Primele săptămâni după naștere reprezintă o perioada extrem de solicitantă pentru mamă, dar şi pentru nou-născut, lucru pe care adesea cei din jur nu reuşesc să îl perceapă. Îţi prezentăm, în continuare, câteva elemente care ţin de acest aspect şi care te vor ajuta să ai aşteptări mai realiste, dar şi să îţi planifici mai atent activităţile şi eventualele solicitari de ajutor pentru mame, bunici, soacre.
Nou-născutul. În această fază, cunoscută şi ca al patrulea trimestru de sarcină, bebeluşul este nu numai complet dependent de tine, ci putem spune că are nevoie să te simtă 24/24 acolo, lipită de el. Este o perioadă extrem de delicată, în care el invaţă să se adapteze, încet încet, la viaţa extrauterină.
Copilul doarme mult în primele zile de viaţă, şi cel mai liniştit somn se petrece tot la sânul mamei, sau în braţele sale. Deşi poate că mama ta ţi-a povestit despre programe de alăptare sau despre cum nu trebuie ca laptele proaspăt să se amestece cu cel vechi în stomacel, aceste idei sunt azi considerate depăşite de pediatria modernă.
Mai ales în această fază de adaptare, când şi stomacul micuţului este foarte mic, neonatologii sfătuiesc mamele să alăpteze la cerere şi să îl lase pe copil la sân oricât de mult doreşte, statul prelungit la sân fiind esenţial şi pentru reglarea lactaţiei.
Având în vedere frecvenţa mare a puseelor de creştere în această perioadă, este cu atât mai important ca mamele să nu apeleze la varianta laptelui praf, lăsându-se păcălite de teama sau de sfaturile binevoitorilor neinformaţi, sau de promisiunea unui somn de noapte mai lung.
Medicii subliniază că la această vârstă, nou-născutul se deshidratează foarte uşor, iar un somn de mai mult de 3-4 ore la această vârstă nu ar trebui permis, existând de asemenea riscul hipoglicemiei.
Tot in această perioadă, purtarea într-un wrap elastic poate fi soluţia pentru ca bebeluşul să se simtă mereu protejat şi confortabil. Sentimentul de siguranţă şi recreerea unui mediu cât mai apropiat de cel din viaţa intrauterina sunt factori promotori ai unei creşteri şi dezvoltări în parametri normali, fiind dovedit că un copil crescut astfel e înainte, ca evoluţie, unuia care este lăsat să plângă singur în pătuţ.
Vindecarea bontului ombilical, băiţa periodică, îngrijirea si igiena scutecului, tăierea unghiuţelor, testele de screening postnatal, ecografia de şold sunt tot atâtea elemente care necesită atenţie şi care ţi se pot păarea o provocare. Profită de dreptul de a solicita o vizită la domiciliu din partea medicului de familie sau a pediatrului, şi fă o listă completă de întrebări pe care să i le adresezi.
Tot la câteva săptămâni după naştere (literatura menţionează 3 săptămâni, dar aceasta nu este o regulă totuşi) poate începe perioada colicilor. Alăptarea la cerere şi purtarea bebeluşului reuşesc să reducă intensitatea acestei periode, sau chiar să o elimine complet.
Proaspăta mămică. E destul de posibil ca în această perioadă, numai proaspătă să nu te simţi. Adevărul este că unele femei mărturisesc că imediat după naştere se simţeau pline de energie şi de optimism, în timp ce altele erau copleşite de emoţii.
Teama, tristeţea, nostalgia, sunt sentimente la fel de reale ca şi bucuria, iubirea, emoţia. Ele sunt declanşate, adesea, de furtuna hormonală prin care treci şi de momentele pline de tensiune prin care ai trecut. Accepta-le, recunoaşte-le, vorbeşte despre ele dacă simţi nevoia, şi nu îţi face probleme decât dacă devin atât de intense încât nu te lasă să te odihzneşti, să te hrăneşti, să ai grijă de tine şi de bebeluş.
În acest caz, e indicat să ceri ajutor pentru că e posibil că treci prin ceea ce trec aproximativ 15% dintre mame: o formă de depresie postnatală.
Fie că este vorba despre recuperarea după cezariană, după epiziotomie sau după „simplul” efort de a aduce pe lume un copil, ai nevoie de odihnă, de care nu vei avea parte în termenii cu care te-ai obişnuit până acum.
Vei observa că într-o primă fază, nu prea îţi este somn, şi stai şi te uiţi la bebeluşul care doarme lipit de tine, până la următoarea trezire pentru supt. Asta este una dintre influenţele hormonilor. Mai apoi, vei simţi că poţi să dormi şi din picioare, dar somnul îţi va fi probabil întrerupt de alăptat şi schimbat de scutece. Peste toate acestea, se mai adaugă şi treburile legate de casă, aşa că nu e greu să te simţi copleşită.
Este o idee bună să îţi doreşti ajutor în această perioadă, imprudent este, însă, să aduci la tine acasă, permanent, o persoană cu care nu ai mai locuit până acum. Fie că e mama sau soacra, uneori se întâmplă ca emoţiile şi hormonii tăi, combinate cu perfecţionismul caracteristic femeilor care sunt pentru prima oară mame, să se ciocnească violent cu obiceiurile sau convingerile pe care le au bunicele.
Ajutorul poate fi esenţial, dar trebuie să se petreacă în termenii tăi şi cu respectarea regulilor casei tale. Dacă asta nu e posibil, recomandăm ajutorul unei bone din vecini, sau să profiţi pe cât posibil de afecţiunea prietenilor, care se vor bucura să te ajute cu câte un comision din când în când.
Fizic, e probabil să te simţi destul de obosită şi de solicitată. O mare parte din oboseala psihică ce se acumulează uneori, se datorează emoţiilor începătorului în rolul nou de părinte. Probabil că renunţarea la perfecţionism e cheia succesului. A, da: şi câte 10 – 15 minute pe zi de linişte, în care să apuci să faci un duş liniştit, sau să îţi asculţi gândurile.
Fie că a fost vorba despre o epiziotomie sau despre o cezariană, în primele săptămâni e normal să resimţi, încă efectele: o mobilitate ceva mai redusă, jenă în zona afectată. Lohiile se pot prelungi până la 6 săptămâni după naştere. În această perioadă, contactul sexual este nerecomandat, nerecomandată fiind şi omiterea vizitelor la medicul obstetrician, conform programărilor pe care ţi le-a comunicat.
Alăptarea se poate dovedi dificilă, de aceea e bine să ai în rezervă numărul de telefon al unui consultant, care se va bucura să te ajute, de la ataşarea corectă a sugarului la sân, până la remedierea unor probleme cum sunt conformaţii deosebite ale mamelonului, sau furia laptelui, canale înfundate şi alte asemenea provocări.
Oricum ar fi, ai încredere în tine şi în tati şi nu ezita să ceri ajutorul, ori de câte ori simţi că ai nevoie. Şi totul va fi cum nu se poate mai bine!
