Numele meu este Iulia și am două nașteri prin cezariana până în prezent. Prima naștere a avut loc în România în urmă cu 4 ani iar cea de a doua s-a petrecut în Germania în urmă cu 6 luni. Diferența dintre cele două nașteri, ambele prin cezariană cum spuneam, sunt de la cer și până la pământ. În urmă cu 4 ani am dat naștere primului nostru băiețel la un spital de stat din România. Toată sarcina am fost monitorizată de șeful de secție al acestui spital însă la cabinetul privat al dânsului. La toate consultațiile am adus în discuție metoda nașterii și am precizat tare și răspicat că îmi doresc să nasc natural și să alăptez imediat după naștere.
Ce tot te vaiti atâta, vei vedea tu când trebuie să nasti pe bune …
Iată că a venit ziua mult așteptată. În dimineața zilei de 30 iunie m-au luat durerile travaliului, cu bagajul de maternitate făcut am pornit spre spital… Acolo aveam sa găsesc „iadul” la propriu. M-au internat la ora 12 iar după o evaluare de „2 degete” 🤷♀️ mi-au spus că nu sunt de născut astăzi așa că să poftesc în salon unde mai erau încă 2 viitoare mămici. Ceea ce nu întelegea personalul medical era că aveam dureri insuportabile, începuseră și frisoanele. La un moment dat am îndrăznit sa zbier cumva de durere pentru că nu mai rezistam efectiv. Atunci mămicile din salon au chemat asistentele și doctorul. Pe un ton ridicat, total nepotrivit cu situația mea, am primit acest răspuns: „astea nu sunt dureri, ce tot te vaiti atâta, vei vedea tu cum va fi când trebuie să nasti pe bune, nu te mai sclifosi atâta și hai sa iti arat că nu nasti, treci în sala de travaliu să mă mai uit o dată”.
Eu întrebam ce se întâmplă si ele imi spuneau ca „stim noi, stai acolo cuminte”
După acest control făcut de doctor mi s-a transmis să nu mai urlu că nu am dureri așa de mari, că doar fac pe victima și ar fi mai bine să fiu în rând cu celelalte mămici și să mă duc în salon. M-am conformat și am plecat, era undeva pe la ora 21. Între timp până la ora 01.30 celelalte mămici au născut și am rămas singura în salon. Durerile incepuseră din nou și le simțeam din ce în ce mai puternic însă dacă ele au zis ca nu sunt de născut, nu am mai apelat la ele. La ora 2.30 vine o asistenta și îmi pune acel ecran de monitorizare al bebelușului. După 4 minute se schimbă la față si fuge repede după doctor. Eu panicată toată tot întrebam ce se întâmplă si ele imi spuneau că „știm noi, tu stai acolo cuminte”.
În afara de anestezist din acel bloc operator, nimeni nu a fost „om”
Ajunge doctorița vorbind la telefon și aud că transmite să se pregătească urgent sala de operație. Închide si imi spune „sună acasă să vină cineva urgent sa semneze ca trebuie să te bag la cezariană de urgență pentru ca, copilul nu este bine”. Mai aveam puțin să leșin cînd am auzit, aveam si dureri exagerate, iar apa mi s-a rupt în acel moment… Eram pe nicăieri. Soțul si mama mea au ajuns în 10 minute si am intrat imediat în operație de cezariană. Nimeni în afara de anestezist din acel bloc operator, nimeni nu a fost „om”. El mi-a făcut si masaj la tâmple, îmi masa mâna si vorbea cu mine.
Cezariana de urgenta se efectueaza daca viata mamei sau a bebelusului sunt puse in pericol, dintr-un motiv sau altul. Protocolul medical sustine ca cezariana de urgenta ar trebui sa inceapa in cel mult 30 de minute de la luarea deciziei de a apela la aceasta metode de a scoate bebelusul. Exista motive legate de sanatatea mamei care recomanda efectuarea cezarienei de urgenta, dupa cum exista motive care tin de bebelus care il pot determina pe medic sa declare necesara o asemenea interventie. Citește mai multe pe larg despre: Ce este și când se efectuează CEZARIANA de URGENȚĂ
Am auzit-o ca striga ” ține, ține odată să-l scot ca nu rezistă” am inceput sa plâng si sa strig „e numai vina ta, tu ai zis că nu nasc astăzi, dacă copilul meu pateste ceva, te distrug „. S-a lăsat tăcerea timp de 2 minute și după am auzit cel mai frumos scrâncet. Copilul a înghițit meconiu și era foarte verde 🌳, deja bătea spre vânăt, i-au făcut masaj cardiac 40 de secunde, l-au aspirat mi l-au arătat doar de la depărtare și l-au dus pe secția de neonatologie la terapie intensivă nou născuți.
