Te-ai gandit vreodata ca prea multi de bravo strica? Psihologii compara acest cuvant cu recompensele primite de caini in timpul dresajului. Iar noi vrem sa crestem, nu sa dresam copii!
„Bravo!” ne-a intrat in reflex de cand avem copii. Fie ca e vorba de entuziasmul caracteristic primelor luni de viata, sau de o replica rostita cu jumatate de atentie indreptata catre altceva, cuvantul ar trebui sa arate admiratia pe care o avem fata de o realizare a copilului. Este oare cea mai inspirata metoda de a ne exprima sentimentele?
Conform psihologilor moderni, parintii ar trebui sa se abtina de la a le mai spune copiilor Bravo! pentru orice maruntis. Opinia lor poate parea ciudata: in fond, cu totii ne bucuram cand reusitele noastre sunt aprobate si cand suntem laudati pentru ele. Aprecierile celor din jur ne motiveaza si ne fac sa continuam munca pe care o facem.
Psihologii spun ca asta este problema principala. Iata de ce ar trebui sa folosesti mai rar acest cuvant atunci cand e vorba de copilul tau:
Bravo! este un cuvant gol, fara continut. Daca e sa fim sinceri, el nu transmite nimic. Este nimic mai mult decat un automatism verbal pe care il folosim de multe ori fara sa ne dam seama. El nu transmite cu adevarat aprecierea. Folosirea lui se aseamana cu momentul acordarii recompensei in dresajul animalelor de companie.
Bravo! nu stimuleaza motivatia intrinseca. Atunci cand gratulezi copilul folosind simplul Bravo!, mesajul pe care il transmiti nu are legatura in nici un fel cu satisfactia pe care ar trebui sa o simta pentru ca ceva i-a reusit.
Bravo! pune accentul pe motivatia extrinseca. Asta inseamna ca il inveti sa faca lucruri nu pentru multumirea sa, ci pentru a-i multumi pe cei din jur. El nu va cauta bucuria ca a reusit, incantarea ca a devenit mai bun, ci va urmari reactiile celor din jur pentru a se simti validat.
Realizarea proprie isi pierde din importanta daca nu beneficiaza de recunoasterea celor din jur, atitudine care, sa recunoastem, este una paguboasa pe termen lung. In fond, ca adulti, cata lume se bucura pentru realizarile noastre? Cati dintre adulti nu sunt nefericiti, pentru ca fericirea lor se bazeaza pe a primi admiratie, iar cand aceasta lipseste, ei nu isi gasesc locul si motivatia de a continua?
Si atunci, cum recunoastem eforturile si realizarile copilului?
Nu spune nimeni sa ramanem indiferenti la reusitele copilului nostru, fie ca e vorba despre prima oara cand s-a descurcat sa desfaca singur un capac, prima oara cand si-a legat singur sireturile, cel mai frumos desen din clasa sau locul special obtinut la concursul de matematica. Cum ai putea sa ignori fatuca vesela cu care iti arata primul sau desen sau sa treci nepasatoare pe langa primul martisor facut cu manutele sale la gradinita?
Nu te speria, nimeni nu iti cere sa faci asta! Citeste mai departe si afla cum e mai bine sa procedezi!
Specialistii in educatia si psihologia copilului afirma ca solutia corecta este sa ne pastram obiectivitatea in timp ce ne exprimam pe un ton apreciativ. Astfel, copilul va invata el insusi sa fie obiectiv in ceea ce il priveste, sa exprime si sa primeasca criticile intr-un mod constructiv.
In loc de un Bravo! care, sa recunoastem, e putin cam sec, ii poti spune: desenul tau este foarte frumos, imi place mult scena pe care ai ales-o, personajele sunt usor de recunoscut si ma bucur ca nu ti-ai uitat nici prietenii cand l-ai facut. Culorile sunt inspirat alese si foarte armonios imbinate. Proportiile nu sunt foarte corect respectate, omul acela mai mare decat copacul de langa el este putin ciudat, asa ai vrut tu sa il reprezinti? De ce ai simtit tu ca trebuie sa il desenezi mai mare decat copacul? Daca o sa doresti, te voi ajuta sa inveti sa repartizezi personajele pe foaie in asa fel incat data viitoare sa ai loc suficient pentru tot ceea ce e important sa redai prin desenul pe care vrei sa il faci. As vrea sa il pastram pe acesta, esti de acord sa il punem in sertarul meu?
Este un simplu exemplu, care ofera inspiratie pentru nenumarate situatii similare. Evidentiezi tot ceea ce este pozitiv. Ii recunosti efortul si ii apreciezi calitatile pe care si le-a pus la munca, pentru a obtine rezultatul respectiv. Il incurajezi sa continue si iti exprimi increderea ca se poate chiar si mai bine. Te oferi sa il ajuti, DACA simte nevoia, fara a-l critica. La final, copilul va fi mandru de munca pe care a facut-o, de faptul ca al doilea desen va fi mai bun decat primul si poate vedea asta cu ochii sai, nu de multumirea ta!
Prin urmare, data viitoare cand cuvanatul Bravo! iti vine pe buze, gandeste-te daca aprecierea ta nu poate fi exprimata mai frumos altfel!
