Oana Radu, psiholog, analist comportamental certificat Internațional (2014), aromaterapeut, terapeut prin râs și respirație (Laughter Yoga), ne-a răspuns cu amabilitate întrebărilor legate de terapie, inclusiv de terapia prin râs și necesității accesării acesteia de către părinți. Pasionată fiind de dezvoltarea copilului, Oana a aprofundat, de-a lungul timpului mai multe tehnici și metode terapeutice menite să ajute la dezvoltarea armonioasă a copilului și familiei.
Clubul Bebelușilor: Cum reușim să ajungem la sufletul copiilor? Este vreo tehnică specială în terapia prin râs care ne-ar ajuta?
Psiholog Oana Anacona Radu: Nevoile de bază ale copiilor sunt: conectarea (nevoia de a fi iubit necondiționat, nevoia de contact fizic), competența (nevoia de capabilitate, de a simți că poate, că este în stare) și controlul (autonomia – copilul vrea să ia decizii, să facă alegeri, să fie sursa acțiunilor sale). Când toate aceste trei nevoi sunt îndeplinite copilul este într-o stare de bine.
Pentru a te conecta cu copilul:
- empatizează (îi poți spune, de ex. „înțeleg de ce îți dorești ciocolată”, „stiu că e greu să te desprinzi de jucăriile tale”)
- întreabă, nu da comenzi (ex.: „esti gata să-ți speli mâinile?”)
- iubește necondiționat
- subliniază unicitatea
- implică-l în treburile familiei (când copilul mic petrece ore în șir în fața ecranului, se numește abandon parental)
- evită să-i spui: „M-am supărat pe tine”, îi poți spune: „Pe tine te iubesc, ceea ce mă deranjează este comportamentul tău”.
În ziua de azi, dinamica familiei poate deveni destul de tensionată din cauza cerințelor impuse copiilor și părinților. Stresul familial, anxietatea și emoțiile sporite au devenit o normalitate. De asemenea, copiii petrec mai puțin timp de joacă în aer liber, pierzând beneficiile holistice asociate cu această activitate.
Terapia prin râs ajută familiile să relaționeze altfel, aducând în același timp beneficii asupra sănătății fizice, psihice, mentale, emoționale și spirituale. Terapia prin râs ajută adulții și copiii să se relaxeze, să se reconecteze cu ei înșiși și cu ceilalți. Râsul are beneficii enorme asupra corpului și a stării noastre de spirit. Atunci când râdem, creierul eliberează în corp endorfine și dopamină (hormonii fericirii). În timpul râsului corpul se relaxează și respirația are loc prin diafragmă, aducând mai mult oxigen în corp. Datorită neuronilor oglindă, îți vine să râzi și te binedispui atunci când privești pe altcineva râzând. Râsul creează conectarea cu ceilalți din grup și scoate la iveală sentimentele de iubire.
Terapia prin râs este valoroasă pentru că:
- Este o activitate amuzantă de care se pot bucura toți membrii familiei;
- Întărește stima de sine, reduce timiditatea, crește spontaneitatea;
- Toată lumea este câștigătoare! Pentru că nu există un mod corect sau greșit de a râde, nu se creează competiție între copii, cum se crează în alte situații sociale;
- Reduce sau elimină stresul din familie, reduce critica și auto-critica;
- Aduce mai multă relaxare, prietenie, bunătate;
- Îmbunătățește sistemul imunitar;
- Îmbunătățește relațiile familiale;
- Dezvoltă reziliența copiilor, astfel că aceștia pot face față provocărilor zilnice cu mai multă putere și determinare.
Ajungem la sufletul copiilor ori de câte ori ne conectăm emoțional cu ei, când îi privim cu acceptare și înțelegere, când intrăm prezenți în lumea lor – lumea jocului.
Clubul Bebelușilor: Când ar fi bine ca un părinte să ajungă la terapie cu copilul? Cum se lucrează?
Psiholog Oana Anacona Radu: Este nevoie ca părintele să ajungă la un specialist (psihiatru sau psiholog) cu copilul, atunci când observă: întârziere în dezvoltare, întârziere în limbaj, lipsa interacțiunii cu ceilalți copii, comportamente bizare, comportamente repetitive, ticuri, coșmaruri, fobii, tulburări alimentare, tulburări de învățare, comportamente agresive și/sau autoagresive. Orice îngrijorare a părintelui legată de dezvoltarea copilului său trebuie adresată imediat, fiindcă problemele nerezolvate se pot adânci, în timp. Dacă este cazul, specialistul recomandă începerea terapiei cât mai repede cu putință, indiferent de vârsta copilului.
