Educatia sexuala a copiilor este un subiect delicat, chiar inspaimantator pentru unii parinti, ei nestiind cum, cand si in ce mod sa inceapa cu asa ceva. Multi spera ca vor scapa de “intrebari incomode” pana va ajunge copilul la scoala si apoi scoala va prelua acest rol, insa curiozitatea copiilor pentru sex, mai precis pentru organele lor sexuale, poate sa apara de la orice varsta.
Desigur ca educatia sexuala are mai multe stadii in functie de varsta copilului si de curiozitatile pe care le manifesta, nu inseamna ca “educatia sexuala” inseamna pregatirea lor pentru viata sexuala! Pentru multi parinti educatia sexuala este tabu considerand ca in acest fel “ii vor starni” si “nu este cazul la varste atat de mici”, dar fiecare varsta are propriile curiozitati specifice carora copiii le cauta rezolvare si cine e in mai in masura sa le raspunda decat parintele?!
La ce sa ne gandim cand spunem “educatie sexuala” pentru un copil mic?
In primul rand aceasta educatie va consta mai mult in lectii de anatomie. Este firesc ca un copil inca de la 18-24 de luni sa manifeste interes fata de partile propriului corp. Asa cum nu ne sfiim sa numim parti ale corpului precum “maini” sau “picioare” nu ar trebui nici sa ne sfiim sa folosim denumirile corespunzatoare organelor genitale.
Multi parinti sunt obisnuiti sa evite sa foloseasca denumirile “stiintifice” parandu-li-se prea dure, sau “nepotrivite” pentru copiii mici, se simt rusinati sa le foloseasca fiindca asa au fost crescuti la randul lor. Insa mai devreme sau mai tarziu copiilor li se va parea ciudat ca toate partile corpului au denumiri “normale” doar anumite parti sunt denumite “conspirativ” cu nume de pasari (“cuc”, “pasarica”) sau fructe (“pruna”).
Folosind asemenea denumiri puerile nu facem decat sa le inoculam copiilor ca este ceva in neregula cu aceste organe din moment ce ne ferim sa le denumim ca pe celelalte. Desi, poate e greu de acceptat de unii parinti, nu este nepotrivit sa invatam copiii denumiri ca “penis”, “testicole”, “vulva”, “vagin”
Ce are nevoie un copil mic sa stie despre organele sexuale?
- Cum spuneam, in primul rand are nevoie sa stie denumirea lor corecta.
- Notiuni de igiena: asa cum stie ca trebuie sa se spele pe maini este normal sa stie ca si organele genital necesita masuri de igiena.
- Pot sa stie, mai ales daca isi exprima ei curiozitatea, care este functia lor; pentru copilul mic este suficient sa stie ca functia organelor genitale este de a elimina urina, nu este nevoie inca sa li se vorbeasca despre functia de reproducere.
- Trebuie sa aiba notiunea de “parti private”. Fara a li se induce sentimente de rusine sau alte emotii negative trebuie sa li se explice ca doar ei pot sa isi atinga organele genitale (exceptand, desigur, parintii sau alte persoane in ingrijirea carora se afla, atat timp cat ei nu sunt capabili inca sa se spele singuri sau sa se stearga dupa folosirea toaletei).
- Este important sa i se explice copilului ideea de “intimitate/ sfera privata”, atat ca masura de preventive impotriva unor posibile abuzuri cat si ca prevenire a unor jocuri copilaresti in comunitate, de genul expusul organelor genitale in fata altor copii.
Cand putem incepe educatia sexuala?
Ideal este sa urmarim indiciile date de copilul nostru, el este cel care ne transmite cand este pregatit. Copiii pot incepe sa-si manifeste curiozitatea la varste diferite, unii foarte devreme, altii pot manifesta aceste curiozitati ceva mai tarziu, important este sa ne lasam ghidati de ei. Cei care au frati de sex opus vor percepe mai repede diferentele si vor fi curiosi, de asemenea cei intrati mai repede in comunitate pot veni cu diverse intrebari, noi trebuie sa fim pregatiti oricand sa raspundem cu naturalete curiozitatilor si intrebarilor venite dinspre ei.
Care sunt cele mai frecvente curiozitati din punct de vedere sexual ale copilului mic si cum le putem raspunde?
De ce baietii si fetele sunt diferiti in privinta organelor sexuale? Putem sa le raspundem ca este o diferenta fireasca, de la natura, si ca ambii au organe genitale doar ca unii in exterior iar altii in interior.
Cum apar copiii? La varste mici putem sa le dam un raspuns simplificat, pe intelesul lor, fara sa-i mintim insa. Unii copii se vor multumi cu un raspuns de tip:”parintii si-i doresc mult astfel incat bebelusul apare in burta mamei”, altii vor insista si vor cere amanunte si va fi nevoie de mai multa abilitate in a conduce discutia. Oricum copiii de varsta prescolara nu sunt atat de interesati de “detalii tehnice” si curiozitatea lor este satisfacuta de raspunsuri de genul “mami si tati se iubesc si din iubirea lor apare un copil care va fi purtat de mama pana se naste” sau variatiuni pe aceeasi tema.
Care sunt cele mai frecvente greseli in abordarea aspectelor legate de sex?
Din pacate, fara sa vrem, suntem tributari spiritului in care am fost crescuti, fara deschidere, cu notiuni ca “rusine, tabu” astfel incat e bine sa evitam posibile greseli care ne-ar putea afecta copiii si anume:
Abordarea cu jena a notiunilor legate de sexualitate. Nu trebuie sa uitam ca un copil isi descopera organele genitale cu aceeasi inocenta cu care isi descopera mana sau piciorul. Atitudinea noastra nu trebuie sa fie una jenata, rusinata sau mai rau, predispusa sa “inchida gura copilului” sau sa-l pedepseasca pentru manifestarea curiozitatii firesti. Abia in clipa in care ne aratam rusinati, speriati, ii starnim copilului o imagine nesanatoasa asupra unor aspecte firesti.
Minciuna. Luati pe nepregatite suntem tentati adeseori sa apelam la minciuni puerile, considerand ca e o cale “onorabila” de a iesi din dilema. Inca sunt “la moda” povestile cu barza care aduce copii, cu fetitele care au avut puta dar acum nu o mai au, cu interdictia de a atinge propriile organe sexuale deoarece este ceva “rau, care poate pune in pericol sanatatea”.
In concluzie: fiti relaxati in ceea ce priveste acest subiect, raspundeti curiozitatilor copiilor intr-un limbaj simplu, pe intelesul lor, adecvat varstei lor, nu saditi in copil sentimente de rusine sau dezgust fata de propriul corp. Si ganditi-va ca aceste curiozitati ale copilului mic sunt doar un “antrenament” care urmeaza provocarilor unui copil de varsta scolara, ca sa nu mai vorbim de pubertate si adolescent!
