Bebelușii sunt oameni mici și, la fel ca oamenii mari, se dau în vânt după lucrurile care le fac plăcere: o mângâiere, o îmbrățișare, o păpică bună, o păturică moale. Bun, vei spune, dar de la aceste nevinovate plăceri și până la masturbare e cale lungă.
Atingerea propriilor organe genitale de către bebeluși și de către copii e normală? Masturbare la bebeluși?! Ei bine, da. Doar că nu se numește masturbare, pentru că nu are absolut nicio legătură cu sexul, ci ipsatie, dar tot despre un comportament sexual este vorba. Unul NORMAL, care face parte din EVOLUȚIA NORMALĂ a fiecărui individ.
Până unde sunt considerate normale aceste comportamente la bebeluși și la copii și când depășesc limitele normalului? Hai să aflăm! Și, mai ales, să descoperim ce să NU facem dacă surprindem copilul provocându-și plăcere. Pentru că „tratamentul“ se aplică părinților în acest caz, nu copiilor.
Masturbarea la bebeluși și la copii poate să apară de la vârsta de 3 luni până la vârsta de 3 ani și apoi în adolescență, dar aceasta este diferită, pentru că adolescentul este conștient de ceea ce face, pe când bebelușul sau copilul descoperă plăcerea accidental și revine pentru a se liniști, pentru a-și oferi confort.
Copilul e normal, crește, se dezvoltă, se cunoaște. Masturbarea este un lucru complet normal. Nu provoacă vătămări fizice, nu prezintă un risc pentru sănătate sau nu înseamnă că copilul tău se va transforma într-un maniac sexual. Masturbarea la copiii mici nu este sexuală (așa cum este pentru adulți), deoarece copiii mici nu știu ce este sexul.
Și, deși jocul sexual explicit la copiii mai mari este adesea un semnal de alarmă pentru abuzul sexual sau expunerea la materiale sexuale inadecvate, acest lucru este extrem de puțin probabil în cazul copiilor mici. Pur și simplu nu au abilitățile imaginative pentru acest tip de comportament. (Un copil mic care a fost abuzat sexual este mai probabil să se retragă sau să aibă brusc probleme de somn.)
Băieții trag adesea de organele lor genitale, la fel cum trag și de degetele de la picioare sau urechi. Aceștia își găsesc adesea penisul accidental, cel mai probabil în timpul schimbării scutecului în jurul vârstei de 6-7 luni și devin curioși.
Fetele își descoperă adesea vulva (organele genitale externe feminine) abia pe la vârsta de 10-11 luni.
CITEȘTE ȘI: Cum să stimulăm comportamente pozitive la copiii mici astfel încât să devină adulți educați și fericiți
Masturbarea la copii. Cum se manifestă
Mentalitatea greșită a părinților, care cred că este vorba despre un comportament deviant sau de vreo boală psihologică și refuză ajutorul medical sau preferă să nu vorbească despre astfel de lucruri tabu, este principalul vinovat de lipsa literaturii de specialitate pentru aceste cazuri, spun specialiștii. Și din această cauză, de cele mai multe ori este greșit diagnosticată.
La copii foarte mici: corpul devine rigid, spatele se arcuiește, își încrucișează strâns picioarele, scot sunete ciudate, respiră greoi, își lasă capul pe spate, transpiră, în unele cazuri se înroșesc. Un astfel de episod durează între 1 și 5 minute.
La copiii la mari: se freacă de jucării, de pătuțuri, de scaune, își freacă picioarele încrucișate, își dau capul pe spate, scot sunete ciudate, se încordează, în unele cazuri se înroșesc, unii plâng (e o descărcare emoțională), transpiră, uneori se ascund (mai ales dacă au fost surprinși în dăți trecute și opriți să facă asta sau au fost certați, loviți).
Diferențe dintre masturbare și epilepsie
Din cauza manifestărilor, poate fi confundată cu epilepsia, durerile abdominale, distonia paroxică, diskinezia. O primă diferență, spun specialiștii, care ar putea pune un diagnostic corect a acestor manifestări la copii, este dată de faptul că un bebeluș ori copil care se masturbează o face fără a folosi mâinile. Un alt criteriu care ajută în punerea unui diagnostic corect este acela legat de felul cum reacționează un copil care este întrerupt în timp ce se masturbează. Evident că reacția lui va fi una de nemulțumire, de furie, în timp ce în epilepsie nu poți opri manifestările, copilul fiind inconștient.
CITEȘTE ȘI: 7 motive pentru care copii nu (mai) ascultă de părinți și cum să generezi schimbarea într-un mod pozitiv
De ce se întâmplă?
