Alternativele la invatamantul clasic starnesc din ce in ce mai mult interes in randul parintilor. Sistemul Montessori este unul dintre cele mai raspandite sisteme alternative de invatamant la nivel european, alaturi de sistemul Waldorf si de metoda step by step. Iata ce trebuie sa stii despre sistemul Montessori!
Metoda Montessori a fost conceputa de Maria Montessori acum mai bine de un secol. Prncipalul scop al metodei este sa stimuleze copilul sa cerceteze si sa afle in ritmul sau, dezvoltandu-se ca un adult complet, in raport sanatos si placut cu sine si cu societatea. Pe scurt, metoda Montessori urmareste mai degraba sa „creasca” oameni, decat sa transmita fortat, in momente precis alese de invatator, a unor blocuri de cunostinte.
Cele 4 etape in maturizarea copilului
Sistemul Montessori se bazeaza pe faptul ca exista 4 etape in maturizarea copilului. De la nastere si pana la varsta de 6 ani, primordiala este dezvoltarea sinelui ca individ. Intre 6 si 12 ani individul invata sa se dezvolte in societate. Intre 12 si 18 ani se formeaza adultul, iar pana la varsta de 24 de ani personalitatea fiecarui individ se consolideaza. Desigur ca fiecare etapa are nevoile si sensibilitatile specifice, si numai satisfacerea lor poate duce in final la dezvoltarea unui adult sanatos pe toate planurile.
Incurajarea activitatilor independente. O prima caracteristica a educatiei Montessori este aceea ca activitatea independenta a copilului constituie cam 80% din lucrul din clasa. Procentul este inversat fata de educatia traditionala, in care marea majoritate a activitatilor sunt initiate si coordonate de catre profesor.
Nu se folosesc materiale speciale. Materialele folosite de educatia Montessori sunt cele uzuale, intalnite intr-o locuinta. Turnarea lichidelor, incheierea nasturilor, curatarea mesei sunt activitati zilnice care antreneaza motricitatea si spiritul de observatie. Calculatul, scrisul sau cititul sunt abilitati care deriva din activitatile desfasurate, nu sunt obiective in sine. Copilul este stimulat sa isi aprecieze singur efortul si rezultatele, prin oferirea de materiale care sa ii faca evidenta eroarea. Astfel se evita ca educatorul si invatatorul sa il corecteze. In loc ca o forta externa sa vina sa judece, copilului ii este stimulat obiectivismul si sinceritatea fata de sine insusi.
Copiii lucreaza pe grupuri de varsta mult mai largi decat cele din scoala traditionala. Diferenta de varsta dintre copiii aceluiasi grup de lucru merge pana la 3 ani. Copiii mai mici au astfel un model de urmat si un ajutor, iar copiii mai mari au responsabilitatea celor mai mici pe care ii sprijina.
Copiii sunt lasati sa isi aleaga activitatile pe care doresc sa le faca, intervalul de timp in care vor desfasura activitatea respectiva, activitatile care vor precede si pe cele care vor urma. Disciplina nu este impusa ci invatata prin limitarile mediului extern, materiale si sociale. Copilul va invata sa isi astepte randul daca singurul sevalet este ocupat de un coleg, dupa cum va invata sa lase lucrurile in ordine in asa fel incat sa poata fi folosite de urmatorul copil.
Din pacate deocamdata metoda Montessori este dezvoltata din punctul de vedere al curriculei si materialelor doar pana la varsta de 12 ani. Se fac eforturi pentru extinderea acesteia pana la varsta de 18 ani, in asa fel incat sa acopere integral ciclurile de invatamant liceal si gimnazial.
Activitatile Montessori pe grupe de varsta
Mediul oferit si deprinderile urmarite variaza in limite largi in functiede grupa de varsta careia li se adreseaza.
Pentru copiii de pana la 3 ani se urmareste dezvoltarea independentei, a capacitatii de a-si autosatisface nevoile, stimularea motricitatii fine. Copiii invata ABC-ul interactiunii sociale si sunt implicati in activitati casnice uzuale: pregatirea unul sandvis, impaturirea batistelor, maturatul. Li se ofera jucarii care sa le dezvolte limbajul (de tipul cartonaselor care prezinta plante, animale, meserii) si ocazia de a participa la activitati din sfera artistica.
Copiii de 3-6 ani trebuie sa dezvolte o atitudine pozitiva fata de scoala si sa se pregateasca pentru aceasta invatand sa acceseze simultan abilitatile dobandite. Se stimuleaza obiceiul de autoconcentrare, curiozitatea, dorinta de experimentare, initiativa de a invata si sentimentul de responsabilitate fata de colegi.
Perioada cuprinsa intre 6 si 12 ani este considerata educatie primara. In aceasta faza materialele didactice sunt reprezentate in principal de naratiuni care prezinta aspecte legate de lume, natura, spatiu, continente. Copilul este liber sa intrebe si sa aprofundeze in directia care il pasioneaza la momentul respectiv si sa revina mai tarziu la alte sfere de interes. Studiul interdisciplinar permite combinarea scrisului, cititului sa a aritmeticii cu geologia sau istoria civilizatiei. Astfel se crede ca adultii formati in stil Montessori se apropie de idealul omului „luminat” care intelege fiecare particica dintr-un intreg.
Educatia secundara, pentru copii intre 12 si 18 ani, intentioneaza sa ii ofere tanarului adolescent sansa de a explora cum functioneaza lumea in realitate, prin implicarea sa intr-un proiect real, de tipul unei microferme sau a unei mici afaceri. Pana la 15 ani copilul este inca protejat si i se ofera sansa de a invata despre societatea reala, extinzandu-si cunostintele capatate in societatea copiilor si dobandind noi abilitati sociale. Dupa varsta de 15 ani copilul este considerat suficient de matur ca sa poate sustine teste si verificari ale cunostintelor acumulate.
Montessori – cum ti se pare aceasta metoda alternativa de educatie? Desi atragatoare pentru prescolari, crezi ca are sanse de reusita reala si pentru copiii scolari?
