„Câți în Hristos v-ați botezat / În Hristos v-ați și îmbrăcat” ( Galateni 3, 27 )
„Se botează robul / roaba lui Dumnezeu… în numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Duhului Sfânt – Amin”. Așa mărturisim noi că temeiul credinței este Dumnezeu în Sfânta Treime și că prin Botez murim împreună cu Isus Hristos și înviem odată cu El.
În contextul vremurilor tulburi, grele, incerte, pe care le traversăm, ne-am gândit că este cuvenită o abatere de la temele puericulturii în schimbul orientarii, pentru o clipă, către Dumnezeu. El ne-ar putea fi sprijin sufletesc, încredere că la un moment dat nedreptățile lumii se vor sfârși, speranță într-un viitor mai bun, echilibru, liniște și pace. Topicul propus este despre creștinare și importanța alegerii nașilor de botez.
De foarte multă vreme, botezul reprezintă una dintre cele mai importante tradiții pe care creștin-ortodocsii le țin cu sfințenie. Un copil devine membru al Bisericii numai prin Botez, atunci când renaște, din apă și Duh, la viața cea adevărată întru Hristos. Efectele acestei Sfinte Taine sunt iertarea păcatelor, dobândirea înfierii în Dumnezeu și sădirea în trupul Mântuitorului – Biserica. La Botez, pruncilor li se iartă de fapt păcatul originar, moștenit de la cei dintâi părinți, Adam și Eva. După Botez, fiecare se îndreaptă către Dumnezeu, încercând să facă ce e bine și să evite ce e rău. Tot acest parcurs, supus la încercari și tentat de ispite, reprezintă dovada libertății pe care Domnul ne-o dăruiește nouă, oamenilor. Botezul alungă păcatul, îmbăiază în sfințenie, însă nu desființează liberul arbitru. Oricât de atotputernică este Divinitatea, Ea nu condiționează defel voia omului. Botezul poate fi considerat și un prim pas pe drumul cu valori reale drept repere, o garanție a permanentei ocrotiri Ceresti, o intrare în rândul lumii creștine, fără de care am fi dezorientați.
Nașii de botez, un specific întâlnit doar în religia creștin-ortodoxă
Biserica ortodoxă botează pruncii chiar dacă ei nu-și pot mărturisi singuri credința. Aceasta este suplinită o dată, de credința părinților, prin faptul că solicită botezul, iar a doua oară, de credința nașilor, care devin îndrumători spirituali pentru finii lor. Atât timp cât nașii sunt garanți în fața Domnului pentru creșterea finului/finei în credința ortodoxă, mărturisită în timp ce spun Crezul, chiar la intrarea în biserică, ei iși asumă pe deplin a doua naștere a celui botezat, devenind părinții lui duhovnicești.
Primele rostiri ale nașilor la Sfânta Taină a Botezului sunt „Ma lepăd de Satana!”, ce confirmă deplina dorință de a rupe orice legătură cu toate lucrurile Răului, și „Mă unesc cu Hristos! Cred Lui, ca unui Împărat și Dumnezeu!” care înseamnă unirea cu Hristos, făcută în numele Sfintei Treimi, prevenind astfel o eventuală lepădare de Mântuitor. Nașii și evident părinții au datoria sacră de a-l învăța pe copil cum să se apropie de Dumnezeu, cum să-L iubească și să-I fie Lui pe plac. Important este să fie călăuzit către o viață curată, pe parcursul căreia să dobândească multiple virtuți, să fie învățat care sunt bucuriile și frumusețile lumii noastre, cum să se raporteze la semenii săi și, nu în ultimul rând, să i se vorbească mereu despre însemnatatea faptelor bune.
Cum să alegeți nașii de botez ai bebelușului ?
Vechile Molitfelnice pomenesc ca la Sfântul Botez este suficient un singur părinte spiritual și, dacă se poate, finul să fie ținut în brațe de naș, iar fina de către nașă. Potrivit rânduielilor bisericești, nașii aleși trebuie să-și îndemne finii nu doar cu cuvântul ( dându-le sfaturi utile, în momente potrivite ), ci și prin exemplul lor concret de viețuire curată, placută Domnului. Alegerea nașilor în grabă, la întâmplare, de prin rândul amicilor sau cunoscuților, s-ar putea să nu fie una optimă, iar ei să nu fie capabili să-și exercite rolul, în adevăratul sens al cuvântului.