Copiii mici se masturbează din același motiv pe care îl fac copiii mai mari (și adulții): se simt bine! Explorarea corpului face parte din descoperirea corpurilor lor. Așa cum învață să alerge, să sară, să arunce, să împingă un leagăn, să deseneze și (probabil) să folosească toaleta în mod regulat. Sunt la fel de curioși în legătură cu organele genitale ca și de degetele de la mâini, de la picioare și de buric – și, dacă a trecut recent de la scutece la chiloți, ar putea să ajungă la ele pentru prima dată.
Când masturbarea devine anormală la copii?
Dacă copilul devine dependent de această formă de auto-plăcere în măsura în care nu ajunge la alte modalități de a se simți bine, aceasta devine anormală. Astfel, ar trebui să discuți cu medicul pediatru dacă:
- activitatea devine compulsivă și interferează cu alte activități normale sau copilul nu poate fi distras ușor de la stimularea genitală;
- activitatea este dureroasă pentru copil;
- pare să existe semne fizice în zona de la frecare;
- activitatea crește mult peste nivelul inițial, indicând faptul că este stresat de ceva și încearcă să se consoleze.
CITEȘTE ȘI: Tantrumurile copiilor mici sunt normale? Trucuri utile pentru prevenirea lor
Tratamentul „se aplică“ părinților
Ce anume declanșează acest comportament nu se știe cu exactitate, însă cazurile cercetate au fost asociate cu stările tensionate, plictiseala, emoțiile puternice și lipsa de stimulare. Cu alte cuvinte, este reacția unui copil fie la mediul plin de tensiune în care trăiește, fie la unul lipsit de afecțiune, de iubire, de confort. Provocarea auto-plăcerii vine ca o nevoie de a se simți în regulă într-un mediu ostil sau într-unul care nu-l satisface.
Dacă jocul genital devine o activitate care îi ocupă mult timp, caută posibile motive. Este stresat și are nevoie suplimentară de confort? Sau are nevoie de timp pentru a fi liniștit? Se plictisește? Ar putea ca activitatea să se fi intensificat din cauza adulților care îl ceartă, îl sperie, îi cer să înceteze?
Copiii care se simt bine cu ei înșiși pe multe fronturi (acasă, prieteni, școală, activități) au mai puține șanse să se retragă în stimularea genitală obișnuită. Copiii plictisiți se îndreaptă adesea spre corpul lor pentru stimulare.
Când intervii în masturbarea copilului, trebuie să-i oferi sfaturi înțelepte. Dacă copilul tău are vârsta suficientă pentru un astfel de dialog, încearcă această abordare (cel mai potrivit e ca tati să vorbească cu băieții și mamele cu fetele): „Mihăiță, joaca cu penisul te face să te simți bine? Am făcut și eu asta când aveam vârsta ta. Dar când faci asta prea des te împiedică să faci alte activități care te fac să te simți bine. Care sunt lucrurile acelea pe care ai vrea să le faci? Ce ai vrea să facem împreună?” Deși pot fi inconfortabile pentru părinți, aceste conversații sunt absolut normale, sănătoase și de foarte mare ajutor pentru în descoperirea sănătoasă a sexualității copilului. În plus, întăresc relația părinte-copil.
Explică-i că masturbarea în public îi face pe ceilalți să se jeneze și că, la fel cum nevoile ni le facem la baie, în intimitate, nici masturbarea nu este potrivită în public.
Nu vom încerca sub nicio formă să-l dezobișnuim de acest comportament amenințându-l, făcându-l de râs în fața altora ori speriindu-l că va orbi, ori îi vor ieși negi pe mână, ori își va face rău, așa cum mai auzeam pe vremea noastră unele mame care încercau să-și educe copii. Odată ce vor descoperi că sunt minciuni, sfaturile voastre privind alte probleme sexuale vor deveni suspecte.
Și nu în ultimul rând stai de vorbă cu copilul tău. Stai alături de ele indiferent ce ar face, și fă-l să simtă că are în tine un prieten care îl ascultă, îl înțelege și-l iubește necondiționat. Petrece timp cu copilul tău – cu ceva vreme în urmă, internetul se umpluse de articole pentru părinți în care li se cerea acestor să petreacă „timp de calitate“ cu copii lor. Nu știu ce s-a înțeles din expresia asta, dar copii de azi sunt tot mai singuri, mai neînțeleși, mai nesiguri, mai săraci în sentimente.
CITEȘTE ȘI: 7 Motive pentru care pedepsele NU functionează
