In primii doi ani de viata ai copilului tau, creierul acestuia creste fantastic. Este singura perioada de timp in care el isi tripleaza dimensiunile. Dupa cum iti poti imagina, informatia pe care o receptioneaza bebelusul in aceasta perioada este cea care pune bazele dezvoltarii sale in restul vietii.
Ecranul televizorului este nociv. Dar care sunt consecintele expunerii prelungite? Descopera-le alaturi de un remarcabil specialist!
Medicul pediatru Dimitri Christakis a efectuat teste care compara dezvoltarea creierului unui copil crescut intr-o familie normala cu cea a unui copil abandonat intr-un orfelinat din Romania, unde a beneficiat de foarte putina atentie sau stimulare. Diferenta spectaculoasa pe care a remarcat-o l-a facut sa se intrebe: daca lipsa stimularii are ca si consecinta aparitia atator zone de inactivitate, ce se intampla cu copiii hiperstimulati? Hiperstimularea poate hipeactiva creierul, fiind in egala masura nociva?
Doctorul Cristakis este directorul Centrului pentru Sanatatea, Comportamentul si Dezvolarea copilulu din Seattle. Mesajul sau reprezinta un semnal de alarma in ceea ce priveste suprastimularea pe care ecranele o produc asupra creierului copilului.
El a remarcat ca, cu cat copiii mai mici de 3 ani sunt lasati mai mult timp la televizor, cu atat sunt mai predispusi la a avea probleme de concentrare la scoala. Fiecare ora in plus petrecuta in fata televizorului zilnic, se asociaza cu o crestere de 10% a riscului de probleme de atentie. Doua ore la televizor zilnic inseamna o crestere cu 20% a riscului de deficienta de atentie. Si nu numai timpul petrecut in fata televizorului conteaza, ci si programele urmarite. Nici cele mai sofisticate programe pentru copii, de tipul celor din seria Baby Einstein, nu sunt deloc bine concepute pentru micuti.
Constatarea e valabila si pentru copiii mai mari
Psihiatrul Victoria L. Dunkley MD scrie intr-un articol din Psiychology Today ca: „Am observat ca multi dintre copii sufera efectiv din cauza unei supraincarcari senzoriale, lipsa de somn si un sistem nervos hiperexcitat. Este ceea ce eu numesc sindromul ecranului. Acesti copii sunt impulsivi, mofturosi si au dificultati de concentrare”.
Cresterea numarului de ecrane la care sunt expusi copiii nostri in fiecare zi nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Nici nu suntem constienti de cat timp sunt expusi la aceste ecrane. Iar exemplul nostru ca parinti este covarsitor. Cum ar putea creierul unui copil sa ii atraga acestuia atentia asupra hiperstimularii prin intermediul acestor ecrane, cand si noi ca adulti suntem pacaliti de catre ele?
Nu iti este criticata calitatea de parinte
Nimeni nu te pune la zid pentru ca micutul tau are acces la TV sau la telefonul tau mobil. Stim cat de greu este sa fii parinte, mai ales cand ai mai multi copii. Cercetarile nu fac decat sa descopere lucruri si sa ne invete care sunt consecintele actiunilor noastre. Fiecare procedeaza cum poate si cum se pricepe mai bine. Insa acum avem ocazia de a face alegeri informate.
Cum ramane cu iPad-urile si alte dispozitive educative?
Dr Christakis considera ca la copiii mici, un timp limitat petrecut in acest tip de activitati este in regula. Privitul pasiv al televizorului este adevarata problema. El sugereaza ca micutii cu varste sub 2 ani sa beneficieze de maxim 30-60 de minute zilnice de expunere a ecrane interactive. Ele ii dau copilului un sentiment de reusita, caci il provoaca la o activitate sau alta, ceea ce televizorul nu face. Totusi, parintii trebuie sa fie atenti, caci unii dintre copii ajung sa foloseasca compulsiv chiar si acest tip de dispozitive. In schimb, privitul la televizor, indiferent de show, ar trebui limitat mult mai drastic.
Solutia?
Petrecerea a cat mai mult timp in aer liber. Joaca afara reduce riscul de obsezitate, stimuleaza sistemul imunitar, ii ajuta pe copii sa invete si sa socializeze. Invata-l pe copil ca ecranul este un instrument, nu un mod de divertisment, nu o recompensa. Nu folosi ecranul ca pe o conditionare, recompensa, niciodata.
Care e relatia micutului tau cu tehnologia?
