Atunci cand a fost lansata metoda time-out, se credea ca este o alternativa acceptabila la pedepse. Psihologii au demonstrat insa ca desi nu include violenta, time-out-ul ESTE de fapt o pedeapsa, iar efectele sale nu sunt cele scontate. Afla tot ce trebuie sa stii despre asta!
In multe gradinite se foloseste time-out-ul in locul pedepsei atunci cand un copil incalca regulile. In general fiecare educatoare adapteaza momentul acordarii acestui time-out in functie de grupa pe care o are, iar time-out-ul poate dura sau se poate desfasura diferit. Intrebarea este: ajuta la ceva?
Desi intr-o perioada destul de recenta ideea de time-out era considerata corecta si eficienta, cercetarile specialistilor arata ca tehnica nu functioneaza asa cum se asteapta cei care o folosesc.
Desi aceasta metoda poate ajuta la controlarea comportamentului copiilor, s-au acumulat din ce in ce mai multe dovezi care arata ca ea nu este buna pentru copii, mai ales pentru copiii mai mici de 3 ani. De altfel, Asociatia Australiana de studiere a Sanatatii Mentale a Copiilor si-a exprimat in anul 2009 opinia clara despre metoda, considerand-o ineficienta si chiar nepotrivita pentru copiii cu varste sub 3 ani si sfatuind ca metoda sa nu fie folosita.
De ce nu e time-out-ul o metoda de educatie acceptabila?
Exista mai multe probleme cu aceasta metoda:
Copiii nu sunt invatati metode eficiente de a face fata problemelor. In schimb, sunt invatati ca tacerea, despartirea, separarea sunt solutii acceptabile
Nu se respecta nevoile fizice ale copiilor mai mici de 3 ani si nevoile psihice ale copiilor in general. Copiii nu sunt capabili sa isi controleze emotiile singuri. Acesta este un proces care se invata si in care au nevoie de indrumarea unui adult.
Dr Louise Porter este un psiholog celebru din Melbourne care, in cartea sa intitulata Si copiii sunt oameni, desfiinteaza practica time-out-ului. Dupa spusele ei, mesajul pe care aceasta metoda il transmite e ca e rau sa fii coplesit de emotii si ca cei mici trebuie izolati pana cand isi revin si sunt pregatiti sa isi ceara scuze. Atunci cand ii pedepsim astfel, ii pedepsim pentru ca sunt copii, considera autoarea. Atata timp cat e de datoria adultilor din viata lor sa ii invete sa isi controleze emotiile, este cel putin nedrept sa ii pedepsim pentru ca inca nu au deprins aceasta abilitate.
Jane Nelsen, psiholog, autoarea cartii „Time out pozitiv”, ridica o alta problema: ce fac copiii in timpul pe care il petrec in time-out? Brusc, adultii care practica metoda, realizeaza ca cel mai probabil copiii se gandesc la cu totul altceva decat la cum au gresit. Putem controla locul in care se afla un copil, dar nu le putem controla gandurile!
Si totusi, la ce se gandesc copiii cand sunt in time-out? Majoritatea se concentreaza asupra sentimentelor negative pe care pedeapsa le-a trezit. Se gandesc la furia si frustrarea pe care le traiesc pentru ca au fost trimisi in time-out, se intreaba cum sa scape nepedepsiti data viitoare, se gandesc cum sa se razbune sau ajung la concluzia ca sunt cu adevarat rai. Nici unul dintre aceste ganduri nu este benefic pentru un copil!
Care sunt alternativele?
Psihologul canadian Otto Weininger a conceput un time-in, in raspuns la nesatisfacatorul time-out.
Metoda lui pleaca de la ideea ca atunci cand copiii sunt suparati, furiosi, nepoliticosi, ei au nevoie sa fie ajutati de un adult cu care se simt in siguranta, care este calm si nu aplica metode punitive. El le recomanda parintilor sa spuna lucruri ca: ”Inteleg ce spui si faci. Cred ca ai nevoie de putin ajutor. Sunt aici ca sa te sprijin, sa imi spui cand esti pregatit sa te descurci singur”.
Atunci cand copiii sunt izolati si trimisi sa se linisteasca, in mintea lor ramane ideea ca sunt rai. Ei stiu deja ca au facut un lucru rau, dar izolarea in care sunt trimisi ii face sa simta ca SUNT rai.
Multi educatori folosesc metoda time-out ca pe o alternativa acceptabila la pedeapsa. Scuza este ca cel mic are ocazia sa se linisteasca si sa mediteze la ce a gresit.
Tu ai folosit metoda time-out la copilul tau?
