Frica de straini pe care o resimt copiii la diverse varste face parte de fapt dintr-un fenomen mai complex si firesc denumit “anxietate de separare”. Cand si de de apare si cum sa abordam acesta etapa aflam din randurile urmatoare.
Anxietatea de separare se manifesta prin supararea bebelusului/copilului cand parintii, mai ales mama, se indeparteaza de el, uneori chiar si pentru cateva clipe. Anxietatea de separare apare prima data la majoritatea bebelusilor undeva intre varste de 7 si 9 luni, are un varf intre 10-18 luni si se estompeaza in jurul varstei de 2 ani. Frica fata de persoanele necunoscute este doar unul dintre simptomele acestui fenomen mai amplu.
De ce apare frica de straini pentru prima data in jurul varstei de 7 luni?
Sunt vehiculate mai multe teorii cu privire la acest fapt. Una dintre ele considera ca se datoreaza faptului ca in jurul acestei varste constientizeaza bebelusul pentru prima data ca el si mama sunt “persoane distincte”, nu sunt una si aceeasi persoana si se tem sa nu fie despartiti.
Alti cercetatori sustin ca frica de straini apare pe la 7-9 luni fiindca atunci incep bebelusii sa diferentieze mai bine fetele familiare de cele necunoscute, pot sa compare ceva ce au mai vazut si care le este familiar cu ceva cu care nu au mai venit niciodata in contact.
Anxietatea de separare si implicit frica de straini creste o data cu abilitatea de a recunoaste chipuri si locuri familiare. Mai exista si o teorie care sustine ca bebelusul este “programat genetic” sa se teama de persoane necunoscute si locuri nefamiliare ca parte a unei “strategii de supravietuire”. Aceasta deoarece instinctual ii spune ca strainii si locurile noi pot constitui posibile amenintari.
In jurul varstei de 16-18 luni frica de straini revine cu putere
Desi anxietatea de separare apare intai in jurul varstei de 7 luni ea se diminueaza in timp insa revine in forta in jurul varstei de 16-18 luni. Frica de straini este de aceasta data cel mai puternic simptom dar de data aceasta nu este ceva instinctual ci rationalizat de copil.
Copilul este suficient de mare pentru a fi neincrezator fata de necunoscuti si pentru a prefera persoanele pe care le cunoaste si care stie ca nu-i vor face rau. Aceasta frica ii este sporita din pacate si de manifestarile adultilor care de multe ori, desi necunoscuti, se simt indreptatiti sa abordeze copilasii, ciupindu-i de obraji, imbratisandu-i fara voia lor sau fara “preaviz”, dandu-le sfaturi necerute sau bombardandu-i cu intrebari. Exista cateva trucuri pentru a trece mai usor peste anxietatea de separare.
Ce ar trebui sa stim cu privire la frica de straini, indiferent de varsta la care apare?
In primul rand ar trebui sa stim ca este un fenomen nu doar normal ci si sanatos, prin care trec aproximativ 80% dintre copii, este o faza normala in dezvoltarea copilului. Poate sa dureze de la cateva saptamani la cateva luni si se va estompa in timp, pana la disparitie.
De asemenea, daca frica de straini nu apare in cazul copilului nostru, nu trebuie sa credem ca “ceva nu e in regula” sau sa ne ingrijoram ca bebelusul sare o etapa din dezvoltare: fiecare copil e diferit si cum spuneam exista un procent al copiilor care nu trec prin aceste fenomene.
Cum sa abordam aceasta etapa a fricii de necunoscuti, a anxietatii de separare ?
In primul rand trebuie sa avem calm si rabdare si sa nu incercam o “adaptare” fortata a bebelusului la persoane straine sau locuri nefamiliare in dorinta noastra de a-i “stimula independenta”. O astfel de abordare doar i-ar spori temerile si ar avea repercusiuni nocive asupra dezvoltarii emotionale a copilului.
Sa asiguram copilul ca suntem langa el sau ca, in caz ca ne indepartam de el, ne vom intoarce in curand. La cateva luni ale bebelusului putem juca impreuna “cucu-bau” pentru a-i arata intr-un mod distractiv ca si daca disparem din raza lui vizuala o facem pentru putin timp.
Cand vrem sa ne intalnim cu prieteni cu care bebelusul/ copilul nu este familiar ar fi bine sa o facem intai “pe terenul nostru”, acasa, unde macar mediul ii este familiar copilului.
Putem sa ne avertizam dinainte prietenii si cunostintele sa nu abordeze copilul brusc si cu “entuziasm” prea mare, cu exclamatii, incercari de luare in brate etc ci sa se apropie incet si calmi, zambitori si sa-l lase pe copil sa faca primul pas cand va capata suficienta incredere.
Daca sunteti nevoiti sa lasati copilul cu o alta persoana (ruda, bona etc) pentru a va reintoarce la serviciu, planificati acest lucru din timp si lasati copilul sa se familiarizeze copilul cu acea persoana in prezenta voastra, cel putin cateva zile.
Foarte important este sa nu presati copilul sa interactioneze atunci cand nu doreste, nu-l obligati sa intre in contact cu oamenii pe care nu-i cunoaste si nu-i puneti epitete ca “uracios/ rasfatat/ plangacios”. Nu va sacrificati copilul de dragul de a face o impresie buna necunoscutilor si de frica sa nu para un “salbatic”, aveti rabdare si empatie si nu faceti mare caz de aceasta perioada caci este normal si trecatoare.
A trecut copilul tau prin frica de straini? In cat timp si cum ati trecut peste aceasta perioada?
