Să dormi toată noaptea! Scopul final al primului an pentru proaspeții părinți. Drumul către o noapte cu somn neîntrerupt este un munte pe care urci înarmat cu păturici molatice, foenuri, șipot de robinet în plină noaptea și cafea, multă cafea!
Până când, într-un final, ajungi în vârf și reușești să prinzi un ciclu REM neîntrerupt. Și descoperi cum e să fii odihnit. Dar asta nu ține mult, deci nu te prea obișnui, căci vor veni peste tine coșmarurile (tale) din perioada preșcolară (a lui), cu care vei împărți nopțile până te vei întâlni, mai apoi, cu anxietatea din timpul școlii care, la rându-i, îți va ține tovărășie până în adolescență. Moment din care nu vei mai dormi niciodată!
Dar, între timp, ai nevoie de cel puțin două nopți, nu-i așa, ca să te simți om. Să recapitulăm împreună ce ți-au spus experții:
- te asiguri că bebe nu e suprastimulat;
- l-ai lăsat să adoarmă de câte ori a vrut, fără să mai ții seama de program;
- l-ai pus în pătuț somnoros, dar treaz;
- ai încercat bedsharing, cosleeping și sleepingul de unul singur – fără rezultat;
- ai încercat toate soluțiile de somn din reviste, de pe internet, auzite în parcuri.
Degeaba, bebe nu doarme toată noaptea. Se trezește după câteva ore, vesel și cu chef de joacă. De ce?
Chiar dacă detest să ți-o spun în față, tot o voi face: adevăratul motiv pentru care bebelușii nu dorm neîntrerupt peste noapte este că nu trebuie să facă asta! Contrar tuturor spuselor experților în creșterea bebelușilor, a altor părinți, bebelușii nu trebuie să doarmă toată noaptea. Cei mai mulți bebeluși nu o fac! Dacă părinții lor spun asta, sunt foarte mari șanse să exagereze sau să fie foarte norocoși!
GREȘELI DE SOMN pe care le fac toți părinții (fără să știe)
Deci, rămâne întrebarea: există speranță pentru părinții privați de somn? Poate. Uneori, cea mai bună soluție pentru lipsa somnului este o atitudine zen, de acceptare, combinată cu multă răbdare. De fapt, bebelușul nici nu are nevoie de tine pentru a adormi la loc. Hai să-ți împărtășesc, între timp, câteva dintre greșelile pe care le-am făcut eu, un părinte insomniac, ca să te ferești de ele:
Bătălia pentru stabilirea unui program „normal“ de somn.
Pun pariu că nu știai că este absolut normal ca oamenii să se trezească noaptea. De fapt, în Evul Mediu (înainte de a se inventa electricitatea și orele târzii de mers la culcare), toată lumea stătea trează pentru o vreme în miezul nopții.
Textele medicale ale timpului făceau referire la „primul somn“ al serii și la „al doilea somn“, după miezul nopții. Acestea erau separate de o perioadă de veghe, pentru care, experții vremii recomandau să fie folosită ca timp de rugăciune. Ceea ce n-ar strica și în zilele noastre. Deci, ca să revenim, bebelușul se trezește la ora două dimineața și vrea să se joace, nici poveste că ar confunda ziua cu noaptea! Corpul lui nu și-a dat seama că s-a inventat electricitatea…
Putem face ceva? Nu prea, decât să nu aprinzi lumini și să eviți să inițiezi jocuri ori să-l stimulezi în vreun fel. Va adormi la loc. Dar sper să te facă să te simți mai bine faptul că acum știi că e normal să se trezească. Și mai puțin normal ca tu să te culci la ora unsprezece, spre exemplu. Cine se frustrează primul?
Distrugerea instinctului de autoconservare a bebelușului.
Știi că încercând să-ți înveți bebelușul să doarmă singur în pătuț, în camera lui, nu faci decât să distrugi instinctul lui de conservare? Dar asta nu înseamnă că nu vei reuși. Din păcate…
Însă, aș vrea să știi că e o bătălie… împotriva naturii firești. Spun asta pentru că, spre deosebire de alte mamifere (urși, lupi, șobolani), puii umani nu sunt concepuți pentru a fi lăsați singuri. Vreodată. Bebelușii se așteaptă să fie purtați în mod continuu și hrăniți constant pe tot parcursul zilei și al nopții.
