Botezul nou-nascutului reprezinta Intaia Sfanta Taina in Biserica Ortodoxa si nu o simpla traditie cum multi crestini ortodocsi din pacate o considera. Dupa invierea sa Mantuitorul Iisus Hristos a spus „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Matei XXVIII, 19).
Ne pregatim intens de aniversarea zilei de nastere sau a numelui insa aproape toata lumea uita de ziua botezului. Din punct de vedere crestin ziua botezului este mai importanta decat ziua nasterii. In Biserica Ortodoxa se vorbeste de doua nasteri: una in maternitate din pantecele mamei pentru viata in aceasta lume si una din duh (suflet) prin Taina Botezului pentru viata vesnica. Fara botez nimeni nu poate fi socotit membru al Bisericii pe pamant si nici nu poate primi viata vesnica in Imparatia Cerurilor.
Dar cum sa sarbatorim ziua botezului? Participand la Sfanta Liturghie si primind Sfanta Impartasanie.
Botezul se programeaza oricand dupa nastere, cu cat mai repede, cu atat mai bine. Imediat dupa nasterea copilului se contacteaza preotul din parohia de care apartine familia pentru primele rugaciuni si sfintirea apei. La 40 zile de la nastere, mama primeste rugaciunile de încheiere a perioadei de lehuzie, rugaciuni care se fac în biserica. Pana la împlinirea celor 40 de zile, mama nu poate intra în biserica si se recomanda sa nu iasă din casa decat pentru strictul necesar. Mama poate participa la Slujba Tainei Sfântului Botez a propriului copil doar daca are încheiata perioada de lehuzie.
Parintii crestini sunt datori:
- Sa aduca multumire lui Dumnezeu pentru copilul daruit, sa-l ingrijeasca si sa-l boteze cat mai curand posibil.
- Sa nu creada in superstitii: in loc sa se puna ata rosie la mana sau la picior sa i se puna in camera o icoana. Nu ata rosie il fereste de cele rele, ci Dumnezeu.
- Sa aleaga nasi de botez cununati si credinciosi; pacatele nasilor murdaresc sufletele nevinovate ale copiilor.
- Sa aleaga un singur nume pentru copil si acela sa fie unul de sfant (cel mai bine este sa se consulte calendarul ortodox, numele ales sa fie cel al sfantului din ziua nasterii copilului sau din zilele dinainte sau dupa).
- Sa faca slujba Botezului cu multa evlavie si nu cu mandrie. In timpul slujbei sa ascultam cu atentie toate rugaciunile de la inceput la sfarsit, cu rabdare si fara prea multe discutii. Telefoanele mobile se vor inchide iar fotografii vor fi discreti.
- Sa nu batjocoreasca Taina Botezului facand mare petrecere in scopul primirii de bani si cadouri.
- Sa insufle copiilor educatia crestina si iubirea fata de Dumnezeu, ducandu-i la Biserica si dupa Botez, impartasindu-i cat mai des.
- Sa se spovedeasca inainte de Botez.
- Sa-i fereasca pe copii de de vorbele urate, de purtarile nepotrivite, violenta.
- Sa cunoasca ce inseamna cu adevarat credinta in Dumnezeu si sa o practice invatandu-i astfel si pe copiii lor. Cea mai buna educatie oferita copiilor este iubirea parintilor si o viata de sfintenie traita de acestia.
Cine poate boteza?
Dreptul de a savarsi Botezul il are numai episcopul si preotul. In lipsa de preot poate boteza si calugarul simplu sau diaconul iar la mare nevoie, daca pruncul este in pericol sa moara, il poate boteza orice crestin, barbat sau femeie, chiar si tatal copilului. Botezul are loc numai in Biserica. Doar in cazuri exceptionale si cu totul rare si de mare nevoie (temperaturi extreme, pericol de pierdere a vietii pruncului) se ingaduie savarsirea Botezului in case. In practica ortodoxa slujba Botezului se face in grup. Cererea sau pretentia de programare individuala a botezului nu este justificata religios.
Cand se savarseste Botezul?
Pentru Botezul pruncilor, nu exista zile sau ceasuri hotarate, pentru ca sa nu se intample sa moara nebotezati. Astfel Botezul se poate face in orice zi dar mai ales in ziua de Duminica, in intervalul de la 8 la 40 de zile de la nastere. Daca Botezul se savarseste in unul din cele 4 posturi mari se va avea grija ca meniu de la masa festiva sa fie unul adecvat, de post.
Cine sunt nasii de botez si care sunt datoriile lor fata de fini?
