Iti doresti ca in urma educatiei pe care i-o oferi copilul tau sa ajunga o persoana independenta, sigura pe sine? Iata ce trebuie sa stii in aceasta privinta.
A creste un copil independent si cu incredere in sine este obiectivul majoritatii parintilor. Si intr-adevar acesta ar trebui sa fie unul din scopurile educatiei, ca in urma unui bun “parenting” copilul sa capete gradual independenta pana va ajunge un adult stapan pe viata sa.
Ce este independenta?
Insa este important ca mamele sa cunoasca aceasta notiune de “independenta” care de multe ori este confundata cu altceva!
Nu trebuie sa uitam ca in primii ani, dar mai ales luni, copilul se bazeaza pe noi pentru hrana, ingrijire, mobilitate, ei nefiind capabili de aceste lucruri. A vorbi despre “bebelusi independenti” este neadecvat si nefiresc, deci nu aveti motive sa le invidiati pe cele care sustin acest lucru prin exemple de genul:
- Bebelusul meu isi tine singur biberonul cu lapte ceea ce nu este doar periculos dar il priveaza si de apropierea mamei;
- Bebelusul meu s-a invatat sa adoarma singur, lucru putin probabil daca nu a fost fortat, caci bebelusii au nevoie de noi la somn, nu sunt capabili sa intre in starea de somn “neasistati”;
- Bebelusul meu sta cu oricine il las deci tot este dependent de prezenta unui adult, atata ca mama “scapa de-o grija”, dar asta nu e un motiv sa-l proclame “independent”.
Un copil nu ajunge independent prin “dresaj” sau prin obligare, fortare, santaj, pedepse ci printr-o ghidare atenta si plina de afectiune. Copiii nu-si castiga singuri independenta, ei nu au nici experienta, nici abilitati pentru acest lucru, ei trebuie indrumati.
Cum indrumam copilul spre independenta?
Exista niste ingrediente esentiale pe care parintii trebuie sa le ofere pentru a le asigura copiilor accesul pe calea independentei:
- Tratarea copilului cu iubire si respect inca de la nastere;
- Aratarea increderii in competentele copilului, in capacitatile sale;
- Asigurarea copilului ca are control asupra propriei sale vieti si nu e doar o marioneta in mainile adultilor;
- Oferirea indrumarii dar si a libertatii de a lua decizii proprii.
Din pacate unii parinti/educatori considera ca pentru a ajunge la independenta un copil trebuie “impins”, ambitionat prin comparatii cu alti copii, motivat prin recompense, rusinat ca nu stie sa faca ceva … De fapt acestea sunt cai de a obtine copii dependenti de laudele altora, sau frustrati, sau “reactivi”, care vor face mereu opusul a ce li se cere.
Pe cand caracteristicile unui copil independent sunt:
- Are motivatie interioara, fiindca a fost lasat sa-si aleaga singur scopurile;
- A avut ocazia sa exploreze la libera alegere, sub indrumarea care sa-i permita siguranta fizica si spirituala, desigur;
- Parintii au cu el mai degraba o relatie de colaborare decat de control, dandu-i sansa de a-si exprima opiniile, sentimentele, ideile etc;
- Stie sa ia decizii bune fiindca a fost lasat sa ia in calcul mai multe optiuni si sa ia o decizie proprie cu sprijinul sau indrumarea parintilor.
Cum sa ai un copil independent
Concluzionand, iata care sunt lucrurile de baza pe care sa le faceti pentru a avea un copil independent si lucrurile de evitat:
Incurajati explorarea
Aceasta nu inseamna sa-i lasati nesupravegheati sau sa le permiteti accesul in zone periculoase ci sa faceti deosebirea intre “asigurarea sigurantei” si “cocolosire/ingradire”. Trebuie sa le oferiti o “plasa de siguranta” dar sa-i si lasati sa exploreze.
Nu-i descurajati cand vor sa faca singuri ceva.
Nu le taiati avantul cu replici de genul “nu stii, ca esti prea mic!” sau “n-ai facut bine, trebuie sa refac eu!”. Este un lucru sa il ajutati pe copil sa se imbrace, sa manance, sa se spele daca el nu da semne ca ar fi pregatit sa faca singur aceste lucruri si este altceva sa-i descurajati incercarile, chiar stangace, cand initiativa vine de la el!
Invatati-i responsabilitatea oferindu-le exemplul vostru
Este bine sa-i dati responsabilitati pe masura puterilor sale si sa-i aratati clar ce asteptari aveti de la el.
Lasati-i sa-si rezolve singuri conflictele cu alti copii cata vreme situatia nu escaladeaza in ceva periculos. Astfel ei vor invata sa comunice intre ei, sa-si exprime doleantele, sa negocieze.
Nu-i fortati sa devina independenti inainte sa fie pregatiti caci acest lucru va fi contraproductiv si veti obtine exact contrariul.
De exemplu a forta un copil sa doarma singur in camera cand inca nu este pregatit nu va face decat sa-i sporeasca temerile, sa-l faca sa devina anxios. De asemenea copiii antrenati la olita mult inainte de a fi pregatiti vor putea regresa ulterior, ajungand la enurezis nocturn.
Si cel mai important lucru: nu va feriti sa le oferiti atasament, afectiune, sprijin, caci cu cat vor avea aceste lucruri din plin cu atat vor capata mai mare incredere in ei si in puterile lor, stima de sine, independenta, echilibru mental si capacitate de a gestiona relatiile inter-umane.
