Încă de dinainte să nasc, îmi propusesem sa alăptez. Știam ca există șanse mari să nu fie ușor, motiv pentru care m-am documentat și am urmărit clipulețe informative despre poziții de alăptare, am mai întrebat alte mămici, am citit alte povești. Toate femeile din familia mea alăptaseră și mi se părea că așa e firesc, dincolo de beneficiile pentru copilul meu și pentru mine însămi pentru că, fiind operată în trecut de fibroadenoame mamare, mi se tot recomandase alăptarea.
Ce s-a întâmplat după naștere însă mi-a depășit toate așteptările în sens negativ
Am avut și o mică decepție legat de felul cum am fost tratată odată ajunsă pe secția de neonatologie dintr-un spital de stat și 48 de ore de chinuri. Dupa doar 3 ore dormite și o avalanșă de hormoni, mi-era efectiv teamă să îmi iau copilul in brațe. Îmi doream să fac totul bine pentru el dar nu știam exact cum și îmi era frică de eșec si de judecata celorlalți. Aveam o colegă de salon care era la al doilea copil și alăpta atât de ușor și știa exact ce să facă. Până la urmă am primit ajutor de la o asistentă care s-a străduit să mă ajute să îl atașez la sân. Copilul meu era somnoros dupa lapte praf si nu știa să deschidă gura, până atunci primind laptele cu seringa.
Citește și despre: „Furia laptelui” poate dura chiar și 2 zile, dar cât timp simptomele nu se accentuează, totul este normal
În prima zi nu am reușit sa alăptez mai deloc
Informațiile despre poziții de alăptare deja îmi zburaseră din minte și parcă nu mai știam nimic din ce ar fi trebuit să fac, deși mă documentasem în prealabil. Atașarea nu mergea deloc, mai ales ca eu aveam mameloanele ombilicate, ceva despre care citisem dar nu crezusem că o să mi se întâmple tocmai mie. La unul situația era mai gravă decât la celălalt dar nici unul nu era tocmai ce trebuie. În prima zi nu am reușit sa alăptez mai deloc. În prima noapte m-am chinuit ore întregi în timp ce bebelușul meu țipa de foame, ajungând pănă la urmă tot la lapte praf. A doua zi doctorul neonatolog a venit să îmi arate 2 poziții de alăptare, cea de primadonă și cea cu bebelușul întins lângă mine. Mi l-a pus la sân doar în scutec și după multe încercări a reușit să îl atașeze. Problema era că nu reușea să sugă eficient si dupa doar foarte puțin timp se enerva și renunța, pângând de mama focului. Tot de la medicul neonatolog am aflat că bebelușul meu avea bărbia înapoi, ceea ce nu îl ajuta deloc când venea vorba de supt, din această cauză nereușind să sugă eficient. Deși am fost încurajată să alăptez îmi dădeam seama că șansele nu sunt foarte mari să reușesc, medicul neonatolog concluzionând că dacă nu voi reuși măcar să mă mulg și să îi dau așa o perioada.
Nu mă informasem deloc despre ce înseamnă să hrănești un bebeluș cu lapte praf
Nu pot să descriu panica și tristețea pe care am simțit-o gândindu-ma că voi pleca acasă și va trebui să îi dau supliment de lapte praf pe lângă tot chinul de a îl atașa și de a reuși să îl fac să sugă măcar câte putin la fiecare masă. Nu mă informasem deloc despre ce înseamnă să hrănești un bebeluș cu lapte praf și mi se părea totul extrem de complicat. De obicei am auzit părerea că e mai ușor să îi dai un biberon dar mie, epuizată cum am ajuns acasă, sterilizatul biberoanelor, potrivitul cantității, verificarea temperaturii etc mi se păreau un coșmar.
