Înainte să se nască al doilea copil, am făcut un plan. Un plan pe care am promis că nu îl voi schimba. Pentru cine nu știe, acest plan poate părea un pic egoist, dar eu știu în inima mea că nu este. Era un plan necesar pentru sănătatea mea și bunăstarea nou-născutului meu.
După ce am avut o depresie post-partum istovitoare cu primul meu fiu, am știut că trebuie să am grijă de mine și de al doilea copil care urma să se nască. Știam că pentru a fi o mamă iubitoare, fericită și liniștită, care să poată avea grijă fizic și mental de copilul meu, aveam nevoie de medicamentul care mă ținea într-o stare bună de sănătate mintală. Dacă m-aș fi luptat singură cu depresia, nu aș fi putut face nimic.
Aveam de gând să-mi hrănesc băiețelul nou-născut cu biberonul, astfel încât să pot continua să iau medicamentul antidepresiv. Citisem mult despre starea mea și vorbisem cu medicul despre asta. Nu puteam alăpta și lua în același timp antidepresivul care mă ajută să trec peste episodul acela de depresie. Era vorba despre o incompatibilitate între alăptare și substanța din acest medicament care trecea în laptele matern.
Mă simțeam vinovată pentru depresia mea
Dar acest plan de hrănire cu biberonul a fost mai ușor de spus decât de făcut, cel puțin în capul meu. Fiecare articol, expert în naștere și consultant în alăptare vorbesc despre importanța alăptării, cea mai bună șansă la viață sănătoasă pentru nou-născuți, pentru relația care se naște între mamă și copil. Bebelușul va avea mai puține alergii, mai mult timp de legătură cu mama și o șansă mai mare de a intra la Harvard cu o bursă completă. A, și beneficiul mamei care pierde mai repede greutatea acumulată în timpul sarcinii (un mesaj care face mai mult rău și nici nu este adevărat).
CITEȘTE ȘI: Alăptarea nu este posibilă? | 3 motive să NU alegi laptele de vacă sau de capră
Mi-era teamă că atunci când voi spune neonatologului și asistentelor medicale din spital că am decis să-mi hrănesc copilul cu biberonul vor încerca să-mi scoată ideea asta din cap. Că mă vor bate la cap cu interminabilele beneficii ale alăptării. Iar eu nu eram pregătită să spun motivul pentru care alesesem să-mi hrănesc bebelușul cu biberonul. Nu am vrut să mă privească ca pe o mamă nepotrivită, nepregătită, care se lupta o boală psihică (pentru că, din păcate, există încă un stigmat asociat cu aceasta).
Când o spui cu voce tare, se schimbă lucrurile
Apoi a venit ziua. M-am dus la spital pentru operația de cezariană planificată. În timp ce răspundeam la multitudinea de întrebări pe care le aveau, au ajuns la singura întrebare care m-a îngrozit. M-au întrebat dacă vreau să alăptez sau să-l hrănesc cu biberonul. Am simțit cum îmi urcă sângele în cap, inima a început să bată cu putere și am avut nevoie de câteva clipe bune ca să pot rosti cu voce tare decizia pe care o luasem, practic, deja. Din fericire, gura mi-o luase înaintea inimii și a minții și m-am trezit spunând simplu „hrănire cu biberonul“, slab, dar suficient de tare ca să nu mă mai pot răzgândi. Ușurarea mi-a încălzit trupul și mintea și în cele din urmă m-am relaxat. Acum eram pregătită să cunosc cel mai nou membru al familiei mele. După câteva săptămâni, lucrurile mergeau bine. Soțul meu putea să meargă la serviciu în schimbul de noapte și, în ciuda faptului că eu tocmai născusem prin cezariană, mă simțeam bine, atât psihic, cât și fizic. CITEȘTE ȘI: De ce să NU judecăm mamele care nu alăptează
Când vorbești despre asta te ajută și ajuți și alte mame
Apoi am decis să-mi împărtășesc experiența pe un grup on-line, reușind să aduc alinare și să înveselesc multe femei aflate în aceeași situație care mi-au mulțumit că mi-am spus povestea.
M-am bucurat că povestea mea ajută acele mame prea rușinate sau speriate de critici să spună ceva despre subiectul hrănirii bebelușului cu biberonul. Cu excepția unei femei care nu a fost de acord cu mine și nu a avut nicio problemă să-mi spună acest lucru, iar asta nu în cel mai bun mod posibil. Mi-a trimis un mesaj spunând că sunt egoistă și o mamă oribilă pentru că am ales sănătatea mea în locul sănătății și dezvoltării fiului meu. În ochii ei, mă alegeam pe mine în locul fiului meu nou-născut. Și mesajul acesta m-a făcut să mă simt o mamă îngrozitoare. L-am citit și recitit și am plâns.
După ce lacrimile mele s-au uscat și m-am liniștit, i-am răspuns femeii înapoi. Nu aveam de gând să o las să-mi vorbească așa, chiar dacă era prin Facebook Messenger. A trebuit să-i spun că vorbele ei m-au durut, că mi-a făcut rău ceea ce mi-a zis. Și i-am explicat cât am putut eu de bine că nu am ales pentru mine decât ca să-i fie bine lui, bebelușului meu. Da, m-am ales pe mine pentru bebelușul meu.
Mi-am promis din acel moment că voi susține orice femeie care hotărăște să își hrănească bebelușul cu biberonul, indiferent de motiv. Știm cu toate ce este mai bine pentru noi, pentru sănătatea noastră și a copiii noștri. Eu, una, nu mă voi mai simți niciodată vinovată sau rușinată pentru asta. Faceți cum credeți că vă e vouă mai bine, mame, vouă și familiei voastre! Avem nu doar dreptul să facem asta, ci și obligația. CITEȘTE ȘI: Dezbaterile lapte matern versus lapte praf nu folosesc nici bebelușilor, nici mămicilor
