De cate ori, inainte de a deveni parinte, nu ai privit dezaprobator cate un omulet nervos care se tavalea in mijlocul trotuarului, tipand si cu lacrimile innodandu-i-se in barba? De cate ori, in fata unui asemenea episod, nu ti-ai spus ca tu nu ai fi ajuns in situatia acelui parinte, ca tu ai fi stiut cum sa cresti copilul in asa fel incat sa nu „te faca de ras”?
Iata ca esti mai aproape decat crezi, sa fii tu acum mamica judecata de cei care nu au copii. Citeste tot ce trebuie sa stii despre asa-zisele crize de personalitate ale celor mici sau tantrumuri cum mai sunt numite.
Ce este un tantrum (criza de personalitate la copii)?
E simplu, un tantrum este o forma extrema in care copilul isi exteriorizeaza sentimente intense, pe care nu stie sa le exprime verbal. Tantrumurile sunt mai frecvente la copiii intre 2 si 4 ani, cu o vointa puternica si cu o mare dorinta de independenta.
Crizele de personalitate, denumite si tantrumuri, sunt dramatice, dar in acelasi timp sunt normale si caracteristice unei anumite varste. Chiar daca pentru tine sunt un cosmar, respira adanc si incearca putin sa empatizezi cu cel mic.
Cum e sa ai 2 ani, sa vrei sa muti muntii din loc, dar sa fii prea mic pentru asta, sa iti fie foame sau sete sau sa fii obosit si sa nu stii sa o spui, si in acest timp un adult sa te bata la cap, sa te suprasolicite, sa decida in locul tau de ce ai tu nevoie…? Daca iti pui problema astfel, cu siguranta iti vei schimba parerea fata de tantrumuri.
Cand apar tantrumurile, crizele de personalitate la copii?
Micile crize de personalitate ale celor mici incep sa apara dupa varsta de un an si ating apogeul in jur de 2 ani. Dupa varsta de 3 ani ele incep sa scada in frecventa, disparand spre 4 ani.
Copiii in mod deosebit susceptibili a face tantrumuri sunt cei care incep sa vorbeasca tarziu, care nu reusesc sa comunice cu adultul care ii ingrijeste.
De asemenea, exista copii mai emotivi, care traiesc totul mai intens si care este mai probabil sa faca mici crize de furie.
Ce contribuie la declansarea tantrumurilor, crizelor de personalitate?
Dupa cum se stie, copiii au nevoie de constanta, echilibru si rutina in viata lor. De asemenea, au nevoie de multa dragoste si de atentie. Atunci cand apare un „deficit” la unul dintre aceste capitole, fie el si temporar, este probabil sa apara tantrumurile.
De exemplu, copiii in viata carora se perinda multi adulti, fiecare tinand musai sa isi impuna autoritatea, pot „rabufni”. Motivul este acela ca fiecare adult vine „la pachet” cu setul sau de reguli, care uneori se pot bate cap in cap.
Este greu sa te descurci cand mama iti interzice ciocolata, bunica ti-o ofera in cantitati nelimitate, iar matusa isi da numai un patratel si numai dupa masa. Este greu sa intelegi de ce azi ai avut voie ceva, iar maine acelasi ceva este interzis.
Se ajunge astfel la problema regulilor, care fie nu sunt constante, fie nu sunt respectate de toata lumea.
Un alt aspect deosebit de frustrant pentru cel mic este momentul in care adultul adopta pozitii de forta. Asa este, adultul este mai mare, mai puternic si capabil sa il oblige pe piciul de langa el sa il asculte si sa faca lucruri impotriva propriei vointe.
Pe termen mediu si lung insa aceasta tactica nu va da roade, asa ca nu are nici un rost sa creezi frustrari suplimentare adoptand atitudinea „pentru ca-s mama ta” sau „pentru ca asa spun/vreau eu”.
Citeste mai departe si afla cum pot fi evitate tantrumurile.
Tantrumurile pot fi evitate!
Desigur, exista momente in care nu ai de ales, ca adult, si te vezi obligat sa cari copilul mic dupa tine la sedinte plictisitoare de cumparaturi, la ghisee aglomerate sau la ore dificile.
De cele mai multe ori insa, exista alternative, in asa fel incat sa nu pui copilul intr-o situatie dificila si care sa ii testeze limitele. Mici trucuri, cum e sa ai mereu la tine o sticluta cu apa si o mica gustare, te pot salva de multe ori.
Cine poarta vina cand e vorba de tantrumuri, cand copilul face o criza de personalitate?
Indraznim sa spunem ca de cele mai multe ori parintii sunt vinovati. Ca adult, parintele trebuie sa isi cunoasca copilul si nevoile sale si sa nu il impinga dincolo de limita sa de rezistenta fizica sau psihica.
Spunem asta deoarece un copil odihnit, calm si multumit este in mod evident mult mai deschis la refuzuri insotite de explicatii decat un copil agitat, obosit, flamand sau in general suprasolicitat.
E tantrum sau e rasfat?
Este o intrebare la care doar tu iti poti raspunde. Atunci cand copilul este deja nervos – de oboseala, plictis sau din alta cauza obiectiva – probabil ca ai de-a face cu un tantrum.
Pe de alta parte, daca dupa refuzul de a cumpara a zecea minge identica, copilul vesel si binedispus se transforma in spaima bunicelor, probabil ca e vorba doar de o incercare de a atrage atentia si de a-ti forta mana sa faci cum doreste el. Si asta ne aduce la urmatoarea intrebare:
Cum e corect sa reactionam cand copilul face un tantrum?
Exisa mai multe variante de raspuns, in functie de temperamentul copilului. Unii copii au nevoie sa fie stransi in brate si sa li se vorbeasca in soapta pana se linistesc. Altii nu vor accepta nici sa ii atingi, cand sunt in plina criza de nervi.
Ceea ce insa e bine sa nu faci: sa nu cedezi. Cantareste-ti bine refuzurile – multi de „nu” rostiti gratuit conduc incet incet catre o mica revolta cand e vorba de un NU serios – si nu abuza de ele. Cu toata blandetea, empatia si rabdarea din lume, este preferabil sa iti mentii atitudinea initiala in fata tantrumului celui mic.
Altfel, s-ar putea sa descoperi ca nu toate crizele sunt generate de frustrare, unele avand ca motivatie simplul fapt ca mami sau tati vor atat de mult sa nu „se faca de ras” incat sunt gata sa renunte la reguli si interdictii. In aceste situatii iti recomandam sa nu iti pese nici cat negru sub unghie de ce gandesc necunoscutii din jur.
Nu pierde niciodata din vedere faptul ca nu are importanta ce parere au cei din jur, care habar nu au care sunt circumstantele in care s-a declansat criza de personalitate a copilului tau. Astfel vei fi mult mai relaxata si vei face fata mai bine micii crize.
Copilul tau face crize de personalitate? Din ce cauza crezi ca se ajunge in aceasta situatie? Cum depasiti o criza de personalitate?
