Atunci când alegi să îți lauzi copilul – poate nici măcar nu e o alegere, ci e ceva instinctiv, căci așa au procedat, probabil, și părinții tăi când erai tu mic – e posibil să faci mai mult rău decât bine. Iată de ce ”Bravo!” nu e suficient și cu ce ar trebui să îl înlocuiești pentru a crește încrederea în sine a copilului tău.
Fiul meu a devenit, oficial, titular în echipa de basket a clubului unde joacă de câteva luni bune. Nu puteam să mă opresc din a-i spune ”Bravo, G., ești cel mai tare!”. Eu zâmbeam, el zâmbea, totul părea bine, iar eu simțeam, cumva, că… nu mă aude.
Nu e prima oară când mi se întâmplă asta. Sunt cel mai fidel susținător al copilului meu, nu ratez nici un joc, am mereu o atitudine încurajatoare, împart complimente în stânga și în dreapta și sunt părintele preferat dintre toți părinții echipei. Și totuși, laudele mele trec pe lângă fiul meu, iar încrederea lui în sine nu mi se pare a fi prea ridicată.
Ia o pauză
Există metode mult mai eficiente de a crește încrederea în sine a unui copil, decât laudele. Copiii nu au nevoie să fie lăudați pentru tot ceea ce fac: unele lucruri trebuie privite ca fiind firești. Atunci când lauzi un copil perfect competent pentru faptul că și-a legat singur șireturile, mesajul pe care îl transmiți nu este sunt mândru de tine – majoritatea colegilor lui se leagă singuri la șireturi. Copilul aude, mai degrabă. Uau, ce tare, nu ma gândeam că o să reușești să te legi singur la șireturi, de asta sunt atât de mirat și de bucuros și mă entuziasmez atât.
E greșit și dăunător să exagerezi cu laudele
Încrederea în sine derivă din sentimentul de siguranță și respect pe care familia reușește să îl imprime copilului, dar mai ales din dezvoltarea, treptată, a propriilor competențe. Să devii bun la a face lucruri noi presupune timp și efort, iar laudele noastre nu pot crește nivelul de competență al copilului.
Atunci când exagerezi cu laudele, îi transmiți copilului că face, deja, o treabă excelentă și că nu mai e nevoie să se mai străduiască. Un copil lăudat în permanență ajunge să creadă că este perfect, ceea ce stabilește un standard imposibil de menținut și complet nesănătos.
Atunci când copilul tău recunoaște doar 2 litere din alfabet, să îl lauzi că face o treabă excelentă este ca și cum ai mărturisi, tu însăți, că laudele sunt niște vorbe goale și lipsite de valoare.
Lasă copilul să își asume riscuri sănătoase
Oricât de greu ar fi, e foarte important să stai deoparte și să privești cum copilul tău își asumă riscuri mici și controlate. Încrederea copilului în sine și în lume se construiește prin asumarea riscurilor, încercări, alegeri, eșecuri și responsabilitatea propriilor eșecuri.
Eram la ziua lui Ianis și l-am văzut, deodată, cum a apucat cu ambele mâini o cană mare de suc de pe masă, încercând să îi toarne un pahar prietenului lui cel mai bun. Împlinea 4 ani în ziua aia, iar în carafă cred că erau 2 litri de suc, știam că n-o să iasă bine, dar era atât de mândru de inițiativa lui încât l-am lăsat să încerce singur. Evident a turnat pe jos. Dar ce m-a bucurat, adevărata lecție pentru mine, abia urma: s-a dus singur la una dintre fetele care făceau entertainment-ul la locul de joacă, au mers împreună să ia niște prosoape de hârtie și au curățat. La 4 ani, copilul meu s-a descurcat singur să rezolve o problemă pe care el o crease, într-un mediu nou și cu ajutorul unui străin. Am fost tare mândră de el!
Lasă copilul să facă propriile alegeri
Atunci când copiii au ocazia să facă propriile alegeri și să ia propriile decizii – desigur, în limitele adecvate vârstei – se simt mai puternici, mai maturi și li se dezvoltă un simț înnăscut al responsabilității. Încă de la vârsta de 2 ani copiii pot fi încurajați să ia decizii singuri și să observe consecințele propriilor alegeri.
CITEȘTE ȘI DESPRE: De ce nu vorbește copilul meu? Abia pronunță câteva cuvinte și are deja 2 ani!
Îmbrăcatul adecvat pe timp de iarnă devenise un chin. Sofia voia, zilnic, numai ciorăpei subțiri și rochițe de prințesă și era în stare să urle ore în șir înainte să o pot convinge că are nevoie de geacă sau mănuși. Fiecare ieșire era la fel, cu urlete de minim 30 minute, amenințări, tentative de mită și mulți nervi.