Nasii sunt parintii sufletesti ai copilului, nascandu-l pentru viata cea noua, in Duhul Sfant, asa cum parintii l-au nascut pentru viata cea trupeasca. Nasii sunt garanti in fata lui Dumnezeu ca finul va fi crescut si va primi invatatura crestina de mic copil.
La Sfantul Botez este suficient sa fie un singur nas, de va fi copilul baiat sa fie purtat in brate de nas, iar, de va fi fata, sa fie tinut in brate de catre nasa. Biserica dezaproba obiceiul de a lua mai multi nasi la botez. Nasii de la botez, ca parinti spirituali, sunt trecuti pe pomelnic inaintea parintilor trupesti.
Pr. Cleopa: “ Cel mai mare neam nu-i tata si mama, nici sotia, nici sotul, ci preotul care ne-a botezat, al doilea este nasul de botez, al treilea nasul de cununie.”
Nasul de botez trebuie sa fie o persoana mai in varsta, crestin ordotox si bun credincios de acelasi sex cu pruncul ce se boteaza.
Nasul este dator sa se ingrijeasca de viata religioasa si morala a copilului si la vreamea potrivita sa-l invete adevarurile credintei ordodoxe.
Se recomandă ca nasul sa fie spovedit inainte de Botez si sa cunoasca rugaciunile Crezul şi Tatăl Nostru.
Semnificatia ritualului care se savarseste la Botez si Mirurgere
Cuvântul Botez provine din limba greacă: verbul baptizo înseamnă „a scufunda”. De aceea pruncul trebuie „scufundat” în apa din cristelniță, nu doar udat sumar sau stropit.
Ținerea mâinii preotului pe capul copilului în timpul slujbei semnifică acoperământului lui Dumnezeu. Numai cu ajutorul Lui putem să luptăm împotriva răului și să-l biruim. Singuri suntem foarte vulnerabili.
Exorcismele care se citesc la început sunt rugăciuni de alungare a lucrărilor diavolești. Sfințirea copilului se face după ce în prealabil sufletul său a fost curățit de orice lucrare necurată. În sufletul curat se va sălășlui apoi Duhul Sfânt.
Lepădările de satana sunt o continuare a exorcizărilor. Nașul rostește în mod repetat, în numele copilului: „mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui…”, stând cu fața către apus, pentru apusul simbolizează întunericul lucrărilor celui rău. Iar această lepădare trebuie să se regăsească și în viața nașilor, să nu fie doar o mărturisire făcută cu gura și nu cu fapta. Să nu fie deci o minciună.
Unirea cu Hristos și rostirea Crezului se fac apoi stând cu fața către Răsărit, pentru că Hristos este numit „Răsăritul cel de Sus”. Iar unirea se pecetluiește prin rostirea Crezului. Rostirea presupune cunoașterea de către nași a Mărturisirii de credință.
Apa și cristelnița au două semnificații: apa Iordanului, în care a fost botezat Iisus. Iar apoi, ele semnifică mormântul în care a fost îngropat Mântuitorul și locul de unde a înviat.
Tămâierea în jurul mesei și a cristelniței simbolizează buna mireasmă a Duhului Sfânt, care alungă mirosul greu al păcatului.
Uleiul binecuvântat, numit „untdelemn al bucuriei”, cu care este uns pruncul înainte de afundare, arată că prin încreștinare pruncul devine „uns al Domnului”.
Afundarea întreită în apă și rostirea de către preot a cuvintelor: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (…) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin” arată că temeiul credinței noastre este Sfânta Treime și, în plus, faptul că prin Botez murim împreună cu Hristos și înviem împreună cu El.
Pânza albă în care este înfășurat după Botez pruncul, simbolizează veșmântul luminos al sufletului, spălat și curățat de păcate, care a devenit de acum biserică a lui Dumnezeu. În apa sfințită se sfințește și cruciulița pe care copilul o primește în dar de la nași și pe care o va purta toată viața, amintindu-și de cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Marcu, cap. 8: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Lumânarea pe care o aprinde preotul după scoaterea din apă a pruncului și pe care o țin nașii arată lumina harului primit la botez, dar și lumina faptelor bune, pe care cel botezat este chemat să le împlinească.
