Bullying la grădiniță? La locul de joacă? Între frați? Sau sunt doar certuri normale, care au primit în ziua de azi un nume mai modern? Se vorbește mult despre bullying în ziua de azi și, cumva, toată lumea pare să creadă că acesta e o inveție recentă. Din păcate, nu este așa; fenomenul există dintotdeauna, doar a căpătat un nume nou și a ieșit din sfera tabu-urilor.
Fiecare parinte se gandeste si spera ca al sau copil nu este si nu va fi victima bullyingului, ca e un subiect asupra caruia se exagereaza, ca de fapt se petrece doar in filme sau in scoli “rau famate” sau doar “in America”. Din pacate realitatea este ca tot mai multi copii trec prin neplacerea de a suporta acte de bullying astfel incat trebuie sa fim atenti la semnele care pot arata ca un copil trece prin asta. Multi parinti se vor gandi ca e simplu, daca copilul lor va fi “bullied” le va spune, caci copilul lor le spune tot, au o relatie buna, nu ar putea sa le ascunda nimic, mai ales ceva atat de grav, iar ei vor lua masuri. Din pacate nu e chiar asa psihologii au identificat mai multe cauze pentru care multi copii nu vor spune nici parintilor nici cadrelor didactice prin ce trec:
- Copiii care trec prin bullying se simt neajutorati si ar vrea sa isi rezolve singuri problemele pentru a se simti in control din nou, pentru a nu fi considerati “slabi” sau “paraciosi”.
- Sunt amenintati ca daca spun o vorba consecintele vor fi extrem de serioase, ca ceea ce li se intampla acum e nimic pe langa ce vor pati daca “parasc”.
- O percep ca pe o experienta umilitoare si prefera sa indure decat sa stie cineva de ea.
- Se tem sa nu fie ridiculizati sau chiar pedepsiti de catre adulti ca “sunt slabi/ nu se stiu apara”.
- Se simt izolati din punct de vedere social si sunt convinsi ca oricum nimanui nu-i pasa de ei.
- Ascund chiar din empatie, nu vor “sa-si supere parintii”, sa-i faca sa se ingrijoreze din cauza lor.
Bullying – Parinti observati aceste semne de alarma!
Din aceste motive trebuie sa fim atenti la posibilele semnale de alarma:
- Copilul apare cu rani/semne gen zgarieturi/arsuri inexplicabile
- Ii dispar sau ii sunt distruse haine, carti, rechizite, electronice sau bijuterii
- Isi schimba obiceiurile alimentare, fie incepe sa refuze mancarea, sa sara peste mese, fie incepe sa manance compulsiv
- Sufera frecvent de dureri de cap sau de stomac, au stari de rau sau simuleaza aceste stari pentru a nu merge la scoala
- Intampina dificultati in a adormi, au tulburari de somn, cosmaruri frecvente
- Situatia lor scolara decade, isi pierd interesul de a invata, nu vor sa mai mearga la scoala
- Evita socializarea, intalnirile cu prietenii sau chiar par a-si fi pierdut prietenii
- Manifesta anxietate, stima lor de sine este in scadere
- Pare trist, cu toane sau deprimat la intoarcerea de la scoala
- Manifestari auto-distructive cum ar fi fuga de acasa, auto-ranirea, idei sinucigase
Tineti cont ca asemenea manifestari pot fi semnale si pentru alte tipuri de abuz, nu doar bullying si de asemenea trebuie sa stiti ca nu toti cei care trec prin bullying au manifestari vizibile care sa tradeze acest lucru. Tineti cont si ca, din nefericire, un copil cu dizabilitati are un risc mai inalt de a fi victim a bullyingului. CITEȘTE: Fenomenul bullying este cât se poate de real și acut – Profilul agresorului
Semne ca al tau copil este un agresor (bully)
Evident ca toti parintii refuza sa creada ca al lor copil, care a beneficiat de toata afectiunea si educatia lor, ar putea fi vreodata un agresor (bully). Totusi orice este posibil si nu strica sa ne punem anumite semne de intrebare daca observam urmatoarele:
- Copilul tau intra frecvent in altercatii fizice sau verbale
- Au prieteni cunoscuti ca fiind agresivi cu alti copii
- Manifesta agresivitate in crestere
- Cadrele didactice se plang frecvent de comportamentul sau
- Observi ca are bani sau bunuri pe care nu le poate justifica
- Ii invinovateste mereu pe ceilalti pentru problemele sale
- Nu isi asuma raspunderea pentru faptele lui
- Sunt foarte competitivi, dominanti, preocupati de popularitate si faima
Ce sa faci daca suspectezi ca copilul tau e victima bullyinguilui?
