Orice viroză (răceală) care nu se vindecă după o săptămână, în ciuda medicamentelor administrate pentru ameliorarea simptomelor (antifebrile, antitusive, antiinflamatoare), necesită prezentarea la medic pentru investigații suplimentare și tratament adecvat. Virozele sunt cauzate de virusuri care nu reacționează la antibiotic, însă apariția unei suprainfecții bacteriene sau o complicație a virusului – reprezintă situații în care se impune diagnosticarea de către medic și tratamentul cu antibiotic.
Infecțiile virale și cele bacteriene se seamănă foarte mult. De aceea sunt, adesea, confundate. Microbii sunt răspunzători pentru amândouă infecțiile, iar calea de transmitere este comună – prin tuse și strănut în urma contactului cu persoanele infectate, cu suprafețele, hrana sau apa contaminate, ori cu viețuitoarele infectate. Nici la capitolul simptome nu găsim mari deosebiri între cele infecția virală și cea bacteriană: tuse, strănut, febră, vărsături, diaree, oboseală accentuată. Deci cum să facem diferența dintre o boală virală și una cauzată de bacterii?
Cum arată o infecție virală – Simptome
Să luăm un exemplu de simptome ale unei infecții virale. Dr. Irina Costache, alias Mămica pediatru, scrie pe blogul ei: „Să presupunem că al nostru pacient are rinoree (îi curge nasul, are muci), începe să facă febră și în 24 ore apare și tusea. Până aici un tablou foarte comun, nu-i așa? De multe ori, valoarea temperaturii în prima zi de boală poate fi foarte mare, aspect NORMAL. Tocmai această valoare sperie părinții, îi aduce la medic de la primele simptome, uneori precipitat. Contează prea puțin valoarea în sine a temperaturii, cele mai importante sunt starea copilului și cât de ușor este controlată febra, indiferent de valoarea sa maximală.
Dacă în următoarele zile febra va continua să existe, dar valoarea sa maximală este mai mică decât in prima zi, este de asemenea ușor de controlat cu antitermicele obișnuite, administrate ideal la nevoie, adică doar la peste 38 grade măsurate corect, atunci ne putem gândi la o evoluție pozitivă a bolii și, cel mai probabil, cauza este un virus. Bolile virale nu se tratează decât cu simptomatice, nu necesită antibioterapie și nu au tratament etiologic (adică al cauzei).“
De ce e nevoie de tratament de la medic mai ales la copii?
Pentru că cele mai frecvente greșeli țin de administrarea medicamentului greșit sau al dozelor greșit administrate. DE ȚINUT MINTE:
Nu se administrează antitermicul cu alte linguri/seringi/dozatoare decât cu cele care vin odată cu medicamentul, în ambalajul original. O doză mai mică de antitermic, spre exemplu, poate conduce la ideea falsă a unei boli severe, cu febră mare sau care răspunde greu la tratament. O doză mai mare va pune presiune pe ficatul lui.
Citește cu atenție eticheta siropurilor pe care le-ai deschis la ultima viroză a copilului. Pe unele dintre ele scrie clar în cât timp expiră după ce a fost deschis. De asemenea, tot acolo găsești informații despre cum ar trebui ținute pentru a nu-și pierde din calități.
Nu-i administra același sirop de tuse pe care l-a primit la ultima viroză cu tuse, decât dacă ai confirmarea unui medic că tusea pe care o are acum este potrivită acestui tratament.
Cum arată o infecție bacteriană – Simptome
Uneori, un virus poate să ne slăbească sistemul imunitar și să deterioreze țesutul care ne apără de bacterii, determinându-le pe acestea să crească și să se dezvolte mai ușor. Astfel, dacă febra continuă să existe și după cele 7 zile sau a scăzut în prima parte a tratamentului cu antitermice, apoi a reapărut și e mai mare, ori corpul pare să nu mai reacționeze la antitermice – scade greu sau deloc –, mai mult, apar dificultăți în respirație, iar starea generală a pacientului devine una rea, e moleșit, obosit, atunci este nevoie de un consult medical și de un alt tratament.
De ce e nevoie să ne recomande medicul antibioticul?
Pentru că abuzul de antibiotice a dezvoltat o rezistență a corpului nostru la ele, rezistență care se traduce în „nu mai reacționăm la antibiotice“, pentru că antibioticele pot provoca efecte secundare, cel mai frecvent la nivelul stomacului, dacă nu sunt administrate corespunzător.
Ce analize depistează dacă e virus ori bacterie?