Citește și despre: Pe holul secției de neonatologie se închinau ode biberoanelor. Alăptarea, un proces atât de natural, parea că este inhibată, discreditată și poate chiar blamată …
Acasă am fost bombardată cu tot felul de sfaturi, pe de o parte să renunț măcar parțial la alăptare dacă e prea dificil, pe de altă parte să continui neapărat. Printre mămicile din jurul meu care alăptaseră nu aveam pe nimeni care să fi avut astfel de probleme la atașare. Aveam ragade care deja sângerau ușor la alăptare. Am cumparat creme, plasturi dar ce m-a ajutat de fapt au fost niște cupe de argint pentru mameloane pe care le foloseam între alăptări. În primă fază încercările mele arătau cam așa: puneam bebele la sân cu mameloane de silicon (care și ele erau sterilizate la fiecare folosire), eventual încercam și fără cât se putea de mult, bebe se chinuia, plângea, se zbătea, sugea prea puțin și ajungeam să suplimentez cu lapte praf. Nu sună complicat dar când tot procesul dureaza câte o oră sau mai mult, apoi ținut la verticală cam 20 min (recomandase pediatra) pentru că avea reflux pronunțat, apoi adormit pentru că bebelușul meu nu a adormit niciodată la sân sau singur după ce mânca, apoi somn puțin și agitat și trezit la maaxim 2 ore fie noapte fie zi e o rețetă sigură pentru epuizare. Dacă aveam noroc ca bebelușul să doarmă 2 ore trebuia să găsesc timp să dorm, să mănânc, să fac duș, să sterilizez biberoane si mameloane. Cel mai greu moment mi se părea când lui îi mai era foame după stat la sân și trebuia să pregătesc biberonul cu el urlând în timp ce se încălzea apa. Dacă nu ar fi fost soțul meu care m-a ajutat cu bebele fie zi, fie noapte cu siguranță aș fi cedat din primele zile. Ca să reușim să dormim cât de cât cu schimbul uneori noaptea soțul îi mai dădea câte un biberon fără ca eu să mai alăptez.
Citește și: Deși biberonul și suplimentarea cu lapte praf sunt o practică frecventă în maternități, este recomandat să încerci să scapi de amândouă rapid
Am mai încercat o săptămână dar deja mă gândeam serios să renunț
Din maternitate am ieșit cu diagnosticul de hipolactație. Laptele mi-a venit timid abia după o săptămână și multe suplimente. Ceaiurile nu prea le preparam pentru că nu aveam când însă pastilele încercam să le iau regulat. După prima vizită la ginecolog, când a rămas soțul să hrăneasccă bebele cu lapte praf cât lipsesc, am simțit prima dată că îmi vine mult lapte și că se împietresc sânii și m-am speriat. Mi-am amintit de toate durerile din perioada când aveam fibroadenoame și m-am gândit că nu vreau să alăptez de teama unor posibile complicații. Asta, instinctiv, pentru că la nivel rațional și medicul ginecolog m-a încurajat la acea vizită și mi-a spus că multe mămici se confruntă cu probleme în alăptare, m-a încurajat să nu renunț și să mai îndur o perioada pentru că va trece. Am mai încercat o săptămână dar deja mă gândeam serios să renunț.
La sfaturile celor din jur am încercat și să stau non-stop cu bebele la sân, până se satură, dar acest lucru nu se întâmpla și după ore de stat cu el în brațe și plânsete cădeam inevitabil în veșnicele gânduri: nu am suficient lapte, laptele meu nu e bun, îmi chinui copilul, mai cresc copiii și cu lapte praf. Între o mamă epuizată și tristă și o mamă care dă lapte praf copilului am crezut și cred și acum că e de preferat a doua variantă. Citește și despre: Normalitatea primelor luni din viața bebelușului
Atunci am simțit pentru prima dată că există speranță
Totuși am zis să fac o ultimă încercare și am chemat acasă un consultant în alăptare. Așa am cunoscut-o pe Simona Ivanciu, un om minunat, căruia îi sunt foarte recunoscătoare. Pe lângă informațiile practice legate de atașare, poziții de alăptare, ce înseamna suplimentarea cu SNS ca să nu mai dau biberon, am simțit pentru prima dată că nu sunt judecată în nici un fel și prezența ei mi-a dat o stare de bine și de liniște pe care nu o mai aveam de mult timp. A fost prima dată când bebe a adormit la sân, fără să sugă atât de mult cât m-aș fi așteptat eu. El deja mânca o cantitate destul de mare de lapte ca supliment și nu îmi puteam imagina că s-ar sătura cu laptele meu. Mai adormise după masă la sân de câteva ori în zilele anterioare dar după sesiuni foarte lungi de alăptare și pentru foarte puțin timp. Atunci am simțit pentru prima dată că există speranță și m-am hotărât să încerc mai mult.