Desi primul impuls e sa il intrebi direct si sa te agiti, sa te umple indignarea, trebuie sa fii diplomat si sa initiezi un dialog abil care sa iti permita sa afli informatii fara ca al tau copil sa se simta supus unui interogatoriu. O abordare potrivita ar fi sa incepi o discutie aparent banala cu intrebari de genul:
- tot aud de bullying la stiri, de copii care fac rau altora tot timpul, ii necajesc; si la voi in scoala se intampla lucruri de-astea?
- imi fac griji pentru tine, ai cumva colegi care se leaga de tine tot timpul, te supara?
- sunt copii care incearca sa te excluda in pauze, nu lasa pe nimeni sa se joace cu tine sau sa stea langa tine?
- poti sa pui si intrebari mai subtile de genul:”ai ceva colegi mai deosebiti anul asta? Ce fac ei? Tu cu cine iti petreci vremea in pauze? Sunt copii care nu iti plac deloc? De ce?”
Daca descoperi ca intr-adevar e supus bullyingului incearca nu reactionezi exagerat, asigura-l ca il iubesti si ca vei face totul sa il ajuti si convinge-l ca nu este el vinovat de ce i se intampla. Copilul tau trebuie sa stie ca poate vorbi cu tine oricand si pe orice subiect! Urmatorul pas dupa ce afli de la copilul tau ce se petrece este sa contactezi invatatoarea. Cadrele didactice sunt prin natura meseriei lor capabile sa inteleaga relatiile din cadrul colectivului. Impartaseste-i ingrijorarile legate de copilul tau, intereseaza-te de cum e integrat in colectivul clasei, cu cine isi petrece pauzele.
Daca ti se pare ca invatatoarea nu da importanta ingrijorarii tale, daca nu te satisface discutia sau simti ca nu vrea sau nu e capabila sa ia masuri prin care sa opreasca bullyingul, adreseaza-te “mai sus”, directorului si de asemenea poti sa fixezi o intrevedere cu consilierul psihologic al institutiei, care te poate ajuta si pe tine si pe copil. Fii ferma cand expui problema si nu accepta “solutii” de genul “asa sunt copiii, ei se cearta , ei se impaca” deoarece urmarile bullyingului pot fi foarte serioase!
Urmarile bullyingului si de ce acesta este periculos pentru copii
Acest fenomen (bullying) are urmari pe termen scurt si urmari pe termen lung nu doar asupra victimei cat si asupra agresorului precum si a celor care au fost martori, care au asistat la asemenea acte. Asupra victimei consecintele pe termen scurt sunt in linii mari cele pe care le-am enumerate ca fiind semnele care trag un semnal de atentie asupra a ceea ce se petrece: izolare sociala, sentimente de rusine, stima de sine scazuta, perturbari ale somnului, tulburari alimentare, enurezis nocturn (“udarea patului”), somatizare, scaderea randamentului scolar. Daca nu se iau masuri, ar putea exista consecinte si pe termen lung: depresie cronica, risc crescut de ganduri suicidale sau chiar tentative de sinucidere, stres post-traumatic, stare generala de sanatate proasta, comportamente autodistructive, abuz de substante, dificultatea de a lega relatii.
Desi fata de agresor tendinta e sa nu existe empatie si sa se aplice doar pedepse, si asupra lui se rasfrang urmari negative prin urmare ar trebui ca atat victima cat si agresorul sa aiba parte de consiliere psihologica si de ajutorul celorlalti pentru a putea iesi din postura de agresor.
Sa vedem care sunt urmarile pe termen scurt ale unui comportament de bully (agresor): performante scolare scazute, absenteeism, dificultati in a mentine relatii sociale, risc crescut de abuz de substante. Pe termen lung, daca acest comportament continua in viata adulta, urmarile vor fi: risc de abuz asupra partenerei de viata si/sau asupra propriilor copii, risc de fapte antisocile, de abuz de substante, risc de a ramane fara studii finalizate si de a nu-si gasi sau pastra un serviciu.
De asemenea martorii la bullying, cei care asista la asemenea acte, fara sa fie nici victim nici agresori, se pot confrunta si ei cu urmari si riscuri cum ar fi consumul de tutun, alcool sau droguri, absenteism scolar, diverse afectiuni de ordin mental. Prin urmare bullyingul este un fenomen de amploare tot mai mare, cu urmari serioase asupra tuturor partilor implicate si a societatii in general astfel incat, ca parinti, trebuie sa fim pregatiti sa-l cunoastem, sa-l recunoastem si sa-l putem combate. CITEȘTE ȘI: AVEREA BUNEI EDUCAȚII, cea mai bună lectură pentru un părinte interesant de educația copilului său
