In prezent cresele din Romania primesc copii cu varste intre 6 luni si 3 ani. Este solutia la care apeleaza multe mame care trebuie sa se intoarca la serviciu si nu au bunici disponibili sa le ajute cu ingrijirea nepotilor. Fie ca nu au incredere in ideea de bona, fie ca nu dispun de resursele financiare pentru a plati o bona, mamele pot alege sa ii duca pe cei mici la cresa. Este cea mai buna idee in ceea ce ii priveste?
In afara mamelor care sunt absolut fortate de imprejurari sa ii duca pe cei mici la cresa, exista si o alta categorie de mame, care isi doresc ca micutii lor sa mearga la cresa. Ele pot prefera cresa in defavoarea bonei sau a unei bunici pentru ca se gandesc ca la cresa copilul va beneficia de ocazia de a petrece mai mult timp in compania altor copii de varsta sa.
Care sunt argumentele pe care le invoca mamele care aleg sa isi duca copiii la cresa?
- Copilul are ocazia sa socializeze.
- Copilul are ocazia sa invete lucruri noi.
- Copiii invata mai repede prin observarea altor copii.
- Copiii vor incepe mai devreme sa vorbeasca.
- Copiii vor invata sa imparta jucariile, sa se poarte cu cei de-o seama cu ei.
- Copiii vor sta intr-un mediu supravegheat, cu reguli pe care le cunosti dinainte si care nu ameninta sa se schimbe, odata ce le-ai acceptat.
- Copiii sunt incurajati sa invete deprinderile de baza cum sunt mancatul singuri, renuntarea la pampers, imbracatul si dezbracatul.
Este un copil mai mic de 3 ani pregatit sa faca fata mersului zilnic la cresa?
Acesta este un aspect mai putin luat in calcul de catre parinti, din pacate. Cresterea unui copil nu este usoara, iar transferul unei parti din responsabilitate pe umerii „statului” ai cresei, in acest exemplu concret te poate face sa speri ca vei scapa mai „usor” de anumite „probleme” legate de dobandirea independentei celui mic.
Parintii sunt incurajati de alti parinti sau de catre angajatii cresei, spunandu-li-se ca „nu-i nimic, toti copiii plang in primele zile”. Parintii ai caror copii merg deja la cresa de ceva vreme sunt mandri ca micutii lor au „invatat foarte multe lucruri acolo”.
Toate aceste relatari pierd insa din vedere un lucru extrem de important: impactul pe care il are cresa asupra psihicului si afectivului unui copil mai mic de 3 ani. Inainte de varsta de 3 ani, copiii au o idee foarte vaga despre cum trece timpul. Ei nu anticipeaza, ci traiesc in prezent, cu tot sufletul lor.
Timp de 8 ore pe zi, prezentul lor inseamna, intr-adevar, compania altor copii si activitati macar noi, daca nu neaparat interesante pentru ei. Dar inseamna si 8 ore departe de mediul cald si familiar al casei, 8 ore departe de mama care cine stie unde este si cand vine.
Si inseamna de asemenea 8 ore in care copilul, la o varsta atat de frageda, este privat de atentia si afectiunea necontenite ale unui adult.
Oricat de bine intentionat ar fi personalul cresei, este imposibil sa suplinesti nevoia de afectiune pe care o au acesti micuti, „aruncati” deodata departe de tot ceea ce au cunoscut pana atunci.
Copiii infloresc atunci cand au parte de afectiune, iar la varste atat de mici afectiunea vine sub forma atingerii, mangaierii, imbratisarii, oferirii sanului, a unui cantec linistitor.
Unii copii au nevoie de mai multe asigurari, de un mediu mai linistit, de mai mult contact fizic apropiat. Ei au nevoie sa isi aleaga singuri momentul in care se simt destul de siguri pe ei incat sa plece din bratele adultului de siguranta.
Toate aceste lucruri sunt imposibile intr-un grup mare de copii in care, invariabil, mai mult de un copil va avea nevoie de atentia adultului intr-un anumit moment dat.
Obisnuirea despre care se vorbeste, cand copilul incepe, dupa cateva zile, sa nu mai planga atunci cand este lasat dimineata la cresa, este de fapt o resemnare.
Copilul stie ca protestele sale nu vor schimba cu nimic deznodamantul, asa ca inceteaza sa mai protesteze. Insa schimbarile prin care trece sunt evidente pentru un parinte atent si conectat.
Pe scurt, la o varsta atat de mica, cresa nu este pentru copil un loc de socializare. Copilul poate socializa cateva ore pe zi in parc, la locul de joaca, pe strada. Lumea este plina de oameni care ofera atentie copiilor mici si este plina de copii care se pot observa intre ei.
Desi intentiile parintilor sunt dintre cele mai bune, ce parinte nu isi doreste tot ce e mai bun pentru copilul sau, lasarea copilului la cresa este perceputa de acesta mai degraba ca un abandon. El este brusc si brutal separat de tot ceea ce ii ofera siguranta si dragoste, iar cele macar 8 ore pe zi pe care le va petrece acolo sunt pentru el o vesnicie.
Tu ti-ai dus copilul la cresa? La ce varsta? Cum au fost primele saptamani? Cum s-a schimbat comportamentul copilului acasa?