Într-o zi, a venit la noi o prietenă cu o fetiță de seama ei, și după joacă mi-a propus să mergem cu amândouă afară. I-am spus despre problema noastră și a zis să stau liniștită, rezolvă ea. Abia așteptam să vadă cu ce mă confrunt eu în fiecare zi!
Le spune prietena mea fetelor de mers afară la joacă, ca de obicei vrea să se îmbrace în prințesă, îi explică despre cum e greu să te joci cu zăpadă ca prințesele, dar dacă dorește musai, sigur, nici o problemă. Vom avea la noi tot ce ne trebuie. Pune salopeta de zăpadă într-o sacoșă, cu mănuși, căciulă, fular, echipament complet, le ia de mână fiecare îmbrăcată cu cea a vrut si ieșim în fața blocului.
După 5 minute de privit la copiii care se tăvăleau prin zăpadă și de încercat să facă bulgări cu mâinile goale, Sofia a venit veselă, aproape grăbită, la noi să ne roage să îi dăm salopeta, că o strigă copiii și nu se simte prea comod în rochiță. La vreun sfert de oră după ce ieșisem din casă, Sofia descoperise rolul mănușilor, confortul căciulii, iar nervii mei aveau altă griijă: oare să nu fi răcit…?! Nu, nici nu a răcit!
Încurajează copilul să ajute prin casă
Pentru ca încrederea în propriile forțe să crească, fiecare copil are nevoie să se simtă competent, în cât mai multe circumstanțe diferite. În plus, atunci când ajută la treburile casnice, copilul dezvoltă un puternic sentiment de apartenență și simte că are, la rândul lui, o contribuție valoroasă la funcționarea familiei. Încă de la vârste foarte mici, copilul poate fi antrenat în făcutul patului, gătit, spălatul propriei farfurii, pusul mesei și așa mai departe. Și chiar dacă ai cel mai performant și mai scump aspirator vertical, mătura și fărașul sunt două instrumente cu o mare utilitate pentru copii.
Încurajează copilul să își urmeze interesul. Până la capăt!
Fiecare copil este interesat, la un moment dat, de câte un subiect sau de câte o sarcină. Poate fi vorba despre cunoașterea speciilor de dinozauri care au trăit vreodată, despre numărul de bazine făcute la cursul de înot, despre un nivel dificil la jocul video preferat, nu are nici o importanță. Esențial este să învețe să aibă răbdarea și perseverența să își îndeplinească visurile și planurile, ca să se poată bucura de senzația de satisfacție de la final.
Citește și despre: Cele mai bune 10 modalități prin care părinții ajută la dezvoltarea copiilor
Reacționează corect în caz de eșec
Faptul că un copil își testează limitele și abilitățile înseamnă că în tot acest parcurs vor apărea și sincope, greșeli, eșecuri. Cu siguranță de întrebi: ce se întâmplă cu încrederea în sine a copilului tău în cazul unei nereușite?
Depinde mult de tine, ca părinte, și de reacția pe care o ai.
Eșecul și greșeala fac parte din viețile noastre și trebuie acceptate și privite ca singurele modalități de a învăța și de a progresa. Greșeala este o ocazie unică pentru copil de a învăța o altă lecție importantă: asumarea responsabilității.
Un copil capabil să își recunoască greșeala, să și-o asume cu naturalețe și să caute soluții pentru a o îndrepta este, deja, un copil cu o încredere excelentă în propria persoană.
Citește și despre: Lipsa fierului poate afecta dezvoltarea creierului și inteligența copilului
Ce ai de făcut?
Nu insista/persevera în a discuta despre asta. Greșelile se întâmplă;
Demonstrează că dragostea ta este necondiționată și nu are nici o legătură cu greșelile pe care le facem, fiecare dintre noi. Copilul trebuie să știe că e iubit indiferent de cum se poartă sau de ce scrie în carnetul de note;
Setează, pe viitor, țeluri accesibile. Este foarte frumos să îi propui copilului tău să termine o carte de povești pe săptămână, dar perioada în care abia învață să lege silabele nu e momentul potrivit pentru un asemenea țel;
Ajută-ți copilul să se simtă special.
Ajută-l să descopere care sunt abilitățile sale dominante, ce talent are, ce subiecte îl pasionează, la ce este cu adevărat bun. Arată-i că fiecare copil excelează la ceva și are dificultăți la a face alte lucruri, așa cum se întâmplă și în lumea adulților. Arată-i cât de bine este să fii special și cât de speciali suntem, fiecare dintre noi, în felul său. Și demonstrează că a fi special nu înseamnă că ești mai bun decât ceilalți.
Pentru a crește un copil cu încredere în sine, susține-l, oferă-i libertate de decizie, ai încredere în judecata sa, lasă-l să greșească pentru a avea ocazia să anticipeze mai bine și să acționeze mai corect. Este o bună practică pentru tot restul vieții sale!
Citește și despre: Copilul are nopți agitate? Acuză dureri în picioare? Despre durerile de creștere la copii
