În aceste zile, în care războiul din Ucraina ne îngrijorează, ne sperie și ne emoționează pe toți, copiii sunt în mod special vulnerabili. Chiar dacă nu înțeleg prea multe despre ceea ce se întâmplă, chiar dacă nu au informațiile și experiența care să le permită să anticipeze care sunt scenariile către care pot evolua lucrurile, ei simt îngrijorarea părinților, aud în jurul lor vorbindu-se despre alți copii și alți părinți care nu mai au case sau care și-au pierdut viețile, așadar este imposibil ca războiul să nu îi atingă și pe ei.
Cum le vorbim copiilor despre război este la latitudinea noastră, a părinților, dar trebuie să le vorbim, pentru că numai astfel putem crește o generație mai bună și mai empatică. În nici un caz nu ne culcăm pe o ureche pentru că e prea mic ca să înțeleagă, pentru că aici nu e vorba de înțeles, cât de simțit, iar copiii simt tot ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Ce îi ghidează copilului viața: pacea sau dreptatea?
Pacea și dreptatea sunt două noțiuni aparent abstracte care i-au preocupat pe filosofi din timpuri străvechi. Războaiele există de când lumea, pornite de cele mai multe ori din cauza unei nedreptăți. Dar dacă ar fi să vorbești cu copilul tău și să îi imprimi o conduită de viață, să îi insufli niște principii morale care să îi ghideze întreaga viață, ce ai dori să primeze pentru el: dorința de pace sau dorința de dreptate?
Pace înseamnă prosperitate
Pacea este mediul perfect în care să ne dezvoltăm și să creștem. Când trăim în pace suntem liniștiți și toate resursele noastre se concentrează, constructiv, pentru dezvoltare. Pacea merge mână în mână cu prosperitatea, și cine nu își dorește să prospere?
Atunci când e pace, părinții sunt fericiți și liniștiți. Desigur, grija zilei de mâine există întotdeauna, dar e diferit să fii agitat în legătură cu planificarea unei vacanțe de vis sau în legătură cu bombele care îți cad în cap în fiecare noapte.
Atunci când copiii trăiesc în pace, ei colaborează, formează echipe, se învață și se susțin unul pe altul. Când îi învățăm să facă asta, să își controleze emoțiile și să negocieze în loc să smulgă, le dăm o lecție utilă, care îi va învăța să funcționeze în societate. Pentru că în lume nu e la fel ca acasă, nu mai e nimeni concentrat la a te ajuta, a te sprijini, a te încuraja. La un moment dat trebuie să fii capabil să te încurajezi singur!
CITEȘTE ȘI: AVEREA BUNEI EDUCAȚII, cea mai bună lectură pentru un părinte interesant de educația copilului său
Cât de importantă e dreptatea?
Foarte importantă. Justiția în sine a apărut datorită nevoii de pace a oamenilor. Nu există pace în absența justiției. Nedreptatea naște emoții foarte puternice, care nu se împacă deloc cu ideea de liniște. Mai mult, acceptarea nedreptății este ucigătoare pentru spirit și pentru respectul față de propria persoană. Și știm cu toții că neîncrederea în sine naște violență.
Niciodată nu mi-aș încuraja copilul să accepte o nedreptate doar pentru că nu prea conteaza sau nu e așa de important. Nu trebuie să fie important pentru mine sau în valoare absolută, e suficient să fie important pentru el. Dacă nu ar fi important pentru el, probabil că nici nu ar sesiza nedreptatea.
Niciodată nu mi-aș îndemna copilul să fie pasiv într-o situație care i se pare nedreaptă. Fie că i se întâmplă lui sau altcuiva. Pasivitatea spectatorilor naște monștri. Naște bullying. Naște violență.
Niciodată nu mi-aș îndemna copilul să își rezolve problemele prin violență. Întotdeauna l-aș îndemna să apeleze la un adult care să medieze conflictul. Să îmi povestească acasă, să vedem cum putem rezolva lucrurile împreună. Nu l-aș îndemna niciodată să negocieze cu agresorul pentru a menține pacea. Pacea, în acest caz, este de scurtă durată. Tocmai de aceea nu se negociază cu teroriștii, pentru că după un compromis vine altul, mai mare și mai greu de dus, la pachet cu o violență și mai mare, și mai greu de îndurat.
CITEȘTE: Fenomenul bullying este cât se poate de real și acut – Profilul agresorului
Negocierile se fac pe timp de pace
Să negociezi este o calitate care servește oricui în viață. Mulțumită negociatorilor inteligenți, reușim să ne ducem viețile, pe perioade din ce în ce mai lungi, fără războaie. Negocierile și compromisurile mențin pacea. Atunci când cerințele sunt acceptabile.
Este în regulă să împarți cu un copil necunoscut, în parc, 9 dintre cele 10 jucării ale tale. Nu e ok să o cedezi pe cea pe care o ții în mână, pe cea cu care tocmai te joci și te distrezi excelent, cea care este jucăria ta preferată și pe care simți că nu vrei să o împarți.
La fel cum este ok să accepți un schimb care implică jucăria ta preferată, dacă în schimbul ei primești ceva la fel de tentant pentru tine.
Atunci când rezultatul negocierilor aduce un avantaj ambelor părți implicate, vorbim despre un succes.
Atunci când negocierile îl lasă pe unul dintre copii cu brațele pline de jucării, iar pe celălalt cu mâna goală, nu mai este în regulă. Dreptatea lipsește din acest scenariu, iar un copil care nu are suficientă încredere în sine încât să își apere dreptatea trebuie susținut și încurajat.
Atunci când agresorii nu vor mai găsi susținere nicăieri, când dreptatea va fi prețuită iar nedreptatea va fi condamnată nu numai de victimă, ci și de spectatorii care asistă la conflict, pacea se va instala: la locul de joacă pentru copii, acasă, în clasă, la serviciu, în țară și în lume.
CITEȘTE: De ce e bullying-ul periculos atât pentru victimă, agresor și martor | O abordare potrivită a situației în care se afla copilul
