Contactul piele la piele dupa nastere
Contactul piele la piele după naștere este un moment magic, plin de emoție, care consolidează legătura unică dintre mamă și copil. Imediat ce bebelușul vine pe lume, simte pentru prima dată căldura și protecția mamei sale în cel mai natural și reconfortant mod posibil. Acest prim contact nu doar că liniștește nou-născutul, dar are și efecte profunde asupra sănătății și dezvoltării sale. Fiecare bătaie de inimă și fiecare respirație sincronizată dintre mamă și copil creează o conexiune ce va dura o viață întreagă, oferindu-le amândurora un sentiment de siguranță și iubire nemărginită.
În timpul sarcinii, bebelușii cresc sub inima mamei lor. Primesc căldură de la corpul mamei, hrană și oxigen, se simt protejați. Apoi se nasc și se trezesc, brusc, fără posibilitatea de a mai ajunge la aceste nevoi esențiale. Nu e, altfel spus, nimic surprinzător în magia contactului piele-piele pentru bebeluș și mama sa. Iată 10 beneficii ale acestui contact.
Importanța contactului piele-piele a bebelușului cu mama sa este evidențiată în toate studiile medicale care au fost făcute. Ce înseamnă, mai exact, acest contact – în primele 1-2 ore după naștere (și de câte ori este posibil ulterior), bebelușul dezbrăcat este așezat cu burtica pe pieptul gol al mamei sale, acoperiți de o păturică ușoară, pentru a le asigura căldura. Studiile medicale spun că dacă mama este în imposibilitatea de a oferit acest contact piele-piele, tatăl îi poate lua locul.
Încă din primele minute, se va observa relaxarea bebelușului. Temperatura corpului, respirația și ritmul cardiac ale bebelușului se stabilizează. Beneficiile acestui contact piele-piele persistă însă ani întregi. Iată care sunt acestea:
Îmbunătățirea funcției inimii și a plămânilor
Bebelușii trec printr-o tranziție dramatică în timpul nașterii, iar după naștere se pregătesc să respire, pentru prima dată, aer în afara uterului. Cei care beneficiază de contactul piele la piele cu mamele lor, tind să se adapteze mai repede decât ceilalți, spun studiile medicale. De asemenea, ritmurile lor cardiace și de respirație tind să devină mai normale și mai stabile. Acest beneficiu este valabil atât pentru sugarii prematuri, cât și pentru cei născuți la termen. Poate că sunetul inimii mamei și respirația acesteia îi sunt familiare copilului după timpul petrecut în uter.
Stabilizarea temperaturii corpului
În timpul sarcinii, o mamă menține temperatura bebelușului din uter transpirând când este fierbinte și tremurând sau mișcându-se când îi este rece. După naștere, bebelușii nu au această abilitate, deci nu își pot regla temperatura corporală. De altfel, corpul unei mame este mai bun decât un încălzitor artificial atunci când vine vorba de menținerea temperaturii unui nou-născut, spune un studiu efectuat la o maternitate din Israel. Pe locul doi, după mamă, se regăsește corpul tatălui.
Reglarea glicemiei
Bebelușii folosesc zahărul din sânge pentru energie. Înainte de naștere, ei primesc glucoza prin placentă; după naștere, îl obțin din laptele mamei lor. Dacă nevoile de glucoză ale bebelușului (de exemplu, energia necesară pentru a rămâne cald) depășesc ceea ce poate obține din laptele mamei sale sau din ficat, el va avea un nivel scăzut de zahăr în sânge. Acest lucru îl poate determina să se hrănească prost, ceea ce poate duce la apariția altor probleme. Riscul scăderii zahărului din sânge este mai mare la copiii născuți de mame cu diabet gestațional, din cauza nivelurilor mai ridicate de insulină din sânge. Pe măsură ce crește numărul mamelor care dezvoltă diabet gestațional în timpul sarcinii, crește și numărul copiilor cu risc de hipoglicemie (glicemie scăzută). Contactul piele-piele în orele de după naștere poate ajuta la stabilizarea nivelului de zahăr din sânge al bebelușului.
Pornirea alăptării
Există un videoclip fascinant al UNICEF, care arată un nou-născut ce se îndreaptă spre sânul mamei sale și începe să sugă imediat după naștere. „Atunci când este așezat pe pieptul mamei sale la scurt timp după naștere, fiecare nou-născut are capacitatea de a găsi singur sânul mamei sale și de a se hrăni“, explică organizația. Instinctele naturale ale unui bebeluș sănătos îl pot ajuta să localizeze, să găsească și să înceapă procesul de hrănire – cu condiția să fie în contact strâns cu mama sa. Chiar și mulți sugari din terapie intensivă pot primi astfel prima masă de lapte la sân.
Transferul de bacterii bune
Rolul nașterii vaginale față de nașterea prin cezariană în transferul bacteriilor bune de la o mamă la nou-născutul ei nu poate fi contestat. Trecerea prin canalul nașterii (în nașterea vaginală) permite colonizarea intestinului bebelușului cu bacteriile din vaginul mamei. O altă modalitate prin care bebelușii sunt expuși bacteriilor mamei lor este prin contactul piele-piele după naștere, iar expunerea timpurie ajută bebelușii să dezvolte o serie de bacterii sănătoase. Contactul piele-piele susține, de asemenea, alăptarea timpurie. Unele dintre zaharurile complexe din laptele uman sunt indigeste la nou-născut, dar sunt hrana perfectă pentru o subspecie de bacterii care acoperă peretele intestinal, stimulează funcția digestivă și oferă protecție împotriva bacteriilor dăunătoare (agenți patogeni). Experții consideră că aceste bacterii bune pot proteja împotriva bolilor alergice. Pot ajuta chiar la decolonizarea sugarilor aflați la terapie intensivă, care au Staphylococcus aureus în nări.
