dezvoltării.
Nevoia bebelușilor și a copiilor de atașamentul față de părinți, atenția care li se acordă, contactul uman, toate ajută la dezvoltarea unei mai mari încrederi în sine. Dormitul împreună cu copiii este o componentă a unui sistem de atașament care interacționează cu propriile calități ale copilului și care contribuie la modelarea caracteristicilor adulților.
