Anul acesta e altfel. Ne-am obișnuit deja, de câteva lui, să trăim altfel. Distanțați, departe de cei dragi. Să purtăm mască. Anul acesta, de Crăciun, sunt mămică. Proaspătă mămică. Am nevoie de liniște și de bebelușul meu aproape. Și așa va fi! Vom fi doar noi trei, acasă.
Aș fi pregătit o masă festivă cu de toate, de la aperitive la desert(uri). Aș fi fost nițel cam… varză, dar deh, asta e, primul meu Crăciun cu bebe și aș fi avut mari speranțe. Aș fi așteptat invitați. Pe mama mea, mama lui, tații amândurora, mătușa de la Sinaia, unchiul de la Constanța, bunica lui, bunicul meu, pe Maria, care sigur ar fi venit cu Cristi. Casa s-ar fi umplut aproape instant. Bebelușul meu ar fi trecut de la unul la altul, exclamațiile ar fi fost la cote înalte, soțul mi-ar fi zis din zâmbete că e disperat să mai întrețină conversații, iar eu încă aș mai fi adus platouri și castronașe la masă.
Așa aș fi scris cu un an în urmă. Anul acesta însă e altfel. Stăm acasă. Păstrăm distanța. Ne bucurăm de bebe. De liniște. De noi.
Crăciun în pandemie
Sunt acasă. Eu, el și bebelușul. Și nimeni altcineva! Nimeni în plus. E liniște. Port pantalonii de trening pe care i-am cumpărat în sarcină. Mi-e bine. Și mie, și burții care încă e mare, deși bebelușul e în brațele mele. M-am gândit că așa e mai bine. Și chiar e! Voi avea timp să-mi revin încet, vacanța aceasta de sărbători o să fie vacanță și pentru mine. Acum nici măcar nu trebuie să mai găsesc scuze că nu chem tot familionul la noi… Primul Crăciun cu bebe îl petrecem acasă, doar noi și bebe. Anul acesta așa e recomandat.
Și ar mai fi câteva recomandări pe care mă grăbesc să le pun în practică:
Recomandarea numărul 1: schimbă regulile – mai puțin înseamnă mai mult!
Iar mai puțin înseamnă mai puțină lume, mai puțină mâncare, mai puține dulciuri, mai puține activități obositoare (gen fuga după cadouri, vizite interminabile, mese nesfârșite, deschiderea a zeci de cadouri). Cu atât mai mult cu cât bebelușul nostru trăiește primul lui Crăciun, are nevoie de liniște, are nevoie să i se respecte rutina, are nevoie ca noi să fim fericiți și liniștiți în jurul lui. Cu cât îmi voi petrece mai puțin timp cu pregătirile imense ale acestei seri, cu atât mai mult timp îmi va rămâne pentru mine și pentru bebe.
Anul acesta e diferit. Stăm acasă. Bebe e mic, iar noi suntem obosiți. Slava Domnului că am trimis toate cadourile cu firmele de curierat. Ce s-au mai dezvoltat ăștia! Chiar și cumpărăturile de alimente le-am făcut on-line. Perfect! Am sărit peste maioneză, cârnați și sarmale. Am făcut doar o friptură cu legume și acum stau învelită în pat și lângă mine respiră liniștit bebelușul.
Anul acesta e diferit. Am schimbat regulile și în familie. Pentru că dacă și tati e acasă, am zis să profit. I-am zis: „Dragul meu (cred că se aștepta să-i spun altceva, că zâmbea), când ai senzația că s-ar putea să am nevoie de o pauză sau de un duș sau să stau în tăcere singură un minut – preia tu bebelușul. Și zâmbește când faci asta! Ia-l în brațe. Vorbește-i. Cântă-i. Fă lucruri minunate de tată. Eu îmi voi lua pauza de care am atâta nevoie și voi asculta din cealaltă cameră.“
CITEȘTE ȘI: Conectarea tatălui cu bebelușul | Moduri de implicare în noua viață de familie
Recomandarea numărul 2: le voi spune tuturor că vom rămâne acasă
Anul acesta e altfel. Stăm acasă. Acasă, bebelușul are tot ceea ce îi trebuie ca să fie liniștit (mâncare și pe mine), iar asta îl va ajuta să evite stresul. Un bebeluș liniștit, înseamnă și un părinte fericit.
