Dependența de dulciuri le este „predată“ celor mici chiar de către părinți. Oferindu-le ceva dulce după activități, ori după masă sau când se simt obosiți, aceștia nu fac decât să le alimenteze dependența de dulce. Iar incapacitatea de a se abține de la a mânca dulce relevă, spun specialiștii, un autocontrol scăzut. Nu acum, peste câțiva ani, dar asta vrei pentru copilul tău?
Imaginează-ți următorul scenariu: ești sănătos, dar de-a lungul anilor ai acumulat câteva kilograme în plus. În ultima perioadă, nivelul glicemiei a început să crească un pic. Încă n-a atins pragul critic care să te înscrie automat în diagnosticul cert de diabet, iar tu ți-ai dori ca măcar așa să rămână. Așa că-ți promiți să începi să faci alegeri alimentare mai bune, mai sănătoase și să începi să faci mișcare. Totuși, cumva, pare mai greu ca niciodată să treci pe lângă o cutie cu bomboane de ciocolată fără să apuci una.
Îți sună familiar? Frustrant? Un studiu recent a scos în evidență faptul că persoanele care au valorile ridicate de zahăr în sânge par să aibă un autocontrol scăzut. Adică aceste persoane posedă o capacitate foarte redusă de a-și controla reacțiile impulsive la un stimul extern și, ca atare, să ofere, de fapt, reacții nepotrivite. Cu alte cuvinte, cu cât nivelul zahărului din sânge este mai mare, cu atât mai greu ne va fi să spunem „NU“ atunci când vedem o prăjitură.
Dulcele pas sigur spre dependență
Cei mici cer glucoză instinctiv. Dulcele oferă satisfacție pe moment, dar noi o simțim altfel. Specialiștii sunt de acord cu toții că, în timp, o dietă bogată în glucoză va duce la îngreunarea procesul de învățare, dar și la o memorie precară.
Dulciurile stimulează zona neuronală a centrului de recompensă. Prin stimularea centrului de recompensă al creierului, dar și a poftei de mâncare, fructoza poate influența senzația de sațietate. Astfel că, prin contrast cu opinia larg răspândită conform căreia o porție mică de dulciuri ne poate satisface pofta, orice aliment dulce consumat ne induce de fapt pofta de consuma mai mult alimente bogate în zahăr. De multe ori, în detrimentul altor alimente sănătoase, de care organismul nostru are nevoie.
CITEȘTE ȘI: Copil cu tendința de îngrășare? Schimbarea începe de la coșul de cumpărături
Prin consumul de zahăr se stimulează eliberarea unui hormon denumit „al plăcerii“ – dopamina – astfel că în urma hiperstimulării receptorilor de dopamină aceștia dezvoltă o toleranță crescută, care ne determină să consumăm și mai mult zahăr pentru a prelungi efectul plăcut.
STOP! Pune limite!
Dar creierul are nevoie de glucoză ca să trăiască. Pentru că neuronii nu pot stoca glucoza, aceștia depind de fluxul sanguin pentru a le asigura o aprovizionare constantă cu energie.
Glucoza este, în mod normal, obținută din carbohidrați. Însă creierul este un organ lacom și are nevoie permanentă de oxigen, energie și glucoză. Dar mai ales de glucoză, iar ca să fie satisfăcut, consumul acestei substanțe nutritive ar trebui să fie constantă pe tot parcursul zilei.
De ce are nevoie de atât de multă glucoză? Păi, pentru că folosește mai multă energie decât oricare alt organ din corpul nostru, peste 20% din procentul total al arderilor organismului. Iar când are nevoie de energie, se bazează pe un zahăr simplu, numit glucoză. Știm cu toții că este singurul organ care nu doarme niciodată, nici chiar când noi dormim!
CITEȘTE ȘI: Cele mai nutritive alimente care ar trebui să se regăsească în meniul fiecărui copil
Ce e de făcut? Psihologii vin cu idei
Ei spun că cei mici trebuie învățați să-și dozeze cantitatea de dulce pe care o aleg încă de când sunt mici. Iar asta nu se face ascunzând dulciurile de ei, ci reducând cantitatea de dulciuri pe care ei o pot găsi la cantitatea maximă admisă pe zi.
Apoi, e bine să creadă că au posibilitatea de a alege, așa că lasă-i două variante la discreție – o bombonică și un pătrățel de ciocolată. Pentru că aceasta este cantitatea de dulce pe care ar trebuie să o poată primi zilnic un copil.
Astfel de exerciții de negociere cu părinții vor limita, într-un final, cantitatea de dulce. Altfel, copiii vor putea alege cu adevărat după ce termina liceul. Între 20 și 24 de ani, lobul frontal este complet dezvoltat.
CITEȘTE ȘI: 7 Rețete rapide și savuroase pentru copii | PORȚIA DE IMUNITATE
