Intr-o lume in care ne-am obisnuit sa masuram cu precizie totul, sa avem date fixe, sa “jonglam” mereu cu cifre exacte, multe mame nu se simt in siguranta daca nu li se spune exact cat anume ar trebui sa doarma un bebelus in functie de varsta, in cate reprize pe zi, cat ar trebui sa dureze un somn, de la ce varsta ar trebui un bebelus sa doarma toata noaptea.
Somnul bebelusilor si copiilor mici este o problema indelung dezbatuta inca si de catre specialisti si un subiect de maximum interes pentru proaspetii parinti, mai ales.
Exista un tipar in ceea ce priveste somnul bebelusilor?
Aceasta obsesie pentru date fixe inclusiv in ceea ce priveste somnul copiilor este un stres pe care majoritatea mamelor si-l fac cu mana lor si de care ar putea scapa usor daca ar fi mai relaxate si mai increzatoare in capacitatile organismului copilului de a se regla singur, nu “dupa manual”.
Desigur ca exista niste date estimative referitoare la durata somnului copilului de diferite varste si pe care e bine sa le stim. Insa important este sa tinem minte ca fiecare organism e altfel si are alte nevoi, unii bebelusi se incadreaza in media descrisa in diverse carti de puericultura, altii au nevoie de mai mult somn, cu pana la 2-3 ore mai mult decat altii, unii copii se simt bine cu mai putine ore de somn, unii dorm frecvent dar in reprize scurte, altii isi fixeaza inca de la 3-6 luni un singur somn lung peste zi.
Obiceiurile de somn ale copiilor pot fi foarte diferite si nu trebuie sa ne panicam daca ne dam seama ca al nostru nu se incadreaza in niste limite pe care ni le imaginam sau de care am auzit de la alte mame.
Somnul bebelusului – problema copilului sau a mamei?
Daca ar fi sa ne facem o introspectie sincera, problema nu este aproape niciodata la somnul bebelusului ci la noi insine.
Obiceiurile copilului vin in contradictie cu ale noastre, interfereaza cu rutina cu care ne obisnuisem si atunci in loc sa acceptam ca asa e normal incepem sa ne punem intrebari daca este totul in regula si daca nu putem face ceva sa schimbam rutina somnului bebelusului astfel incat sa se plieze obiceiurilor noastre.
Ajungem astfel, uneori chiar la sfaturile unor asa-zisi specialisti, sa inducem noi tot felul de rutine bebelusului, sa luptam cu obiceiurile sale, sa-l aducem “pe calea cea buna” uneori prin metode care aduc a dresaj sau prin metode barbare pe care inca unii le considera “recomandate de medici” precum ferberizarea sau “cry it out”.
De cele mai multe ori scuza sau convingerea noastra sincera este ca am facut-o “pentru binele copilului”, care “are nevoie sa doarma un numar de fix X ore, in reprize a cate Y minute” pentru a se odihni, a se dezvolta corespunzator…
Cat dorm bebelusii?
Un copil fara probleme de sanatate este reglat de la natura sa doarma atat cat ii este necesar, de cele mai multe ori nu este necesar sa intervenim noi in niciun fel. Pentru noi modul in care doarme bebelusul poate parea haotic, poate chiar dezechilibrat, fara niciun “algoritm”.
Intr-o zi cate 3 ore la un somn de pranz, altadata doar o ora, uneori adoarme seara la ora 19, altadata e treaz si vioi la 23. Acest lucru este normal, in timp isi va regla singur somnurile si isi va dezvolta singur un program mai previzibil pentru parinti, insa in primele luni foarte putini bebelusi au obiceiuri de somn constante.
In linii mari, pana la o luna un nou-nascut doarme aproximativ 16 ore din 24, de la 3 luni aproximativ 15 ore/zi, intre 6-9 luni cam 14 ore din 24, dupa 1 an ii sunt suficiente 12-13 ore de somn intr-o zi.
Acestea insa sunt informatii orientative, cum spuneam unii copii au pana la 2 ore de somn in plus, altii in minus, unii dorm in mod constant un anumit numar de ore pe zi, altii dorm diferit de la o zi la alta.