Pe lângă suplimentarea cu SNS în loc de biberon, contactul piele pe piele și ținutul la piept cât mai mult, inclusiv la somn pentru stimularea lactației, am primit recomandare și pentru osteopat și kinetoterapeut. Am mers la ambii iar kinetoterapia a avut rezultate foarte bune, după 2 ședințe suptul a devenit mult mai eficient, efectiv simțeam cum îmi desfundă canalele. Pentru că tot pornisem pe acest drum m-am hotărât și să alăptez noaptea mereu, oricât de obosită aș fi. Știam că noaptea se secretă prolactina, care ajută la stimularea lactației. Știam și că laptele matern își schimbă compoziția în funcție de momentul zilei și de la kinetoterapeut am aflat că și prin intermediul salivei bebelușului se transmit informații legate de nevoile nutriționale, deci cu atât mai mult conta ca bebe să stea cât mai des la sân. Am început destul de repede să suplimentez cu SNS la câteva zile, apoi deloc. La puțin peste 3 săptămâni deja alăptam exclusiv, deși ieșisem din maternitate gândindu-mă că nu voi reuși niciodată. Treptat au dispărut și mameloanele de silicon, formându-se natural în urma sesiunilor de alăptare.
Citește pe larg despre: Săptămânile minune și salturile mentale care îi ajută pe bebeluși să-și dezvolte simturile și să descopere lumea
Le-aș încuraja pe mame să caute un consultant în alăptare
Ar părea că lucrurile de aici încolo au fost ușoare dar nu aș spune asta. E foarte greu să alăptezi noaptea, de multe ori adormea și eu cu bebele sugând pe mine. La noi nu a funcționat decât poziția de primadonă din cauza refluxului, deși noaptea e mult mai ușor de alăptat la orizontală. Am auzit o grămadă de “și dacă e din cauza laptelui tău?”, “dacă laptele tău nu e bun?”, “dacă nu se satură cu laptele tău? “ mai ales în perioada colicilor, pe care am ales să le ignor deși mă îngrijorau și mă făceau să mă simt vinovată. Ce m-a încurajat a fost că bebe lua la fel în greutate și suplimentat cu lapte praf, și alăptat exclusiv. Ba chiar mi se părea mai fericit după alăptare, nu aș sti să explic de ce. La 2 luni am avut canalele înfundate, alt moment greu în care Simona Ivanciu mi-a fost alături cu sfaturi și pe care l-am depășit cu bine. Am avut și perle de lapte la unul dintre sâni, despre care nici nu știam că există, și care fac alăptarea să fie dureroasă. Mai bine de o lună am alăptat cu aceste dureri. Ce vreau să zic într-un final este că se poate ajunge și la partea frumoasă a alăptării. La 3 luni lactația s-a stabilizat, perlele de lapte au dispărut lăsând loc unei senzații chiar plăcute la supt.
Citește pe larg despre: Beneficiile științifice ale alăptării prelungite (după ce copilul împlinește vârsta de 2 ani)
Acum, la 5 luni, bebe se satură în 10-15 minute chiar dacă suge de la ambii sâni uneori.
Pe final de sesiune bebe își ridică fața către mine într-un zâmbet ștrengăresc și un firicel de lapte i se prelinge pe la colțul gurii. Apoi iar mănâncă puțin, iar se uită la mine și tot așa până se satură complet. Mă uit în ochișorii lui fericiți și mi se pare că au meritat toate nopțile nedormite. Asta si momentele când “frământă cozonaci” pe pielea mea în timp ce mănâncă. E mult mai ușor acum să îi dau să mănânce oriunde și oricând. Pe femeile care își doresc să alăpteze exclusiv și simt că nu vor reuși le-aș încuraja să caute un consultant în alăptare, să alăpteze noaptea și să nu lase pe nimeni vreodată să le spună că laptele lor nu e bun fără dovezi clare medicale. Și să aibă încredere că va fi și mult mai bine.
CITEȘTE ȘI: Bebelușul tău nu seamănă cu ceilalți bebeluși! 9 Adevăruri după un an minunat, primul an de mămicie
ÎN CLUBUL BEBELUȘILOR am pregătit un GHID COMPLET DE SUPORT PENTRU ALĂPTARE
Vizitează sectiunile de mai jos și alăptarea bebelușului va fi lină și plină de satisfacții!
ALĂPTAREA LA ÎNCEPUT
BEBELUȘI ALAPTAȚI
ALIMENTAȚIA ÎN ALĂPTARE
DESPRE LAPTELE MATERN
SPRIJIN PENTRU ALĂPTARE
TOTUL DESPRE ÎNȚĂRCARE