Minorii nu pot avea această răspundere de a fi nași, deoarece încă nu-și pot lua solemn angajamente în fața lui Dumnezeu și a Bisericii, că pruncul va fi crescut ca un adevărat creștin. De asemenea, nu pot fi numiți nași cei de alte confesiuni sau religii.
Alegeți nași ortodocși, indiferent dacă sunt tineri ori în vârstă, căsătoriți sau nu, oameni de omenie, după cum e vorba în popor. Îndreptați-vă atenția spre cei exemplari, valoroși, modele de urmat în viața copiilor dumneavoastră. Nași înzestrați cu reale calități precum modestia, sinceritatea, smerenia, hărnicia, bunătatea, blândețea, generozitatea, moralitatea, curajul, empatia, omenia, loialitatea, răbdarea, toleranța sau noblețea caracterului. Nași care să-și iubească din suflet finul/fina, să îi poarte de grijă mai ceva ca părinții. Acestea sunt valori de luat în seamă, acestea sunt punctele de reper care modelează o viață curată. Calități complicat dar nu imposibil de descoperit laolaltă, în bagajul unui singur om.
Din păcate, în zilele de acum, principiile menționate mai sus nu prea mai primează. De cele mai multe ori, locul le e cu ușurință luat de o altă variabilă măsurată, și anume cea materială. Multe familii neglijează ori ignoră total criteriile sufletești, preferând nași înstăriți, cu posibilități financiare, populari, mândri, școliți mai mult de viață decât de dascăli și părinți, străini de cele sfinte și de modelul pe care îl vor reprezenta față de fiii lor duhovnicești. Dacă am pune în balanță cele două aspecte generale luate în calcul, sufletesc și material, primul ar cântări mai mult, iar câștigul ar fi de partea copilului, de la naștere pănă ce ar deveni adult.
Intre două, trei jucarii râvnite pe moment, care ar putea fi primite de la Nașu’ la aniversare, onomastică sau alte sărbători de peste an (jucării de care probabil s-ar plictisi rapid ) și compania lunară a nașilor, de exemplu Duminica, când v-ar lua copilul de mânuță și ar merge cu el la biserica, la Împărtășit, cu sinceritate, ce ați prefera în dar? E un simplu exercițiu de imaginație, o întrebare retorică la care, când sunteți sufletește liniștiți, să cugetați. Ținând cont de societatea contemporană, de răsturnarea scării valorilor, de ridiculizarea frecventă a credinței, am avea temeri la centralizarea răspunsurilor unui astfel de sondaj de opinie.
Citește și despre: Semnificația celor mai importante nume de sfinți pentru fete și băieți | Cine este sfântul meu protector?
Tradiții care, în unele zone ale țării, încă se mai păstrează
În unele zone din sudul țării, tradiția este ca nașii să se moștenească ori să se aleagă din rândul familiei. Conform obiceiului, nașii de cununie botează doar primul copil al finilor, rămânând la latitudinea lor dacă-i vor creștina sau nu și pe următorii născuți. În cazul în care se dorește cu tot dinadinsul abaterea de la firescul local, există unele formalități de urmat. De exemplu, nu se schimbă nașii așa, după cum le vine părinților voia, ci li se cere întâi permisiunea, aducând argumente solide, ușor de înțeles și de acceptat.
Tot tradiția străveche ne spune ca fiii duhovnicești trebuie să poarte mai departe, în semn de prețuire, prenumele părinților lor spirituali. Observați cum relațiile de înrudire duhovnicească se păstrează, din generație în generație, pecetluind o legătură strânsă, pe termen lung, sub semnele recunoștinței, onoarei și respectului reciproc?
În schimb, în alte părți precum Suceava sau Bistrița-Năsăud, datina de a tocmi mai multe rănduri de nași e frecvent întâlnită nu doar la cununie, ci și la botez. Practica e nevalidată de ortodoxie, zădărnicește mântuirea și strică rânduielile Sfinților Părinți. Se recurge la ea cel mai probabil din dorința de a se etala o înaltă poziție socială, în mod sigur bunăstarea ori poate un soi de fală, necuvenit bunilor creștini. Pe principiul de ce unul și nu doi, de ce doi și nu trei, și tot așa până la 10-12. Închipuiți-vă puțin cum s-ar desfășura o astfel de ceremonie, cu mulți nănași și nănașe, toți cu lumănări în mână, cu pruncul purtat din brațe în brațe, când de unul, când de altul, toți având titlul de părinți pentru același fiu duhovnicesc.