Desigur ca noua, ca mame, ne-ar placea ca bebelusul sa doarma un numar exact de ore zilnic, in acelasi interval orar, astfel incat sa ne putem face noi programul in functie de somnurile bebelusului, sa avem timp suficient pentru treburile casei sau sa stim ca putem pleca si lasa copilul cu o alta persoana caci el va dormi fix 3 ore.
Daca ne facem asemenea vise realitatea ne va dezamagi rau, asa ca este bine sa ne adaptam noi cerintelor organismului copilului cel putin in primul an de viata, nu sa ii impunem noi un orar care sa ne convina noua dar care sa-i creeze frustrari copilului.
Somnul adultului si somnul bebelusului: sa cunoastem si sa intelegem diferentele
Nu trebuie sa comparam obiceiurile de somn ale copilului cu cele ale adultilor si sa credem ca e in neregula cu copiii ci trebuie sa cunoastem, sa intelegem si sa acceptam diferentele:
O diferenta ar fi ca adultul reuseste sa adoarma singur, bebelusul trebuie ajutat sa intre in starea de somn.
Nu va luati dupa filmele americane in care bebelusul este pus in patut, pupat de noapte buna si lasat singur cu o jucarie sa adoarma, asa ceva este total strain de natura copilului. In primele luni mai ales este important ca bebbelusul sa doarma in apropierea parintilor, nu neaparat in acelasi pat daca nu sunteti adepti ai obiceiului dar in aceeasi incapere.
Nu trebuie sa ezitati sa ajutati copilul sa intre in starea de somn, prin metoda care vedeti ca i se potriveste: multi bebelusi adorm la san, altii leganati, altii in timp ce li se canta.
Alta diferenta este ca bebelusii au cicluri de somn mai scurte decat adultii si cam la o ora de cand au adormit trec in faza de somn activ, foindu-se, agitandu-se si in aceasta faza de somn activ se pot trezi total daca sunt deranjati de ceva mai ales (zgomote, foame, scutec ud etc) sau pot sa reintre singuri in faza de somn adanc sau ajutati prin alaptare, luat in brate si leganat, mangaiat usor pe spate etc.
Adultii dorm neintrerupt noaptea si nu au nevoie de hrana pe parcursul noptii insa pentru bebelusi este chiar vital sa se trezeasca de mai multe ori pe noapte cel putin in primele luni. Stomacelul lor este mic iar laptele matern se digera rapid asa ca e normal sa se trezeasca pentru a fi alaptati de cateva ori pe noapte.
Nici copiii hraniti cu formula nu dorm toti o noapte intreaga legata, chiar daca laptele praf se digera mai greu, dar si lor li se face foame la cateva ore si in plus restul nevoilor nu difera de ale bebelusilor alaptati (disconfortul scutecelor pline, nevoia de a simti apropierea mamei…).
Natura a inzestrat bebelusii cu un tipar de somn care le permite sa se trezeasca daca viata le este pusa in primejdie: daca regurgiteaza si li se obstructioneaza caile nazale, daca fac un puseu de febra foarte mare, daca au nevoie de lapte. De aceea este chiar nerecomandat si in detrimentul bunei dezvoltari a copilului sa fie obisnuit/presat/ fortat de catre parinti sa doarma legat toata noaptea.
In concluzie, somnul bebelusului este o preocupare majora pentru parinti dar rareori este o problema pentru copil. Intrebari precum:
”Oare se odihneste suficient?
E normal sa nu adoarma singur?
E in regula ca nu are ore fixe la care sa adoarma seara?
Doarme destul?” au in general un singur raspuns:”DA”.
Tulburari de somn la copii exista insa de multe ori sunt trecatoare si au drept cauza puseele de crestere sau regresie a somnului in perioade de achizitii motrice si intelectuale noi samd.
Daca intr-adevar o mama considera ca bebelusul are tulburari de somn care tin de patologic si anume doarme extrem de putin, plange mereu, da semne de oboseala sau chiar extenuare bine-nteles ca trebuie sa se adreseze specialistului.
