Legea cererii si a ofertei spune ca oferta se adapteaza cererii. Alaptarea nu face exceptie de la aceasta regula. Afla totul despre asta!
Prima regula a comertului este legata de cerere si oferta. Desi nu te asteptai, legea cererii si a ofertei se aplica inclusiv in alaptare!
Ce trebuie sa stii despre Mitul bebelusului flamand
In Romania rata femeilor care continua sa alapteze exclusiv bebelusii intre 3 si 6 luni si care continua alaptarea dincolo de varsta de 6 luni este extrem de scazuta. Daca le intrebi pe mamici ce le-a facut sa introduca in alimentatia bebelusului laptele praf, vei primi de cele mai multe ori acelasi raspuns: nu aveam destul lapte. Exista tendinta de a pune orice problema (normala de altfel) a bebelusului pe seama cantitatii sau calitatii laptelui matern.
Bebelusul are colici pentru ca mama a mancat nu stiu ce, se baloneaza pentru ca laptele e „albastru”, ia in greutate numai 700g pe luna (nu un kilogram, ca alti bebelusi) pentru ca laptele e prea slab, se trezeste noaptea de foame, plange de foame si asa mai departe. Agitatia la san este interpretata ca lipsa de lapte, iar o lactatie reglata, cand sanii nu mai curg spontan, este considerata ca „pierdere a laptelui”.
Lipsa de sprijin real din partea medicului de familie sau a medicului pediatru este o alta problema. In loc sa identifice cauza corecta a problemelor enumerate mai sus, si sa ii ofere mamicii sfaturi competente legate de alaptare, sau sa ii recomande sa contacteze un consultant in alaptare, multi medici se ghideaza inca dupa tabele de crestere vechi, depasite si concepute folosind ca referinta copii hraniti cu lapte praf. Aceasta nu face decat sa sporeasca mamei ingrijorarea si lipsa de incredere in ea insasi.
Cererea, oferta si puseele de crestere in alaptare
La nastere, bebelusul are stomacelul de dimensiunea unei nuci, iar colostrul este secretat in cantitti mici. Bebelusul suge cate 5-10 ml de colostru si doarme, dupa care se trezeste repede si cere sa fie iar pus la san.
Acest proces natural este perturbat in maternitatile din Romania, in care se insista pe separarea nou-nascutului de mama in primele ore de la nastere si pe oferirea nou-nascutului unei cantitati uriase, respectiv 30ml de lapte praf, din 3 in 3 ore.
Daca mama are norocul sa fi nascut intr-o maternitate care sustine alaptarea, de indata ce bebelusul ii este adus in salon, este libera sa il puna la san oricat de des insa exista inca asistente medicale care ii spun de „amestecarea laptelui vechi cu cel nou”, are da dureri de burtica, si asa mai departe.
La 24-72 de ore de la nastere, lactatia creste brusc. Furtuna hormonala care mediaza asta determina o umplere rapida a sanilor cu lapte. Sanii curg spontan cand bebelusul suge la celalalt san, cand plange sau doar cand mama se gandeste la el. Daca proaspata mamica are un canal galactofor infundat si nu este invatata cum sa intervina prompt si corect, pot aparea diverse probleme.
Dureaza aproximativ 3 luni pana cand lactatia se echilibreaza si se adapteaza cererii. Cand bebelusul implineste aproximativ 3 luni, mamica nu mai are acea senzatie de plinatatate a sanului intre supturi.
Sanii nu mai sunt perceputi ca fiind plini si tensionati, nu mai curg spontan, de aceea multe mamici au impresia ca a scazut cantitatea de lapte. Aceasta etapa coincide de multe ori cu unul dintre cele mai puternice puseuri de crestere, prin urmare mamica ramane cu impresia ca a pierdut laptele si ca este necesara suplimentarea dietei bebelusului cu lapte praf. Si, dupa cum spun consultantii in alaptare, primul biberon de lapte praf coincide cu inceputul intarcarii.
Cum functioneaza cererea si oferta in alaptare?
Cantitatea de lapte pe care o produce mamica se adapteaza, incet incet, nevoilor bebelusului. In cateva saptamani de la nastere, sanii mamei vor produce cat lapte ii este necesar bebelusului la o masa.
Laptele nu este stocat in san, cea mai mare parte a laptelui pe care il mananca bebelusul la o masa este produs atunci, proaspat, de catre celulele care alcatuiesc tesutul secretor. Prin urmare, cu cat bebelusul sta mai mult sau mai des la san, cu atat sanul va produce mai mult lapte.
Puseurile de crestere sunt o alta metoda magnifica a naturii de a se asigura ca bebelusul va primi destul lapte. In timpul puseului de crestere, majoritatea bebelusilor cer de mancare mai des decat de obicei si prelungesc suptul. Aceasta stimulare intensa a sanului timp de cateva zile, face ca productia de lapte sa creasca, sanul adaptandu-se cererii puiului de om.
Daca in timpul puseului de crestere limitezi pusul copilului la san, sau introduci completare cu lapte praf, nu obtii decat efectul invers: sanul intelege ca cererea a scazut, astfel incat si celulele secretoare isi vor reduce activitatea.
Alaptarea LA CERERE este cea mai buna metoda de reglare a ofertei, in asa fel incat productia de lapte matern sa fie perfect adaptata cererii, respectiv nevoilor bebelusului.
