Cel mai frumos moment din viata oricarei familii este atunci cand se naste un copil. Venirea pe lume a unui nou suflet este cea mai mare minune, lucru sfant, prilej de bucurie atat in familia micutului, pentru parintii si rudele sale, cat si in cer, unde ingerii si sfintii se bucura si se roaga cu totii pentru sanatatea si mantuirea pruncului.
Traditia este ca atunci cand mergi pentru prima data la un nou nascut sa-i duci ceva in dar. Acest frumos obicei crestin a ramas de cand Maica Domnului l-a adus pe lume pe Pruncul Iisus.
Se spune ca atunci cand s-a apropiat nasterea Mantuitorului, mare bucurie si nerabdare era sus, in cer, fiecare inger pregatindu-se cat de bine pentru clipa cea mare.
– Tii, zise un arhanghel, eu ma voi duce cu ingerii mei si voi canta cele mai frumoase cantari, cum nu s-au auzit vreodata pe pamant sau in cer. pentru a le incanta sufletul Pruncului a Maicii Sale.
– Bine te-ai gandit, i-a raspuns alt arhanghel, eu ma voi duce cu ingerii mei, vom aprinde toate stelele si vom alunga toti norii. Astfel, noaptea Sfintei Nasteri va fi cea mai frumoasa noapte din cate s-au pomenit.
– Noi, sarira bucurosi alti ingeri, ii vom anunta pe pastori, sa vina si ei sa se inchine Domnului si vom avea grija ca nimeni sa nu tulbure linistea Sfintei Familii.
Va dati seama dragii mei, ce zarva era in cer!? Toti ingerasii pregateau daruri cat mai frumoase.
Dar undeva, intr-un colt de Rai, statea trist un inger care nu stia ce sa ii aduca micului Iisus, cand se va naste. Acest inger era ocrotitorul animalelor si toate vietatile il ascultau.
– Eu cred, zise ingerul in sinea sa, ca tare frumos ar fi ca si necuvantatoarele sa se inchine Domnului, la Nasterea Sa, caci toata Creatia se va bucura de venirea Lui pe lume. Dar ce animale ar fi mai potrivit sa trimit?
Asa ca a coborat pe pamant intr-o frumoasa poienita de la marginea unei paduri unde anunta sa i se infatiseze toate vietatile care ar vrea sa se inchine Domnului si sa-i duca daruri.
Vestea s-a raspandit repede si fiarele au si inceput sa apara.
Primul, bineinteles ca a venit leul, regele animalelor. Oricum, cine ar fi indraznit sa apara inaintea lui?
– Eu il voi pazi pe Prunc, nu voi lasa pe nimeni sa se apropie. Coltii si ragetele mele cumplite ar alunga fara indoiala orice nepoftit, zise plin de el leul.
– Ei, dragul meu, ii raspunse ingerul, tu esti prea fioros. Cred ca mai degraba l-ai speria pe micul Prunc. Asa ca, fara suparare, eu zic sa se infatiseze altcineva. Si uite asa au venit pe rand mai multe animale.
Vulpea cu glasul cat mai mieros cu putinta, spuse: Eu as fi cea mai potrivita, iar darul meu tare bine ar mai prinde: in fiecare dimineata ii voi aduce cate o gaina si alte bunatati de-ale gurii, pentru a nu flamanzi nici o clipa.
– Cumatra vulpe, ii spuse ingerul, tu esti prea vicleana si nu cred ca Bunul Dumnezeu s-ar bucura de darurile tale obtinute prin furtisaguri. Asa ca ia sa mai vedem cine mai doreste …
– Noi, noi, suntem chiar aici, sus, pe crengi, ciripeau de zor pasarile: ciocarlii, vrabiute si multe alte inaripate. Noi vom canta cele mai minunate triluri.
– Nici asta nu ar fi bine, le-a intrerupt ingerul. Voi sunteti prea galagioase. Daca veti ciripi toate odata va fi mare galagie si, oricum, acolo vor fi cei mai priceputi ingeri sa cante, asa ca nici voi nu puteti merge.
