În curând, puiul tău face 2 ani. Va trebui să pleci la serviciu și nu știi cui să-l lași? Bunicilor, să cauți o bonă sau să-l duci la grădiniță? Nu e prea mic de grădiniță? Dar dacă-l lași la bunici, oare ei s-or descurca atâtea ore? Și bona? Probabil nu va fi chiar Mary Poppins, dar… Ce e de făcut?
Nu cred că există mamă care să nu fi avut, la un moment dat aceste gânduri. Nu cred că există mamă care să nu fi întors o astfel de situație pe toate părțile pentru a afla răspunsul la întrebare „ce este mai bine pentru puiul meu?“.
În articolul de față discutăm despre cât de bine i-ar face grădinița, dacă l-am duce acolo înainte de a împlini vârsta de 3 ani, vârstă recomandată a fi potrivită.
Dar chiar și aici este o discuție destul de lungă, pentru că „vârsta“ asta nu se referă la etate ci, mai degrabă, la un complex de factori care țin de dezvoltarea copilului pe toate planurile: cognitiv, al mișcării, al limbajului, al emoțiilor, al autonomiei și, poate cel mai important, al capacității copilului de a se separa de familie, în special de mama sa.
Vestea proastă este nu există nici în cazul de față un pat al lui Procust, adică un test grilă cu care să-ți măsori capacitățile copilului de adaptare la un mediu nou.
Vestea bună este că răspunsul de care ai nevoie se află la tine. Vârsta cea mai bună pentru intrarea copilului în colectivitate este diferită de la copil la copil și de la familie, la familie. În plus, poate fi antrenat până în toamnă, nu crezi?
Cum sună teoria
Vârsta de 3 ani este considerată, în psihologia dezvoltării umane, începutul vârstei preșcolare. Sunt evidențiate acum mari procese de dezvoltare, atât din punct de vedere al limbajului, al socializării, cât și pe partea de independență. Majoritatea textelor de psihopedagogie vorbesc despre copilul de 3 ani ca fiind apt de a intra în colectivitate.
Eu cred că realitate este alta… Mereu spunem că fiecare copil este unic și de aceea îi creștem diferit. Diferiți pot fi doi frați în aceeași casă, am dreptate?
Cum stau, de fapt, lucrurile
În zilele noastre, părinții nu mai sunt cum erau pe vremea comunismului. Au infinit mai multe surse de documentare, de la cărți, la pagini de internet, trecând prin conferințe și seminare cu teme de parenting și au învățat cum să-și ajute copiii să se dezvolte.
Copiii din ziua de azi călătoresc mult și văd alte lucruri decât vedeam noi la vârsta de 3 ani. Este clar că ei sunt altfel decât eram noi la 3 ani. Au cărți speciale pentru fiecare moment de dezvoltare, pentru fiecare teamă, pentru fiecare capacitate, au jocuri și jucării speciale pentru dezvoltare, activități fizice și logice pentru fiecare etapă de vieții, au programe și canale de televiziune speciale pentru fiecare grupă de vârstă, au locuri de joacă, spectacole și activități în centre de parenting.
Deci, dacă știi să folosești aceste oferte în așa fel încât să-l ajute pe micuțul tău, amânarea începerii grădiniței nu are cum să aducă, din punct de vedere social, o scădere a calității vieții sociale a micuțului. Ideal ar fi ca aceste activități să te includă și pe tine, dar poți fi suplinită și de bunici sau de bonă, cu condiția să faci tu programul zilnic al copilului.
Cum arată copilul care nu este pregătit de grădiniță
Intrarea în sistemul educațional la o vârstă fragedă (1 an și ceva sau 2 ani) poate fi un factor de risc, deoarece este foarte solicitant pentru copil. Cum îți dai seama că nu-i convine că a ajuns la grădiniță? Ar fi câteva lucruri pe care sigur le vei sesiza dacă le scoatem în evidență:
- dezvoltă brusc un comportament violent față de voi sau de frații mai mici, ori de prietenii din parc sau în extrema cealaltă, devine extrem de timid;
- înregistrează un regres (vrea să se întoarcă la alăptat sau la scutecul de unică folosință de care scăpase, ori nu mai vrea să mănânce singur dacă învățase deja cum să facă asta);
- are coșmaruri;
- cere mai multă atenție și afecțiune când vine acasă.
Expunerea la colectivitate este stresantă pentru un copil mic cu atât mai mult cu cât n-a prea avut parte de astfel de socializări până acum sau dacă n-a avut ocazia să comunice stările lui unui alt adult decât ție. Se poate stresa de zgomotul prea mare din sala de clasă, de toate noile reguli care nu se potrivesc cu cele deprinse acasă, de faptul că nu știe cum să comunice cu educatoarea etc.
Iar tipurile de reacție sunt foarte diferite: unii pot răspunde cu violență la stresul pe care îl resimt, alții par să nu creeze probleme în sala de clasă, să nu iasă în evidență, însă de îndată ce se reîntâlnesc cu părintele să izbucnească în plâns, semn că i-a fost greu la grădiniță.
Dacă ai un astfel de copil, sfatul nostru e să amâni înscrierea la grădiniță. Nici nu mai contează nivelul de absorbție ale celorlalte capacități, dacă toleranța la frustrare este foarte mică.
Adevărul este următorul: nu va obține nicio abilitate de gândire academică impresionantă la grădiniță, mai valoroasă decât cea pe care o poate obține din interacțiunea individuală cu tine. Poți să-i oferi toate dezvoltarea de care are nevoie, fără a-l trece prin procesul separării.
Cum arătă copilul care este pregătit
Un copil pregătit să meargă la grădiniță este un copil care își dorește asta și o arată fizic și la nivel de limbaj ori de câte ori are ocazia. Acest copil iubește experiența de grup și se simte minunat, pentru câteva ore pe zi, să petreacă alături de alți copii de vârsta lui, departe de tine.
Probabil ați mai experimentat astfel de zile în care copilul și-a dorit să plece în parc cu mama unui alt copil, dorința lui fiind de a fi cu acel copil, mai puțin decât de a te avea pe tine mereu în preajmă. Unui astfel de copil grădinița nu-i va face rău, din contră, majoritatea copiilor cu vârste fragede care au intrat în grădinițe au manifestat un salt de dezvoltare atât din punct de vedere al limbajului, cât și ale deprinderilor, dar chiar și în exprimarea emoțiilor.