Hemoleucograma. În cazul unei infecții în corp, cele mai importante modificări apar la nivelul leucogramei. Hemoleucograma este analiza care poate oferi informații despre agentul care a produs infecția în corp. În urma ei, medicul obține informații despre numărul de eritrocite (celulele roșii din sânge), leucocite (cele albe) și plachete (trombocitele din sânge). Celulele albe (limfocite, monocite, neutrofile, bazofile, eozinofile) sunt cele care au un rol bine definit în recunoașterea agenților infecțioși, eliminarea lor prin fagocitoză și în producerea de anticorpi.
Cum arată o infecție cu virus din hemoleucogramă?
- neutrofilele – normale sau crescute;
- limfocitele – crescute;
- monocitele – normale sau scăzute.
Cum arată o infecție cu bacterie din hemoleucogramă?
- neutrofilele – crescute în infecțiile acute (Steptococ betahemolitic de grup A – produce faringita bacteriană);
- limfocitele – crescute în infecții cronice (Mycobacterium tuberculosis – tuberculoză);
- monocitele – crescute în infecții cronice (tuberculoză, endocardita bacteriană).
În concluzie, hemoleucogramă oferă indicii asupra unei posibile infecții în corp, însă pentru un diagnostic cert de infecție bacteriană sau virală e nevoie să se facă alte analize specifice. Doar un doctor poate interpreta corect rezultatul unei analize, indiferent care ar fi aceasta, deoarece valorile de care vorbeam mai sus pot varia și din alte motive.
„ATENȚIE! – spune dr. Irina Costache – NU întotdeauna un medic specialist are nevoie de analize pentru a indica administrarea unui antibiotic. Este cred, o exagerare să recoltăm sânge ori de câte ori un copil are febră pentru confirmarea infecției virale sau bacteriene. Experiența medicului, examenul clinic corect și complet pot fi de multe ori suficiente pentru a stabili, cu probabilitate mare, cauza unei simptomatologii specifice.“
VSH-ul. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), este o analiză de sânge, utilizată adeseori în cazul pacienților cu febră inexplicabilă. Cu ajutorul acestei analize, care măsoară activitatea inflamatorie din corp, medicul obține informații despre o gamă largă de afecțiuni infecțioase, inflamatorii, degenerative și maligne. Rezultatul, însă, poate fi afectat de mulți factori, printre care anemia, sarcina sau de tratamentul cu antiinflamatoare. De regulă, se recomandă celor care au simptomele unei boli inflamatorii: dureri de cap, febră, anemie, pierderea poftei de mâncare, pierdere în greutate. Valori foarte crescute sau foarte scăzute ale vitezei de sedimentare a hematiilor îi oferă medicului indicii despre existența anumitor afecțiuni sau infecții.
Proteina C reactivă sau CRP este o proteină care se găsește în plasmă, sintetizată de ficat și de celulele grase ale organismului. Specialiștii o mai numesc „proteina de fază acută“, deoarece apare în cadrul proceselor inflamatorii acute. Nivelul ei crește foarte mult dacă este vorba despre o infecție acută în organism, dar și în acutizări ale unei boli cronice sau la debutul unor boli care se vor croniciza în timp.
Această analiză vă poate fi recomandată de către medic în cazul în care, spre exemplu, suferiți de o răceală „care nu mai trece“. Proteina C reactivă crește în sânge la 2-4 ore de la debutul procesului inflamator, iar valoarea crescută se menține, de regulă, în infecții bacteriene. Deci, o posibilă suprainfecție bacteriană. În urma acestui test, medicul va decide cel mai potrivit tratament, inclusiv dacă e nevoie de administrarea de antibiotic și care va fi acesta. Analiza este utilizată și pentru monitorizare răspunsului la antibiotice în infecțiile bacteriene. Este o analiză valoroasă în sezonul de răceală și gripă.
„… nu întotdeauna proteina C reactivă crescută, așa cum s-au obișnuit deja părinții că se recoltează împreună cu hemograma, înseamnă infecție bacteriană. Creșterea sa semnifică, de fapt, o inflamație, trebuie să existe un anume context pentru a înclina balanța spre antibioterapie“, scrie Mămica Pediatru, alias dr. Irina Costache, pe blogul său.
Exsudatul faringian este acea analiză care presupune recoltarea de probe biologice din faringe. 70% dintre infecțiile faringiene sunt de natură virală, la copii, vinovate fiind, de cele mai multe ori, adenovirusurile, virusul Herpex simplex 1, virusurile Coxsackie A, dar și virusurile gripale și paragripale.