– Dar eu? zise paunul, desfacandu-si coada nemaipomenita. Eu cred ca as fi cel mai potrivit sa ma infatisez inaintea Domnului. Frumusetea mea nemaiintalnita il va incanta pe Prunc si pa Maica Sa.
– E adevarat, esti foarte frumos, paunule, dar tu esti prea mandru si ingamfat. Asa ca prefer sa mai caut! ii raspunse si lui ingerul cu rabdare.
Toate animalele s-au perindat prin fata ingerului, insa acesta nu putea lua o hotarare care vietate ar fi cea mai potrivita sa stea alaturi de Pruncul Iisus.
Vazand ca nu mai vine nici un animal ingerul s-a ridicat sa plece, dar a auzit zgomot pe campul de la marginea padurii.
Era un taran care isi ara ogorul, avand inhamat la jug un bou. Putin mai incolo, pastea cuminte magarul care purta desaga cu cele necesare.
Ingerul, nevazut de om, ci doar de animale, s-a apropiat de bou si de magar si, mergand usor pe langa brazda, i-a intrebat:
– Spuneti-mi, n-ati vrea sa va inchinati Domnului, la Nasterea Sa, si sa-i duceti ceva in dar?
– Bunule, inger, raspunsera cu blandete boul si magarul, dar ar fi o onoare prea mare pentru noi. In plus, noi nu avem nimic de pret sa oferim Pruncului si Maicii Sale. Noi nu stim decat sa muncim din zori si pana seara. Cu ce l-am putea noi ajuta pe Dumnezeu si ce-ar putea El sa vada la noi? au zis cu modestie cele doua animale.
Deodata, chipul ingerului se insenina si o sfanta lumina inunda tot campul. Acum era fericit, gasise, in sfarsit, darul cel mai potrivit.
– Ei bine, aflati ca voi sunteti cei alesi. Veti fi alaturi de Maica Domnului si de Iisus, in noaptea de Craciun. Caci voi ne aratati, prin munca voastra, smerenia, ascultarea si rabdarea. Iar acestea sunt lucruri sfinte.
Apoi, cu rasuflarea voastra calda il veti incalzi pe Prunc, Care va fi culcat chiar in ieslea cu fanul vostru. Asa a ales Dumnezeu sa vina pe lume si asa este cel mai bine: intr-un grajd saracacios si umil, nu in palate si lux. Asa ca pe voi v-am ales sa-i fiti alaturi, la Nasterea Sa.
Boul si Magarul se uitau uimiti si nu le venea sa creada. Nici nu ar fi indraznit sa spere la asa cinste mare si la atata bucurie: Domnul Iisus sa vina in mijlocul lor, iar ei sa fie martori la cea mai mare minune din toate timpurile! Ce fericire, ce binecuvantare!
– Cei din urma vor fi cei dintai, le mai spuse ingerul si disparu.
Si chiar asa este, dragi copii: toti cei umili si smeriti se vor bucura mai tarziu si vor ajunge langa Dumnezeu, Care-i va rasplati pentru credinta si dragostea lor.
Si iata ca a venit si noaptea sfanta a Nasterii Domnului, cea mai frumoasa noapte din cate au existat.
Pruncul a primit de la toti felurite daruri: pastorii au venit cu lapte, magii i-au adus aur, smirna si tamaie, dar Maica Domnului, i-a oferit cel mai frumos dar: dragostea de mama.
Si uite-asa, de atunci a ramas obiceiul ca la nastere, orice copil sa primeasca cate ceva de la cei apropiati.
Dar stiti cine este, de fapt, cel mai aproape de copii? Bunul Dumnezeu! Iar darurile lui sunt cele mai frumoase si mai folositoare, caci atunci cand se naste, fiecare copil primeste de la Dumnezeu un talent, o iscusinta, la care sa fie cel mai bun cand va creste. Unul va ajunge mare invatat, altul mare gospodar harnic, celalalt un muzician desavarsit ori poate un smerit calugar. Fiecare cu darul si harul sau, de la Dumnezeu.