Liniștirea și reducerea plânsului
Studiile arată că bebelușii care beneficiază de acest contact piele-piele, în special cu mama lor, se liniștesc și plâng mai puțin decât cei separați de mame. Se știe că plânsetul unui nou-născut, numit de unii „alarma de separare“, este un reflex al puilor de mamifere, prin care aceștia își cheamă mama înapoi pentru a-i proteja. Acest lucru s-a putut observa și la nou-născuții care se liniștesc de îndată ce sunt așezați la pieptul mamei lor. De asemenea, a ține copilul în cameră cu mama la spital, în ceea ce maternitățile numesc „room-in“, poate ajuta mama să răspundă nevoilor bebelușului și să asigure frecvent contactul piele-piele cu acesta.
Reducerea durerii
Studiile efectuate asupra copiilor care suferă proceduri clinice arată că bebelușii suferă mai puțină durere atunci când sunt ținuți pe pieptul mamei lor în timpul (sau imediat după) procedurii și că durata durerii este scurtată de contactul apropiat. Contactul piele-piele este, de asemenea, mai benefic decât glucoza orală (apă cu zahăr, o soluție tradițională) pentru ameliorarea durerii pe care o simt când li se prelevează sânge din călcâi pentru primele analize. Cu cât durează mai mult acest contact piele-piele, cu atât mai mult se reduce durata durerii resimțite de nou-născut. Un studiu în curs de desfășurare analizează dacă beneficiile contactului piele-piele poate ajuta în timpul mai multor proceduri dureroase de rutină necesare în terapia intensivă.
Îmbunătățirea comunicării mamă-copil
După ce un copil se naște, urmează o perioadă în care părinții încep să se acomodeze cu nevoile nou-născutului prin înțelegerea „semnelor“ pe care acesta le transmite – plânsul de foame, de disconfort, de durere etc. Un bebeluș care a beneficiat și beneficiază în continuare de contactul piele-piele este mai liniștit, plânge mai puțin, iar acest lucru ajută la stabilirea unei comunicări mai bune cu mama sa. De aici, și creșterea încrederii materne, dar și a sentimentului de încredere și securitate al bebelușului.
Ușurarea tranziției de la viața intrauterină la viața în afara uterului
Bebelușii care au parte de contactul piele-piele sunt mai stabili din punct de vedere fiziologic, decât bebelușii care sunt plasați într-un loc cald după naștere. Ei au rezultate neurocomportamentale mai bune – sunt mai liniștiți, plâng mult mai puțin, au un răspuns mai scăzut la durere și se adaptează mult mai repede la procesul de alăptare. Pe scurt, acești bebeluși experimentează mai puțin stres după naștere. Ruth Feldman, profesor de psihologie și neuroștiințe la o universitate din Tel Aviv, este de părere că în zilele de după naștere contactul piele-piele nu este o opțiune, ci o nevoie pentru toate mamiferele, nu doar pentru bebelușii umani. „Fiecare mamifer“, explică ea, „trebuie să simtă protecția și apropierea mamei în primele zile și săptămâni de viață.“
Asigurarea legăturii dintre mamă și copil
Modelul medical tradițional (deși învechit) pentru naștere încuraja mamele să-și pună bebelușii în incubatoare și să-i trimită la secția de neonatologie pentru a fi monitorizați de personalul de acolo, în timp ce mama rămânea să se odihnească în camera ei. Din fericire, acest model este desuet azi, iar mamele și bebelușii stau împreună de la naștere pe tot parcursul spitalizării postpartum, cu excepția cazului în care există o afecțiune care impune separarea. Când mamele și bebelușii sunt separați după naștere, există puține oportunități de a se cunoaște. Atingerea este esențială pentru supraviețuirea mamiferelor, iar contactul piele-piele le permite mamelor și bebelușilor să își folosească toate simțurile în creșterea acestei relații noi și vitale.
În timp ce majoritatea cercetărilor timpurii despre contactul piele-piele se concentrează pe beneficiile din prima oră după naștere (denumită „ora magică”), studii mai recente arată că acest contact piele-piele sporește sănătatea cu mult dincolo de primele zile ale nou-născutului. Ține-ți copilul aproape de la început și continuă să-l ții aproape toată copilăria. Puterea atingerii este bună pentru bebelușul tău – dar și pentru tine.
Sursele articolului:
- World Health Organization (WHO) – https://www.who.int
- American Academy of Pediatrics (AAP) – https://www.aap.org
- Mayo Clinic – https://www.mayoclinic.org
- Centers for Disease Control and Prevention (CDC) – https://www.cdc.gov
- La Leche League International – https://www.llli.org
- HealthyChildren.org (site al American Academy of Pediatrics) – https://www.healthychildren.org
- National Health Service (NHS) UK – https://www.nhs.uk
- BabyCenter – https://www.babycenter.com