După 3 zile l-au adus pe bebe în salon …
Doamna doctor și-a cerut scuze însă era prea târziu. La cât de supărata eram i-am spus că dacă nu este capabilă să fie empatică cu mamele, mai ales că și ea este femeie, să se lase de această meserie. După 3 zile mi l-au adus pe bebe în salon și am mai stat încă 4 zile sub supraveghere. Multumesc lui Dumnezeu ca a avut câteva minute în plus pentru ca dacă mai întârzia și jumătate de ora.. Nu vreau sa imi imaginez. Astazi puiul meu are 4 ani și este perfect sănătos. În acel an ne-am mutat în Germania.
În anul 2020 am rămas din nou însărcinată (tot băiețel) . Nici nu pot explica, controale la fiecare 6 săptămâni, analize de sânge, urina, ecografie, tot ceea ce tine de sarcina, toate făcut în cabinetul medicului, fără a da un cent. La 33 de săptămâni a trebuit să imi caut Spitalul unde vreau să nasc, să mă înscriu conform procedurilor din această țară. Am mers cu soțul, deși domnul doctor de aici a insistat pe naștere naturală nu am acceptat. Mi-a fost teama, nu am știut ce ma va aștepta si aici. Acum imi pare rau ca nu am acceptat să nasc natural. Am fost programată pentru cezariană pe 20.mai la ora 11.30.
În data de 20 mai 20202, la ora 11 am ajuns la spital, m-au pregătit de operație, soțul a stat cu mine de la internare și până ne-au dus în salon. La ora 13.33 am născut o minunatie de copil 👶 care mi-a fost pus pe piept până au terminat de cusut operația. Pentru momentul nostru intim ne -u pus paravane stânga dreapta si până au închis operația nu ne-au deranjat. De data aceasta soțul mă ținea de mână, asistentele care mai de care mai drăguțe. Medici, omeni în primul rând si pe urmă medici. Pe soț l-au trimis cu bebe în salon în timp ce eu am fost dusă la terapie intensivă, timp de 2 ore pentru supraveghere.
Dacă la prima sarcina nu am știut cum se alăptează si nu stiam nici măcar să-l țin, ei aici..
Mi au explicat frumos, cald și calm tot ceea ce tine de bebe. Nu aveam voie nici măcar să-l schimb eu. Trebuia să apăs pe telecomanda de la pat să le chem pe asistente dacă aveam nevoie de apă sau de pus copilul în pătuț, sau să-l i-au să-l schimb. Dacă nu sunam în maxim 2 ore veneau ele să ne verifice să vadă pempi la bebe, să se uite la mine, la el. În România mi au dat voie după 20 ore să incerc să ma dau jos din pat. La spitalul din Germania am cerut eu după vreo 7 – 8 ore să încerc să mi mișc și au fost de acord însă doar în prezența lor, să învățăm să umblăm din nou 😁 . Asitentele veneau din 2 în 2 ore jumătate (maxim) și puneau copilul la sân, îl mângâiau pe cap în timp ce îl alăptam. Am avut și o asistentă de nație turcă care ne cânta, ne lua de mână si dansam. ❤ Ce să mai spun, oamenii!!!!Medicii din România trebuie să învețe în primul rând sa fie oameni si pe urma medici!
Vă urez multă sănătate si bebei sănătoși tun si fericiți,. Va multumesc că ați avut răbdare sa citiți 🤗😁 ( în poza 1 este Andrei primul băiețel și în cea de a doua este Kevin, bebe de 6 luni ❤).
CITEȘTE ȘI DESPRE: Povești direct din sala de naștere. Ce spun mamele când nasc? Și cât de taaare?
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