Un bebeluș lăsat singur va plânge de câte ori nu va simți prezența unui adult lângă el, instinctul lui făcându-l să se simtă vulnerabil în fața „prădătorilor“. Așa că, data viitoare când plânge și se împotrivește să rămână singur în camera lui, nu mai spune că nu vrea să fie independent. Pentru că nu despre asta e vorba, ci despre instinctul de supraviețuire.
Neînțelegerea nevoilor nocturne ale bebelușului.
Majoritatea copiilor care se trezesc peste noapte vor să fie alăptați. Dacă nu primesc sân, își doresc măcar un biberon sau o suzetă. Dar asta nu pentru că le e foame, ci pentru că prin supt se eliberează hormonii de calmare, care îi ajută să readoarmă. Dacă începi să crezi că trezirea de peste noapte este motivată de foame, ai putea fi tentată să introduci alimente semisolide în masa pe care i-o oferi înainte de culcare, gândindu-te că, în felul acesta, va dormi toată noaptea. Dar nu merge așa.
După ce depășesc etapa de nou-născuți, majoritatea bebelușilor nu mai mănâncă noaptea de foame – cu excepția cazurilor când, fie îi este inversată rutina zi-noapte, fie trece printr-un puseu de creștere, fie sunt prea pasionați să meargă de-a bușilea peste zi, încât uită să mănânce, sau tocmai de asta cer mese în plus, pentru că mișcarea fizică crește odată cu vârsta și cu posibilitățile corpului care se dezvoltă.
Cine știe? Ideea este că nu știe nimeni de ce se trezesc bebelușii noaptea. Și dacă nu știi nici tu exact motivul pentru care o face bebelușul tău, nu vei reuși să-l faci să doarmă neîntrerupt oferindu-i alte soluții. Dar poți încerca s-și sugi tu degetul mare, ca să simți pe propria-ți piele. Hormonii de calmare funcționează și la adulți.
Căutarea unei soluții magice.
E ușor și liniștitor să crezi că dacă ai găsi soluția potrivită, bebelușul tău ar începe să doarmă toate nopțile. În realitate, însă, nu e niciodată atât de simplu. Sunt mii de motive pentru care bebelușii se trezesc peste noapte și, uneori, singura soluție este să lași să treacă timpul. Știu că e frustrant să o tot auzi pe vecina de palier spunându-ți că o astfel de soluție v-ar rezolva, desigur, și problemele voastre de somn. Știe, din experiența ei… Însă doar pentru că la ei a funcționat, nu înseamnă că va merge și la voi aceeași soluție.
Dar asta nu înseamnă că nu poți încerca. Cu cât mai multe soluții încerci, cu atât mai multe sunt șansele de a găsi ceva ce funcționează și în cazul tău, cel puțin pentru o vreme.
Cea mai bună soluție: gândește-te că, la un moment dat, va dormi toată noaptea.
Pentru că asta ține de dezvoltarea lui! A dormi toată noaptea sau, cel puțin, a putea să readoarmă singurel după ce s-a trezit este o abilitatea ce ține de dezvoltarea creierului, o abilitate pe care orice copil o va realiza în cele din urmă. E posibil ca, dacă îi reușește o primă astfel de întoarcere în somn, să nu-i mai iasă și a doua oară dacă încă e mititel.
Motivul? Poate uita cum să o facă, dar își poate aduce din nou aminte peste câteva săptămâni. Și din somnurile neîntrerupte poate să se trezească: din cauza durerilor de dinți, din cauza unui coșmar, de dorul îmbrățișării tale ori a păturicii, ori ca răspuns la un zgomot brusc. Sau pur și simplu pentru a-ți testa rezistența.
Vestea bună e că vei supraviețui. Fără îndoială. Pe partea cealaltă a acestui munte există o vale cu flori înmiresmate, cu somnuri neîntrerupte și pline de vise frumoase. Într-o zi, când te vei trezi odihnită, îți vei aminti de această perioadă ca de un vis și vei spune: „Probleme cu somnul? Lasă-mă pe mine să-ți spun cum e, de fapt!“