I-am sunat pe toți pe video-call. Mi-a luat o jumătate de oră. Apoi s-a făcut liniște. Am pus muzică în surdină și m-am așezat în balansoarul de alăptat cu bebe în brațe. Cred că am și adormit. Din camera cealaltă se auzea televizorul. Pe picioare mi s-a cuibărit pisica. Când bebe e la mine în brațe și pisica toarce la picioare am o senzație de început de lume. De liniște primordială. Mi-e bine. Chiar mi-e bine. Mă voi bucura.
Recomandarea numărul 3: am propria strategie de retragere
DA, am propria mea strategie de retragere, mai ales acum, de când sunt mamă. O voi folosi ori de câte ori voi vrea să pun capăt unei discuții plictisitoare, unei întâlniri neavenite. Voi da vina pe copil! Copilul are, toată lumea știe, nevoi urgente, așa că mă voi scuza în numele lui și întinde-o de acolo!
Anul acesta e altfel. Nici măcar nu am nevoie de scuze…
Anul acesta mă voi retrage în baie. S-ar putea să te întrebi ce exact fac acolo. Poate că încerc să scap de toți pentru o vreme. Sau s-ar putea doar să stau în baie, să mă parfumez, să mă privesc în oglindă, să mă așez foarte încet pe toaletă, să mă ridic foarte încet de pe toaletă, punând un tampon nou și ridicându-mi pantalonii. Nu este cel mai ușor lucru de făcut în cazul meu, proaspătă lăuză.
O, și când voi avea șansa să fac duș… nu, nu-ți face griji, nu m-am dus pe scurgere. Pur și simplu mă bucur de liniște în timp ce apa fierbinte îmi curge pe spate. Reflectez la faptul că da, totul se întâmplă deja. Sunt mamă.
CITEȘTE ȘI: 15 semnale de alarmă ale nou-născutului care te trimit de urgență la medic!!
Recomandarea numărul 4: vreau să fiu mamă. Punct!
Anul acesta e altfel. Și am decis să fiu și eu altfel. De fapt, sunt deja. Sunt o altfel de femeie. Sunt mamă.
Nu vreau invitați. Știu că toată lumea vrea să treacă pe la noi să-l vadă pe bebe, dar nu voi invita pe nimeni anul acesta. Nici nu e sănătos. Și-mi și place ideea asta – fiecare la el acasă. Stau cu sânii pe afară 24/7, port hanoracul și pantalonii din timpul sarcinii. Cât despre machiaj – machiaj?! Va trebui să caut în DEX explicația acestui cuvânt… l-am uitat, de câteva luni port mască. Bebelușul nu mai e în burtică, dar încă mai am kilograme în plus. Unii oameni cred că încă arăt însărcinată. Nu mi-am făcut nici duș azi. Părul meu este gras. Picioarele mele sunt atât de păroase, încât sunt confuze. Nici ele nu-și dau seama dacă poartă pantaloni sau dacă sunt înfășurate într-o pătură groasă de blană. Cearcănele de sub ochi sunt singurul machiaj de care am parte. Garderoba mea este formată din mărimi pe care nu aș fi crezut niciodată să le îmbrac, iar de hainele din sarcină pare-se că nu voi scăpa atât de repede cum credeam. Dar sunt bine. „Dragul meu soț, ține-mă și pe mine puțin în brațe. Nu putem face știi tu ce– și nici nu vreau – dar aș vrea să-mi spui că sunt o mamă bună. Și frumoasă.“
Recomandarea numărul 5: fac ce vreau eu – o nouă tradiție de familie!
Până anul acesta am fost la ai lui (în Ajun), la ai mei (de Crăciun), la prieteni, au fost părinții la noi, apoi prietenii, apoi am petrecut un Crăciun cu toții.
Anul acesta e altfel. Simți că magia Crăciunului stă în bărbia micuță și pufoasă a bebelușului tău, iar mirosul Crăciunului nu mai e scorțișoara, ci pielicica lui de nou-născut cald și moale. Nu-ți vine să-ți iei ochii de la mogâldeața care v-a umplut inimile. Nici nu o face! Anul acesta, fă ce simți. Există tradiții de Crăciun, dar cum ar fi ca de anul acesta să petreci Crăciunul în familia ta care a crescut cu un nou membru? Fă o tradiție din a face ce vrei tu!
CITEȘTE ȘI: Știința confirmă: Nu vei mai fi niciodată cum erai după ce devii mamă! Cum te schimbă sarcina și nașterea