Când faringitele sunt de natură bacteriană, vinovat este, în principal, streptococul beta hemolitic de grup A, frecvent la copiii cu vârste între 5 și 15 ani. La copilul mic, simptomele sunt reprezentate de febra moderată. La copilul mare și la adult, manifestările sunt acute: febră mare, dureri de cap, dificultăți la înghițire, greață, vărsături etc.
Când doctorul suspectează o faringită bacteriană cu streptococ hemolitic de grup A, decide după ce vede rezultatul culturii din exsudatul faringian dacă sau nu e nevoie de tratament cu antibiotic, conform antibiogramei.
Testul pentru depistarea virusului gripal de tip A și B. Există și acest tip de analiză, care se poate face pentru a depista gripa, însă trebuie să știi că nu va ieși pozitiv decât dacă acea persoană are deja simptome de gripă. În mod normal, spun specialiștii, testul de gripă ar trebui păstrat pentru cazurile în care medicii nu pot să pună un diagnostic fie în lipsa simptomelor, fie în lipsa unor simptome care nu reușesc să întregească tabloul clinic al gripei. Cum ar fi gripă fără febră sau cu simptome ușoare. Altfel, un medic poate pune diagnosticul de gripă clinic după un consult clasic.
Testul pentru depistarea rotavirusului. Infecția cu rotavirus reprezintă cea mai frecventă cauză de boală diareică severă la sugari și copii mici, care face decese an de an. Perioada de incubație a virusului este de 1-3 zile, iar infecția este mai frecventă în lunile reci ale anului. Infecția este mai severă la copiii cu vârste de peste 3 luni (cei până în 3 luni au protecție prin anticorpii transmiși placentar și prin alăptare) și până în 24 de luni. Se transmite pe cale fecal-orală. Principalele simptome sunt febra mare, vărsăturile, multe scaune apoase, niciodată cu sânge, lipsa poftei de mâncare; pot să apară stări de somnolență, apatie sau agitație psihomotorie. Uneori, pot să apară și simptome tipice ale unei infecții respiratorii superioare: nas înfundat sau secreții apoase, dureri în gât, dureri de urechi.
Diagnosticul pozitiv în infecția cu rotavirus se stabilește după examenul clinic și după examenul de laborator, care cuprinde: hemograma completă cu frotiu periferic, proteina C reactivă, VSH, test viral din scaun, coprocultura pentru diagnostic diferențial de infecții bacteriene, coprocitograma.
„… vărsăturile apărute brusc, eventual însoțite de scaune diareice de cele mai multe ori traduc un episod infecțios. Dacă scaunele sunt numeroase, apoase, în cantitate mare, cel mai probabil este vorba despre o infecție virală. Dacă, dimpotrivă, scaunele sunt mucoase, cu sânge sau nu, în cantitate mică, atunci cauza este mai frecvent o infecție bacteriană. Dacă un episod diareic acut se prelungește peste 14 zile cel mai probabil nu este infecțios, ci trebuie căutată o altă cauză“, explică dr. Irina Costache, alias Mămica pediatru, pe blogul său.
Testul pentru depistarea norovirusului. Norovirusul este o cauză majoră a gastroenteritelor, care se manifestă cu crampe, vărsături repetate, diaree, dureri de cap și musculare, uneori febră și frisoane. Se transmite interuman, prin apă și alimente contaminate. Perioada cât o persoană infectată este contagioasă poate dura și 2 săptămâni, pentru că devine contagios de la primele simptome și până la cel puțin 3 zile după recuperare.
Identificarea infecției cu norovirus se face printr-o probă de scaun prin test rapid. Nu există tratament pentru această infecție, trebuie însă menținut un aport adecvat de lichide. Sugarii și copiii mici au nevoie urgent de asistență medicală de specialitate.
Testul pentru depistarea virusului Epstein-Barr (EBV). Este unul dintre cele mai răspândite virusuri umane din lume și face parte din familia virusurilor herpetice. Se transmite prin intermediul fluidelor din corp, în special prin salivă. Diagnosticarea clinică a virusului EBV poate fi greu de făcut, deoarece simptomele infecției sunt similare cu ale gripei și răcelii:
- febră
- gât inflamat
- dureri de cap și musculare
- oboseală accentuată și stare de rău
- inflamarea ganglionilor din zona gâtului și axilei
Infecția cu EBV poate fi diagnostica în urma unor teste de sânge care detectează anticorpii împotriva virusului. Nu există tratament specific pentru această infecție în afară de medicamentele care reduc durerea și febra, lichide mai multe pentru hidratare și multă odihnă. Trebuie mers însă de urgență la medic dacă apar dificultăți la respirație sau înghițire și/sau diminuarea cantității de urină eliminate.
