Ai vrea sa se termine odata arsurile si insomniile provocate de sarcina avansata, noptile nedormite din cauza colicilor, apoi plansetele din cauza dintilor? Stai linistita, se vor termina mai repede decat speri, se vor transforma in amintiri vagi si te vei intreba cu dor unde e bebelusul de pe vremuri. Bucura-te de copilul tau, in fiecare etapa prin care trece!
Tendinta societatii in prezent este sa se grabeasca, sa faca totul pe fuga, sa arda etapele. Noi spunem STOP! Opreste-te, zambeste si bucura-te acum de copilul tau!
Inca de cand ne hotaram ca e momentul potrivit pentru aparitia unui copil in vietile noastre, pare ca suntem mereu pe fuga.
Ne grabim sa obtinem sarcina, ne grabim catre data nasterii, ne grabim sa venim cu bebelusul acasa, sa scapam de colici, sa il vedem sezand, mergand, alergand. Si deodata ne oprim, respiram si ne intrebam cand a trecut timpul, unde e bebelusul de odinioara?
Incotro alergam? De ce nu ne bucuram de fiecare clipa alaturi de copiii nostri?
Oricat de grele ar fi, momentele pe care ne grabim sa le depasim nu se mai intorc. Noptile nedormite, alaptatul din ora in ora sunt insotite de ochisorii aceia nesfarsit de albastri, de primul zambet si de miscarile stangace ale manutelor cand se bucura sa ne regaseasca. Primii dinti, pe care abia ii astepti sa strapunga odata gingia, vor lasa nostalgia gingiilor stirbe din primele luni de viata.
Odata ce stapaneste bine statul in fundulet, nu vei mai vedea niciodata expresia aceea de concentrare pentru a rezista cat mai mult in pozitia pe burtica. Si dupa ce va descoperi mersul biped, nu te vei ma bucura niciodata de „bebelusul cu cheita” care mergea in patru labute, imbracat cu overall-ul acela delicios!
Pana si racelile copiilor nostri ar trebui traite ora cu ora. Nimeni nu se bucura sa isi vada copilul bolnav, cu totii am vrea sa le putem lua durerea cu mana! Si totusi, cat de induiosator este felul in care reuseste micutul sa se linisteasca alaturi de tine, de cat de putin are nevoie pentru a-si alina suferinta…
Si ganguritul….! ganguritul atat de dulce, rasetele galgaite atat de delicioase, ele dispar printre primele. La un an copilul nu mai seamana deloc cu galuscuta pe care o aduceai acasa cu 365 de zile in urma. Vorbitul peltic, cuvintele „inventate” si adaptate care te amuza, vor disparea curand.
Prima oara cand vei auzi ca micutul tau pronunta corect un cuvant pe care il stalcea demult, te vei bucura, dar undeva in adancul inimii tale va exista si un mic regret ca a mai crescut inca un pic, sau ca „de-acum e mare”. Nu degeaba atat de multe mamici recunosc ca li se intampla sa aiba nostalgia unei sarcini sau a unui nou-nascut, a unui bebelus mic, moale si neajutorat!
Prea curand trebuie sa ne intoarcem la serviciu, lasand micutul cu bunica, bona sau doamna educatoare. Este probabil prima despartire dificila, si desi ne intoarcem acasa dupa doar 8 ore, ne simtim de parca ne pleaca fiul sau fiica la facultate. Ne intrebam mereu: oare plange? Oare ii este dor de mine? Oare se poarta frumos cu el? Oare e bine ingrijit? Oare a mancat? Oare…?
Ne amintim de zilele cand abia asteptam sa il vedem mare si realizam cate amanunte am uitat deja, din acea perioada. Si iata-l, acum: e „mare” si face primii pasi spre independenta. Si in iubirea noastra nebuna de mame, nu putem sa nu ne gandim, desi are abia 2-3 ani, la cum vom rezista cand va trebui sa plece la casa lui!
Ne grabim sa depasim „cea mai grea etapa”, doar pentru a ne intalni cu urmatoarea provocare. Timpul trece si le rezolva pe toate, insa nu stie sa faca un pas in spate. Depasiti de agitatia de zi cu zi, uitam adesea sa traim clipa, sa ne bucuram de ea, sa o imbratisam cu toata fiinta noastra. Uitam insa cat de repede cresc copiii si ca maine nu vor mai fi la fel ca azi. De fapt, peste o ora nu vor mai fi la fel ca acum.
Asa ca iti propunem un exercitiu. Ori de cate ori iti trece prin cap ca „nu mai poti”, opreste-te, respira adanc si gandeste-te la lucrurile acestea. Gandeste-te la cat de repede trece timpul. La faptul ca trece oricum: nu il poti grabi, dar nici sa il opresti nu poti.
Mai respira o data, apoi fa o lista, scrisa sau in gand, despre lucrurile pentru care esti recunoscatoare AZI. Despre lucrurile pentru care te-ai bucurat AZI. Despre motivele pe care le-ai avut ca sa zambesti AZI.
Bucura-te ACUM de copilul tau, caci viitorul nu ne apartine!