Și iarăși mai există obiceiul, valabil pe tot cuprinsul țării, ca atunci când copilașul se naște într-o zi însemnată, să i se dea numele sfântului sau sfintei cinstit/ă de creștini în ziua respectivă. Se consideră că va fi întotdeauna protejat, ocrotit, îngăduit în comunitatea religioasă a Bisericii și în cea a neamului din care face parte.
Cum erau văzuți, tratați nasii în trecut?
În vremuri nu foarte demult apuse, nașii de botez aveau un statut aparte, demn, privilegiat, fiind copleșiți de tot respectul venit din partea finilor, recunoștința și prețuirea cuvenite. Figuri marcante în rândul familiilor duhovnicești, cu influență pozitivă, putere de decizie și mereu gata de a ajuta, se implicau concret în viața fiilor lor spirituali, contribuind la sprijinirea acestora la fel sau chiar mai mult decât o făceau părinții biologici. Iși asumau responsabilitățile, inclusiv pe cele de ordin financiar, încă din pruncia finilor și continuau, cu voia Domnului, până ce aceștia se maturizau. Își luau rolul atât de în serios, încât grija și iubirea purtate finilor erau adevărate daruri duhovnicești. Normal că, la cât de multe ofereau, erau răsplătiți pe măsură. În primul rând, cu un imens respect ( repet cu scopul de a evidenția această minunată însușire ), apoi cu toate celelalte ca prețuirea, ascultarea, mulțumirea, stima, devotamentul. Știați că atunci cănd se întalneau, ca semn al relației de rudenie spirituală stabilită între ei, finii sărutau mâna nașilor? Ce alt simbol mai potrivit pentru recunoștină ar mai fi fost? Niciunul.
Botezul ortodox – Câteva sfaturi utile
„Botezul ordotox poate fi săvârșit în orice perioadă a anului bisericesc, fără a avea restricții în zile de post. Cu inconvenientul că masa festivă ar trebui să fie de post.
Alegeți doar nași ortodocși, excluzând din această categorie minorii.
Botezați-vă bebelușii doar în biserică, cu specificația ca prima parte a slujbei să fie oficiată în pridvorul locașului de cult (chiar la intrare). Practica de a-i creșina acasă era folosită în perioada comunistă, din cauza restricțiilor impuse de autorități.
Sugerați-i preotului să facă sfințirea apei din cristelniță, nu doar să toarne un strop de agheasmă peste ea, chiar dacă e mai comod. E bine ca rânduiala să fie cât mai corectă.
Nu vă ingrijorați de scufundarea de trei ori a pruncului în cristelniță. Menționez acest aspect deoarece unii preoți doar îl stropesc cu puțină apă sau îl udă numai pe piciorușe. Rețineți ca partea aceasta este principală și cea mai frumoasă din toată slujba.
Solicitați citirea Apostolului (unii preoți omit acest fragment) care exprimă admirabil teologia Botezului.
Nu vă temeți de a vă boteza copilul împreună cu alții ca el. Nu se poate contamina cu vreo boală. Iar impresia că doar primul botezat se bucură de toată sfințenia apei e total greșită. Practica milenară ne asigură că niciodată nu s-a pomenit vreun caz de îmbolnăvire din Botez ori Împărtășanie.
Mama poate participa la botezul copilului ei dacă evenimentul are loc la minimum 40 de zile de la naștere, iar molitva de curățire i-a fost deja citită.
Slujba botezului nu se repetă niciodată, indiferent de starea de sănătate a copilului (mă refer aici la interzicerea îngăduinței de a li se reciti lepădările, celor ce suferă de epilepsie).”
Botezul reprezintă un prilej de mare bucurie pentru familie și pentru comunitatea parohială a Bisericii. Numai prin săvârșirea aceastei Sfinte Taine, omul poate deveni creștin. Slujba în sine, oficiată obligatoriu în locașul de cult, este de o mare frumusețe, un ritual bine conturat, cu momente solemne, marcante, atât pentru nași cât și pentru familie, în tot restul vieții.
„Cel mai mare neam nu-i tata și mama, nici soția, nici soțul, ci preotul care ne-a botezat, al doilea este nașul de botez, iar al treilea, cel de cununie” – Părintele Cleopa. Să fiți binecuvântați!
Citește și despre: Sfânta Taina a Botezului Ortodox. Tot ce trebuie să știe părinții
