Am adunat mărturiile a trei femei care au acceptat să vorbească sincer, deschis, fără filtre și fără perdea despre cum a fost, pentru ele, experiența de mamă în primul an de viață al bebelușului lor.
Carmen, 33 ani, Iași
“Nu am fost deloc pregătită pentru toate sacrificiile pe care a trebuit să le fac după ce am devenit mamă. Știam că n-o să mai am timp pentru mine, că o să mi se schimbe corpul, că n-o să mai dorm o noapte întreagă prea curând. Dar mai sunt o mulțime de alte sacrificii pe care trebuie să le fac zi de zi și pentru care nu am fost deloc pregătită. Nu m-am gândit că nu voi mai avea parte de intimitate. Că nu voi mai da același randament la serviciu. Că sănătatea mea mentală va fi pusă la încercare atât de mult.
Cred că au fost de vină sfaturile proaste pe care le-am primit. Cică, să dorm când doarme bebelușul. Cum să faci asta, când bebelușul adoarme după 20 de minute de legănat și doarme în reprize de un sfert de oră? Cum să dormi când doarme bebelușul, când nu e nimic de mâncare, iar casa cade pe tine de cât de dezordine e?
CITEȘTE ȘI DESPRE: 11 Clipe înfricoșătoare împreună cu nou-născutul pentru orice mamică la primul bebeluș
Mi s-a mai spus că nu trebuie să îmi organizez întreaga viață în jurul bebelușului, ci să îl las pe el să se adapteze și să se integreze în stilul nostru de viață. Asta mi-a creat o mulțime de așteptări nerealiste despre cum va fi viața de mamă. Nu cred că îți poți imagina ce înseamnă, cu adevărat, sacrificiul până nu devii mamă.
Nici nu îmi mai amintesc ultima dată când am făcut duș singură și cu adevărat relaxată. Nu sunt sigură că voi reuși să mă mai întorc vreodată la serviciu, sau că voi mai avea la ce serviciu să mă întorc. Nu am mai folosit ambele mâini ca să stau la masă de un secol … Viața de mamă e plină de sacrificii, dar adevărul e că aș lua-o oricând de la capăt pentru el.”
CITEȘTE ȘI: Mama, tu ești TOTUL pentru mine! Aș vrea să te vezi așa cum te văd eu: puternică, frumoasă, absolut uimitoare!
Aurelia, 29 ani, București
“Scriu rândurile astea în pat; se apropie miezul nopții, soțul și bebelușul meu dorm și sunt obosită. Dar eu mi-am citit mailurile, am pierdut jumătate de oră pe rețele sociale și acum am hotărât să povestesc cuiva lucrurile astea. Mă ridic din pat să beau o gură de apă, dar îmi dau seama că parcă ar fi mai bun un ceai cald. Pornesc cana electrică și realizez că la ceai merge bine un fursec. După care va trebui să mă spăl din nou pe dinți.
Încet încet, depășesc iar miezul nopții, deși am atât de multă nevoie de somn. Îmi beau ceaiul și privesc copiii care dorm. Aș mai sta lângă ei, dar mi-e teamă să nu îi trezesc și să pierd momentele astea prețioase în care sunt singură cu mine.
Îmi iau căștile și încep un film. Sunt conștientă că voi apuca să dorm undeva între 5 și 6 ore, dacă am noroc, că mâine mă voi trezi din nou epuizată, că voi bea iar 3 – 4 căni de cafea,că o să mă plâng întreaga după-amiază că am rămas fără energie și voi jura să mă culc mai devreme. Dar n-o s-o fac. O să strâng vasele după cină, o să duc copiii în pat și o să schimb apoi două vorbe în liniște cu soțul meu, care se va culca la 10, ca un om normal. Iar eu voi rămâne iar trează până târziu, pentru că acesta este singurul timp pe care îl pot avea doar pentru mine.“
CITEȘTE ȘI: Bebelușii au nevoie de îmbrățișări pentru a fi sănătoși. 16 beneficii ale atingerii piele-pe-piele
Să fii mamă înseamnă să îți auzi bebelușul plângând chiar și când e plecat cu tatăl său
“E atâta zgomot în jurul meu, tot timpul, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Se plânge, se scâncește, se vorbește, se trântește, se izbește, se șoptește, se râde, se molfăie, se soarbe, se tropăie, se bate din palme, se cântă. Parcă și jucăriile au prins viață și fac gălăgie și când nu se joacă nimeni cu ele. Ascult cereri, întrebări, negocieri, planuri, aventuri, povești. Aud telefoane sunând, alarme pornind și oprindu-se, merge radioul, merge televizorul, am început să aud lucruri și atunci când nu se aude nimic. Mi se pare că a căzut cineva, sau că plânge altcineva, sau pur și simplu îmi cântă în cap melodia aia pe care fiica-mea a cerut să o asculte de nici nu mai știu câte ori.
Cred că asta mi-aș dori cel mai mult, să am puțină liniște. Să pot lua o pauză. Iubesc vocile copiilor mei, felul în care chicotesc sau gânguresc, dar în unele zile parcă e prea mult. Uneori rămân trează până noaptea târziu, doar ca să ascult liniștea. Să fii mamă înseamnă să îți auzi bebelușul plângând chiar și atunci când e plecat la plimbare cu tatăl său.“ Ioana, 38 ani, Brașov
CITEȘTE ȘI:
Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Bebe se dezvoltă normal? Reflexele primare și semne de alarmă în dezvoltare
Cauzele crizelor de plans la bebeluși si metode care pot preveni apariția colicilor
