Felul in care ai perceput-o pe mama ta s-a schimbat an dupa an. Daca in mica copilarie mama ta era totul pentru tine, pe masura ce ai crescut mama a devenit sursa interdictiilor, confidenta sau inamicul numarul unu. Emotiile tale fata de ea au fost cu siguranta intense dar abia acum, cand esti si tu mama si ai inceput sa traiesti si tu ceea ce ea a trait cu un sfert de veac inaintea ta, reusesti sa o intelegi mai bine.
„Meseria” de mama este oricum, numai nu usoara. E frumoasa, e plina de satisfactii, insa nici una dintre incercarile la care te-a supus viata nu se poate nici macar compara cu incercarile prin care treci cand esti mamica. Mama ta ti-a ascuns multe, de-a lungul timpului. Chiar daca te-a crescut fara sa te minta, ti-a ascuns unele lucruri pe care abia acum le descoperi.
Ti-a ascuns de cate ori a plans din cauza ta.
A plans cand s-a temut pentru viitorul tau la ea in burtica. A plans cand te-ai nascut, cand te-a tinut in brate prima oara. A plans de fericire sau a plans de teama, a plans pentru ca te iubeste atat de mult.
Nu ti-a spus niciodata cat de mult a durut. Cand o trageai de par, cand o muscai la san, cand ii aruncai cuvinte grele doar ca sa o provoci sau ca sa iti exprimi furia si dezamagirea. CITEȘTE ȘI: Rugăciunea mamei în sarcină
Nu ti-a spus niciodata ca atunci cand esti mama, te temi intruna.
Din clipa in care te-a conceput, mama nu traieste decat pentru a te proteja. Te temi cand altcineva vrea sa iti tina pentru o clipa in brate bebelusul. Te temi cand il lasi prima oara cu altcineva, cand se imbolnaveste, cand merge la gradinita, cand incepe scoala, cand se indragosteste prima oara. Te temi pentru fiecare cosmar, pentru fiecare plan nebunesc, pentru fiecare esec si reusita.
Nu ti-a spus niciodata ca stie ca nu a fost o mama perfecta.
Nu te amagi, o mama este cel mai inversunat critic in ceea ce priveste propria persoana. Si isi face autocritica pentru greselile pe care stie ca le-a facut, caci ce si-a dorit cel mai mult in lume a fost sa fie mama perfecta. Ar da orice sa se poata intoarce in timp si sa isi repare greselile, asa ca fii la randul tau ingaduitoare cu ea. CITEȘTE ȘI DESPRE: Depresia post-partum poate afecta orice mămică! Iată 5 simptome de care e posibil să nu fi auzit
Nu ti-a spus niciodata de cate ori ti-a vegheat somnul.
In primele zile de viata, pentru ca nu isi putea desprinde privirea. In primele luni de viata pentru ca trebuia sa se asigure ca respiri. In primii ani de viata, cand iti veghea racelile. Se ruga, obosita, ca macar intr-o seara sa adormi mai devreme, si odata ce adormeai, se trezea contemplandu-ti perfectiunea.
Nu ti-a spus niciodata ca noua luni nu sunt numai noua luni.
Odata ce te-a purtat in pantec, mama te va purta in inima o vesnicie. Te-a purtat in brate cand dormeai sau cand plangeai, cand lucra sau cand mergea undeva. Era singurul loc in care te linisteai si te simteai in siguranta, asa ca te-a purtat in brate atat cat ai vrut, oricat ai vrut. CITEȘTE ȘI: De ce să NU fii o mamă perfectă
Nu ti-a spus niciodata ca mereu ai fost pe primul loc.
Nevoile tale au primat mereu. Si cand erai bebe mic si ea abia apuca sa faca un dus in graba, intre doua plansete. Si cand noptile erau mai mult albe, iar diminetile incepeau prea devreme. Atunci cand te tinea in brate ore intregi doar ca sa te linistesti, chiar daca era obosita pana la capat.
Si acum, cand ai crescut, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Este gata sa renunte la planurile ei, la timpul ei, uneori chiar si la odihna, doar ca sa iti dea o mana de ajutor, sa te sprijine sau sa iti fie aproape atunci cand ai nevoie. Poate nu spune asta cu voce tare. Dar, in fiecare gest mic, in fiecare grija si in fiecare sacrificiu, se vede acelasi lucru: pentru ea, tu ai fost mereu pe primul loc.
Ti-a ascuns faptul ca de cateva ori, si-ar fi dorit mult de tot sa manance ea ultima felie de tort.
Ultima bucatica de placinta. Pipota din ciorba sau miezul harbuzului. Dar de cand a devenit mama, a stiut ca sufletul ei se bucura mai mult cand te vede pe tine plescaind limba de placere, decat cand mananca ea felurile preferate.
Mama ta nu ți-a spus niciodată câte nopți a stat trează lângă tine, veghetându-te în tăcere, nici de câte ori a plâns în ascuns când te-a văzut suferind. Nu ți-a spus cât de greu i-a fost să te lase prima dată la grădiniță, să te vadă crescând și desprinzându-te încet de ea. Nu ți-a spus cât de multe temeri a purtat în suflet, de fiecare dată când ai plecat de acasă, nici cât de mult s-a rugat să fii bine, oriunde te-ai afla.
Mama ta a renunțat la vise, la odihnă, la timp pentru ea însăși, doar ca tu să ai tot ce îți trebuie. A zâmbit când era obosită, te-a încurajat când ea însăși se îndoia de tot, a fost puternică de dragul tău chiar și atunci când se simțea sfâșiată. Și, chiar dacă viața v-a dus pe drumuri diferite, inima ei va bate mereu pentru tine.
Dragostea unei mame nu se măsoară în cuvinte, ci în fiecare îmbrățișare, în fiecare renunțare, în fiecare rugăciune spusă în tăcere. Și, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face totul din nou. Fără să stea pe gânduri.
Si poate cel mai important lucru pe care nu ti l-a spus este ca ar face toate astea din nou, iar si iar, fara sa clipeasca. Pentru ca nimic altceva nu i-a adus atata bucurie si implinire. Nu ti le-a spus niciodata, insa acum ii stii taina, pentru ca a venit randul tau sa nu ii spui niciodata lucrurile astea copilului tau. Acum, o poti privi complice, ii poti intelege sufletul, asa ca nu ezita sa o faci sa stie ca i-ai descoperit secretele.