Taina Mirungerii are loc la câteva momente după botezarea pruncului. Prin punerea mâinii preotului în timpul citirii rugăciunii, prin rostirea cuvintelor „pecetea darului Sfântului Duh” și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir, cel nou botezat primește bogăția darurilor Sfântului Duh. Sfântul Mir are în compoziție ulei curat de măsline amestecat cu multe aromate, care arată mulțimea darurilor duhovnicești pe care cel botezat le primește. Ungerea se face în semnul Sfintei Cruci, pecetluind toate simțurile. Ungerea cu Sfântul Mir arată și investirea celui botezat cu harul preoției universale, pe care îl au toți creștinii. Prin darurile Duhului Sfânt noi primim puterea de a duce o viață creștinească, de a ne opune răului și păcatului și de a săvârși binele.
Înconjurarea mesei și a cristelniței de trei ori, în numele Sfintei Treimi, arată că începând de la Botez, viața oricărui creștin trebuie să aibă în centru Evanghelia, adică Cuvântul lui Dumnezeu, și Crucea, adică jertfa. Învățăm deci că nu putem fi creștini fără să împlinim poruncile Evangheliei și fără să ne purtăm crucea. Nu casa, nu serviciul, nu banii sunt scopul vieții noastre ci împlinirea voii lui Dumnezeu prin jertfă de sine. Apoi se citește din Faptele Sfinților Apostoli și din Evanghelie, amintindu-ni-se semnificația Botezului și faptul că el este săvârșit după porunca Mântuitorului. În final, tăierea câtorva fire de păr din capul pruncului, în semnul Sfintei Cruci, arată dăruirea totală a celui botezat sub stăpânirea lui Dumnezeu, dar și primul act de jertfă adusă lui Hristos, din partea copilului.
Recapitulând, reținem următoarele:
- numele înseamnă identitate creștină și de neam românesc;
- înainte de unirea cu Hristos trebuie să ne lepădăm de cel rău, pentru că Duhul Sfânt nu se sălășluiește în necurăție;
- prin botez devenim robi ai lui Dumnezeu și ne naștem duhovnicește pentru Împărăția Cerurilor, apoi pecetluirea cu darurile Sfântului Duh ne întărește toate simțurile ca să poată face voia Domnului, ne dă putere și curaj să ne jertfim pentru Hristos într-o lume plină de ispite.
Însă: așa cum o floare curată și frumoasă moare fără soare și apă, așa și sufletul copilului poate muri duhovnicește dacă este lipsit de hrana unei vieți creștinești, care stă în răspunderea părinților și a nașilor.
Ingerul Pazitor primit la Botez
Invăţătura Bisericii Ortodoxe spune că la dumnezeiescul Botez primim un înger care ne ajută pe calea mântuirii în toată viaţa noastră pământească. Îngerul păzitor are o legătură directă cu sufletul nostru, fiind mijlocitorul întâlnirii noastre personale cu Dumnezeu. El este martorul tăcut a ceea ce făptuim şi gândim, îndreptându-ne spre bine şi izbăvindu-ne de rău.
Îngerul păzitor ne-a fost dat de către Dumnezeu în clipa Botezului ca să ne ajute a păşi pe calea mântuirii. Preotul se roagă astfel pentru pruncul adus la Botez: „Însoţeşte viaţa lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază şi de năluciri rele”.
Pregătirea spirituală sau duhovnicească a Botezului
Am spus la început că, în sens duhovnicesc, sufletele murdare de păcate ale părinților și nașilor, murdăresc duhovnicește sufletul copilului. Din acest motiv, este necesar ca și părinții și nașii să se spovedească și să postească înainte de Botez, și să se roage cu smerenie lui Dumnezeu pentru copilașul ce urmează să fie botezat.
Faptul că noi, ca părinți, ne botezam copiii, ne obligă în fața lui Dumnezeu să-i și creștem și să-i educăm în credința ortodoxa. Avem față de ei o mare răspundere, mai ales de a nu-i lipsi de harul și binecuvântarea pe care Dumnezeu ni le dăruiește prin sfintele slujbe care se fac în biserici, și mai ales în timpul Sfintei Liturghii, prin Sfânta Împărtășanie, adică Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. A-i boteza pe copii și a-i tine apoi departe de Dumnezeu, neducându-i regulat la biserică, este o greșeala foarte mare.
Am spus mai sus că nașii trebuie să fie evident creștini ortodocși, dar nu numai cu numele, ci și cu fapta (evident trebuie să fie cununați la biserică; iar dacă nu sunt căsătoriți, nașul sau nașa să nu trăiască în desfrânare). Și ei sunt responsabili în fața lui Dumnezeu pentru creșterea și educarea religioasă a copiilor botezați, însă practic, răspunderea cea mai mare ne revine noua, părinților. Din acest motiv este foarte important ca părinții, care se angajează în fața lui Dumnezeu să-și crească copii creștinește, să ducă și ei o viața creștină angajată.