La ce să se aștepte părinții când copilul începe terapia? Primele câteva ședințe sunt dedicate pre-terapiei. În pre-terapie copilul cunoaște mediul, terapeuții, ceilalți copii și „se împrietenește” cu terapeutul său. Tot în acest timp terapeutul observă copilul și îi testează abilitățile de limbaj, socializare, motricitate, autoservire și abilitățile cognitive. Copiii nu simt că fac „lecții” sau „terapie” sau că sunt „testați”! Se simt bine, se distrează, râd și sunt bucuroși de atenția terapeutului și de joacă. Joaca este modalitatea preferată a creierului nostru de a învăța! Oamenii de știință au descoperit că „e nevoie de 400 de repetiții pentru a crea o nouă sinapsă în creier. Doar dacă nu cumva, învățarea este realizată prin joc, și atunci e nevoie doar de 10 până la 20 de repetiții a activității respective.” Karyn Purvis
În perioada de pre-terapie se întocmește o primă evaluare complexă și apoi se stabilește ce anume este de lucrat, în funcție de priorități. Părinții sunt îndrumați pe tot parcursul procesului terapeutic. Ei au nevoie să știe cum să procedeze în anumite situații și de ce să procedeze într-un fel și nu în altul. Ideal este ca părinții să asiste la orele de terapie, mai ales când copilul este mic. Părinții învață să-și ajusteze comportamentul față de copil (de ex. cum anume să-i ofere mai multă autonomie), să se conecteze în mod real la nevoile acestuia, să se joace cu copilul într-un mod amuzant și constructiv în același timp, să-l cunoască, să-l înțeleagă, să cunoască cum anume îi pot preda noi abilități copilului, să-și înțeleagă propriile emoții generate de diferitele emoții sau comportamente ale copilului..
Terapia este un proces – se lucrează cu creierul și emoțiile copilului și totodată cu trăirile părinților. Fiind un proces (prin proces, intelegandu-se: un grup de activități, care se desfășoară într-o anumită succesiune pentru a produce un rezultat), înseamnă că terapia este de durată. Nimeni nu poate ști dinainte, cât timp durează până ce copilul nu va mai avea nevoie de terapie! Durata terapiei depinde de: numărul de ore, de continuarea acasă a principiilor terapeutice, de consecvența aplicării principiilor, de implicarea familiei, a comunității (de ex. e important să ai sprijinul educatoarei), de gradul de afectare al copilului, de starea emoțională a părinților, de experiența terapeuților și de mulți alți factori.
Rezultate rapide se obțin doar atunci când terapeuții și părinții sunt o echipă, conlucrează , se ajută și se susțin reciproc. Procesul terapeutic este o călătorie pe care o parcurgem împreună (copil, familie, terapeuți) și la sfârșitul căreia, devenim cu toții mai buni, mai iubitori.
A.I.P.A acționează în domeniul sănătăţii mintale a copiilor diagnosticaţi cu deficienţe de învăţare, tulburări din spectrul autist, sindrom Asperger, sindrom Down, sindrom Williams, deficienţe psiho-motorii, tulburări de învăţare, A.D.H.D, hiperactivitate şi alte deficienţe care au impact negativ din punct de vedere social, psihologic, educaţional şi relaţional. De-a lungul timpului A.I.P.A. a reuşit să aibă un real succes în integrarea copiilor cu nevoi speciale în grădiniţe şi şcoli de masă, beneficiind de pregătirea complexă a specialiştilor, fiind printre primii terapeuţi în analiză comportamentală aplicată care au beneficiat de training-uri specializate şi validate ştiinţific din domeniul intervenţiei precoce. Echipa A.I.P.A. este pregătită să intervină terapeutic chiar la copiii mici, începând cu vârsta de 12 luni. Datorită unei pregătiri continue, echipa asociației a reuşit să aducă până în prezent beneficii dovedite direct în cazul a peste 900 de copii, diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist şi deficienţe senzoriale, aceste beneficii putând fi urmărite prin evaluările psihologice periodice.
