Tinutul in brate al bebelusilor nu este menit doar sa ii linisteasca, sa ii incalzeasca sau sa ii hraneasca. Exista studii care demonstreaza ca acest contact fizic prelungit este capabil sa ii afecteze favorabil pe bebelusi la nivel molecular, iar aceste schimbari sa persiste ani intregi.
Studiul mentionat demonstreaza ca bebelusii care au parte de mai putin contact fizic experimenteaza un nivel ridicat de stres la o varsta foarte tanara, lucru care se finalizeaza prin aparitia de modificari in procesele moleculare care regleaza modul de expresie a genelor.
Echipa de Universitatea British Columbia din Canada insista ca descoperirile trebuie aprofundate si ca inca nu este foarte clar care e mecanismul prin care apar aceste schimbari, dar ca ele exista. Este clar si evident ca atingerea la aceasta varsta are capacitatea de a afecta epigenomul, care e definit ca totalitatea schimbarilor biochimice care influenteaza modul de expresie a genelor.
In timpul acestui studiu, parintii a 94 de bebelusi au fost rugati sa pastreze un jurnal detaliat al obiceiurilor lor de a-si tine in brate bebelusii si de a-i alinta, si, in paralel, unul care inregistreaza comportamentele bebelusilor: programul de somn, momentele in care plange si asa mai departe. Toti copiii inclusi in studiu aveau varsta de 5 saptamani.
Dupa 4 ani si jumatate, s-a recoltat ADN de la acesti copii pentru a se testa o modificare biochimica denumita metilarea ADN-ului. Este vorba despre un mecanism epigenetic prin care unele fragmente ale cromozomilor sunt marcate cu molecule mici de carbon si hidrogen, proces care adesea schimba modul in care functioneaza genele, afectandu-le expresia.
Cercetatorii au descoperit ca modul in care se produce metilarea ADN-ului este diferit in grupul copiilor care au beneficiat de mult contact fizic, fata de cel cu copii care nu au fost tinuti in brate la fel de mult.
Modificarile au aparut in 5 pozitii diferite, doua dintre ele fiind direct legate de modul de expresie al genelor. Este vorba despre o gena legata de sistemul imunitar si una care regleaza intregul aparat metabolic. Metilarea ADN-ului este un parametru care poate fi studiat si pentru evaluarea dezvoltarii biologice normale si a proceselor care o insotesc. Ea poate fi, de asemenea, influentata de factorii de mediu.
Un alt parametru studiat a fost varsta epigenetica: varsta biologica a sangelui si tesuturilor. Acest marker a fost mult mai mic la copiii care nu au beneficiat de mult contact fizic in anii bebelusiei. Inregistrarile au demonstrat ca ei au fost supusi deja unui nivel de stres mult mai mare decat cel care ar corespunde varstei lor biologice. Michael Horbor, membru al echipei de cercetare, sustine ca „La copii, credem ca incetinirea varstei epigenetice este un indicator al unor progrese reduse in dezvoltare”. De altfel, rezultatele obtinute confirma si rezultatele unui studiu din 2013, desfasurat pe pui de sobolani, care evalua nivelul de atentie pe care o primeau acestia la varste foarte fragede.
Diferentele dintre varsta epigenetica si varsta cronologica au fost legate, in trecut, de probleme de sanatate, dar este prematur sa tragem deja concluzii, spun cercetatorii, care recunosc ca inca nu stiu care e modul in care acest lucru ii afecteaza pe copii mai tarziu in viata.
In plus, in studiu au fost inclusi mai putin de 100 de bebelusi, deci pasul imediat urmator pentru confirmarea rezultatelor si aprofundarea implicatiilor lor ar fi un studiu extins, realizat pe un grup mai mare de copii. Oricum, se pare ca tinutul in brate are un impact asupra modificarii bagajului genetic al micutilor.
Se stie deja ca atingerea fizica este benefica pentru oameni si pentru dezvoltarea lor, dar este primul studiu de acest gen care ne arata ca ea ar putea modifica modul in care se exprima bagajul nostru genetic. Pe viitor, se va stabili de ce si cum se intampla asta, si sa stabileasca daca, pe termen lung, acest fapt poate avea consecinte asupra starii generale de sanatate de-a lungul vietii.
Sarah Moore, un alt membru al echipei de cercetare, sustine ca „pe viitor, intentionam sa determinam daca aceasta imaturitate biologica are intr-adevar implicatii semnificative asupra starii lor de sanatate si a dezvoltarii lor psihologice. Daca cercetarile ulterioare vor confirma aceste descoperiri, vom realiza cat de important este de fapt contactul fizic, mai ales pentru copiii care au trecut prin experiente traumatizante”, adauga aceasta.
Citește și despre:
Depresia post-partum poate afecta orice mămică! Iată 5 simptome de care e posibil să nu fi auzit
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
