Care este limita dintre un copil fericit si unul rasfatat, coplesit de daruri pe care nu mai stie sa le aprecieze? Ar trebui sa rezistam atunci cand copilul cere ceva ce ne permitem sa ii oferim? Ar trebui sa ii oferim orice, oricand, in masura posibilitatilor materiale si atata timp cat nu ii face rau? Iata cateva intrebari care au macinat pe aproape toti parintii la un moment dat.
Conceptul de „copil rege” avansat de psihologi descrie un copil asupra caruia se concentreaza absolut toate resursele familiei, fara a se mai tine cont de nevoile de baza ale celorlalti membri. Desigur ca pe termen lung, aceasta nu este o solutie viabila si sanatoasa nici pentru copil, nici pentru familia acestuia.
Copilul trebuie sa primeasca tot ce isi doreste? Cum procedam efectiv cu cererile diverse ale copiilor?
In principiu, atata timp cat cererile copilului sunt rezonabile, cat se poate negocia cu copilul si acesta este intelegator, nu exista nimic rau in a-i satisface cererile. Este absolut in regula sa ii cumperi copilului oul de ciocolata pe care si-l doreste, daca ai marunti la tine si daca cel mic accepta faptul ca il va manca abia dupa ce termina masa de pranz. De asemenea este perfect in regula sa il lasi sa pleoscaie in baie pana ce jumatate din apa din cada ajunge pe podeaua baii, atata timp cat asta nu te deranjeaza la modul real.
Problemele apar atunci cand copilul isi doreste ceva ce „nu se poate”. Aici trebuie sa intre in joc discernamantul tau ca parinte!
Prima intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este de ce nu se poate? Ceea ce isi doreste copilul il poate afecta in mod negativ? Ii poate pune in pericol sanatatea? Atunci, evident, „nu se poate” este absolut normal si justificat.
Dilema apare atunci cand discutam despre maruntisuri care nu prejudiciaza in nici un fel copilul, dar pe care avem un prim imbold de a le considera neacceptabile. Acum, trebuie sa te intrebi tu, ca parinte, de ce ai un prim impuls de a le interzice. Pentru ca asa ai fost crescut/a la randul tau? Ei bine, daca acesta este singurul motiv, el nu este valabil. Ce importanta are ca mama ta nu te lasa sa topai in balti, daca pe tine nu te deranjeaza ca cel mic sa faca asta?
Nu-ul se datoreaza faptului ca activitatea in sine iti va da batai de cap suplimentare? Atunci este important sa te intrebi daca chiar te deranjeaza cu adevarat. Multi copii sunt de exemplu tentati sa deseneze pe pereti. Unii parinti considera asta absolut neacceptabil, in timp ce altii sunt ok cu ideea de a-i permite celui mic sa mazgaleasca peste tot. Desigur ca nu exista un raspuns corect, universal valabil la intrebarea: Este ok ca cel mic sa deseneze pe pereti? In acest caz, dorintele copilului pot fi indeplinite cu conditia unui compromis. Spre exemplu, ii poti arata o zona in care ii este permis sa isi exerseze talentele.
Problemele adevarate in ceea ce priveste indeplinirea dorintelor copilului apar, conform psihologilor, in doua situatii.
Cea mai frecventa este cea in care parintele, autoritate suprema, decide deodata ca o activitate care era ok, este de acum interzisa. Dupa ce s-a amuzat privind copilul care foloseste draperia pe post de liana, parintele decide deodata ca aceasta activitate este interzisa. Dupa o distractiva bataie cu perne in dormitor, parintele decide deodata ca saritul in pat este de neacceptat. Desigur ca cel mic nu va intelege cum se poate ca peste noapte o activitate amuzanta si acceptata sa devina interzisa, asa ca va deveni frustrat si va forta limitele. Insa in acest caz, problema nu este generata de copil, ci de inconstanta parintelui.
A doua mare problema apare atunci cand unul sau ambii parinti au tendinta de a considera ca dorinta copilului este lege. Absenta limitelor care sa recunoasca fiecare membru al familiei ca avand drepturi si nevoi egale cu ale celorlalti va genera o serie de probleme pe termen lung. In fond, nimeni nu isi doreste ca propriul copil sa sufere crunt atunci cand, intrat in colectivitate, va descoperi pe pielea sa ca nu este cea mai importanta fiinta de pe planeta, ca nu totul i se cuvine.
Psihologii ii sfatuiesc pe parinti sa mentina un echilibru in toate si sa stie sa ii si refuze pe cei mici atunci cand dorintele lor intra in conflict cu starea de bine a unui alt membru al familiei.
Daca te simti prost sa ii spui din cand in cand NU copilului tau, tine minte ca fericirea copilului depinde de multi alti factori, nu doar de ciocolata pe care vrea sa o manance inainte de masa. In plus, un NU spus la timp, in situatia corecta, va poate scuti pe amandoi de numeroase neplaceri ulterioare.