Având in vedere cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, consemnat in Evanghelia după Ioan, cap. 15: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” este esențial ca părinții sa fie angajați într-o viața creștină normala, să duca o viața de familie cu binecuvântarea lui Dumnezeu, să participe duminica și în sărbători la slujba de la biserica, să se roage acasă, sa postească, să-și mărturisească păcatele regulat și să se împărtășească cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă fac lucrurile acestea se apropie de Dumnezeu și primesc multă putere, iar dacă nu, se îndepărtează de Dumnezeu și sărăcesc sufletește foarte mult.
Pregătirea materială a Botezului
Hainele noi (de preferat albe sau deschise la culoare) care se dau copilului nou botezat simbolizează haina luminoasă în care este îmbrăcat sufletul la Botez. Deci va trebui să aduceți cu dvs. hăinuțe noi, simbolul vieții noi în Hristos, pe care o începem la Botez. Apoi este nevoie de un prosop nou (mai mare) în care nașii primesc de la preot copilul, după ce este scos din cristelnița.
Apoi lumânarea pentru botez împodobită cu flori. Lumina ei simbolizează viața curată și luminoasă de creștin pe care o începe copilul nou botezat, iar florile rodul credinței, adică faptele bune. Frumoase ca ele trebuie să fie și viața noastră. În sfârșit, părinții mai trebuie sa aducă o sticla de ulei de măsline care este binecuvântat și folosit pentru ungerea copilului; apoi o parte din ulei poate fi luat acasă pentru ungerea copilului după baie, sau poate fi lăsat la biserică pentru a fi folosit în candele.
Candelele ard în fața icoanelor și pe Sfântul Altar, simbolizând rugăciunile și jertfa pe care o aducem lui Dumnezeu și sfinților Lui. Rezumând, e necesar să aduceți la biserică hăinuțe noi, un prosop mare nou, lumânarea împodobită pentru botez și o sticlă de ulei de măsline. Din partea nașilor cel mai potrivit cadou este un lănțișor cu o cruciuliță, pe care copilul să-l poarte mereu ca amintire a Botezului și a purtării crucii, a jertfei care definește viața oricărui creștin. De asemenea este nevoie de o copie a certificatului de naștere și de un pomelnic al familiei.
Ultimul aspect care trebuie lămurit: tot ceea ce primim de la Dumnezeu, tot harul și binecuvântarea care se revarsă în viața noastră este gratuit. El ne cheamă să-i oferim sufletele noastre sincere și inimile noastre iubitoare, căutându-L pe El înainte de toate, în viața noastră, așa cum ne spune în Evanghelia după Matei, cap. 6: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.” Din acest motiv fiecare credincios are libertatea de conștiință să susțină financiar Biserica cum dorește, în măsura posibilităților, dacă are posibilități. De mare folos duhovnicesc pentru copil este ca el să înceapă viața de creștin cu o mică jertfă, pe care o vor face părinții și nașii în numele lui: din banii primiți în dar la Botez, o parte vor fi dați de pomană, la copii orfani, familii nevoiașe sau bătrâni săraci. În acest sens vă va putea îndruma preotul care va săvârși Taina Botezului.
Educația și creșterea creștină a copiilor
Neuropsihologia constată că există mai multe faze în dezvoltarea creierului uman. În primii ani de viață copii sunt foarte mult influențați de mediul în care cresc și se dezvoltă prin interacțiunea cu acest mediu. Nu vorbesc, nu au încă gândire critică și preiau ceea ce văd în primul rând la părinții lor. Tot neuropsihologia ne spune că mijloacele mass-media (televizor, calculator, internet, etc.) sunt foarte dăunătoare copiilor și că afectează negativ dezvoltarea lor intelectuală.
Cu alte cuvinte: dacă părinții și nașii sunt robi ai lui Dumnezeu și încearcă să împlinească voia Lui în viața lor, atunci și copii vor crește în acest mediu, ca robi ai lui Dumnezeu. Dacă părinții însă nu se roagă, nu merg la biserică, nu postesc, în schimb îi lasă pe copii în fața televizorului sau a calculatorului, atunci copii se vor îmbolnăvi sufletește iar durerea părinților va fi, peste ani, foarte mare.
În Evanghelia după Ioan, cap. 15, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.”
Aceasta înseamnă că nici noi nu putem fi nași și părinți buni, fără ajutorul lui Dumnezeu. Este necesar deci să ducem, cât ne stă omenește în putință, o viață în credință. Să ne străduim în acest sens, așa cum ne străduim să avem cele trupești, materiale.
Citeste mai multe despre Botez:
