Ai citit ca unii experti in somn recomanda CIO si ti se pare o metoda atractiva, eficienta? Afla informatii care cu siguranta te vor face sa te razgandesti, spre binele copilului.
Tehnica “Cry it out” si anume a lasa copilul sa planga pana adoarme dupa un anumit “algoritm” are inca adepti. Asa numitii “specialisti in somnul bebelusilor” se bazeaza pe faptul ca nu sunt dovezi clare ca ar fi ceva nociv, dar in primul rand efectele nocive ale plansului neconsolat asupra creierului copilului au fost demonstrate si in al doilea rand oricum “lipsa dovezilor ca face rau” nu este echivalenta cu “ exista dovezi ca NU face rau”, deci de ce sa riscam?
Desigur ca niciun parinte nu vrea raul copilului sau si apeleaza la “tehnica plansului controlat” cu bune intentii dar multe asociatii medicale care studiaza sanatatea mentala a copiilor au constatat ca aceasta metoda de “antrenament de somn” nu raspunde nevoilor emotionale ale copiilor si poate avea consecinte negative.
Medici experti cu adevarat in somn considera aceasta metoda doar pseudo-stiinta, o tehnica prezentata ca avand “baze stiintifice” dar fiind de fapt fara suport de factura stiintifica.
Care sunt efectele negative ale metodei plansului neconsolat cu care parintii ar trebui sa fie la curent?
Bebelusii obligati sa doarma singuri si lasati sa planga singuri mult timp vor fi privati atat de nutritie adecvata cat si de stimulare senzoriala prin atingere, imbratisare, ambele deosebit de importante pentru buna lor dezvoltare atat fizica precum si psihologica.
Bebelusii astfel “antrenati” si care ajung sa nu isi mai semnalizeze vocal nevoile pot fi considerati “docili”, “cuminti”, dar de fapt pot experimenta o forma de depresie care-i face sa nu isi mai exprime emotiile.
Plansul neconsolat creste ritmul cardiac, temperatura corporala si presiunea sangvina ceea ce duce la supraincalzirea bebelusului sau voma, ambele contribuind la SIDS (sindromul mortii subite) in cazul bebelusilor. Bebelusii lasati sa planga nu invata reglarea emotiilor. Aceasta invatare se face doar cand raspundem plansului lor, cand ii alinam.
Plansul creste nivelul stresului, ceea ce poate provoca daune in dezvoltarea creierului copilului, afectarea memoriei, atentiei, afectivitatii, inclusiv poate predispune viitorul adult la anxietate si depresie. Plansul elibereaza cortizol, un hormon benign in cantitati normale dar cand nivelul sau creste prea mult din cauza stresului provocat de plansul necontrolat el duce la afectiunile mentionate anterior.
Tot nivelul ridicat al stresului care produce cortizol in cantitati mari este responsabil de dificultati de invatare la copii, dovedindu-se ca aceia cu scoruri mici in dezvoltarea lor mentala si motorie au un nivel ridicat de cortizol in sange.
Totusi unii parinti apeleaza la CIO fiindca il considera eficient. Dar este cu adevarat eficient?
Daca prin “eficienta” se intelege resemnarea de a adormi singur intr-un final, in unele cazuri este eficient. Dar unii bebelusi opun rezistenta la aceasta metoda iar altii par ca “au invatat” ceva dar isi vor relua obiceiurile anterioare de somn cateva luni mai tarziu, aceasta tehnica nu garanteaza “rezultate pe termen nelimitat”.
Eficienta de moment poate avea urmari precum ruptura copilului fata de mama sau realitatea inconjuratoare, copilul invata sa adoarma singur dar are regrese in achizitii, refuza sa mai vorbeasca, refuza contactul fizic cu parintele.
Eficienta este de fapt confundata cu resemnarea, resemnarea si prin urmare incetarea plansului este un mecanism de aparare al copilului. El inceteaza sa planga la un moment dat nu fiindca tehnica a fost “eficienta” ci fiindca faptul ca a fost ignorat il face sa “se inchida in sine”.
Este un dresaj, nu invatarea unei abilitati legitime. Nu auto-linistirea este “lectia” invatata de bebelus prin aceasta practica ci faptul ca nevoile lui nu conteaza, ca nu are rost sa le semnalizeze deoarece vor fi ignorate, si aceasta este o lectie cruda pentru un bebelus, cu un puternic impact negativ asupra dezvoltarii sale.
Ce altceva putem face daca evitam aceasta metoda de “antrenament de somn”?
Putem sa facem multe in privinta somnului bebelusului si cel mai important este sa il intelegem, sa realizam ca este total diferit de somnul adultilor si ca de fapt el asta implica in mod natural: incapacitatea bebelusului de a adormi singur, treziri dese pentru hrana, necesitatea de a fi “asistat” la fiecare trezire, de a fi ajutat sa readoarma.
Odata ce intelegem mecanismele naturale si normale ale somnului bebelusilor nu vom mai fi dornici de aplica “tehnici de dezvatare” ca ceva ce este de fapt firesc. Iar cand copilul trece de 6 luni putem eventual crea rutine de somn care sa-l ajute cu blandete, nu cu stres.
