Copilul se îmbolnăvește des? Cum influențează emoțiile imunitatea copilului

Stresul de acasă scade imunitatea?

Dacă situația de acasă nu este una liniștită și relaxată, copilul și imunitatea lui vor avea de suferit. Studiile spun că există o legătură foarte strânsă între imunitatea copilului și mediul în care se dezvoltă mai ales în primii ani de viață. Și pentru unii dintre noi este greu de crezut așa ceva. Eu de exemplu, în afară de momentul în care ai mei m-au dat la creșă, pe la un an jumate și am luat toate virozele posibile și imposibile, din câte mi-a povestit mama, eu nu știu să fi răcit de foarte multe ori de-a lungul timpului și oricum pot număra pe degete dățile în care m-am simțit cu adevărat rău. Și situația de acasă, părințeala aproape militărească, chiar nu era roz deloc. Imunitatea mea de ce nu a fost afectată? C-am crescut bine, fără multe vizite la spital. Dar, hai să-ți povestesc cum stă, de fapt, treaba.

Stresul si imunitatea – Ce arată studiile

La naștere, nici sistemul imunitar și nici creierul nu sunt maturizate. Iar acest lucru se întâmplă pentru a-i permite bebelușului să se adapteze mediului specific în care crește. Concluzia la care au ajuns foarte multe studii, a fost că stresul la care este supus un individ la naștere și în copilăria mică, va conduce la apariția unor procese inflamatorii mai târziu în viață. În cercetările realizate, s-a descoperit faptul că, în cazul rozătoarelor, de exemplu, separarea de mamă se asociază cu o implicare maternă redusă dar și cu o creștere semnificativă a nivelului de stres a puilor.

În ceea ce privește bebelușii și respectiv copiii, dacă sunt supuși unor tratamente nu foarte blânde, fie de către părinți, fie de îngrijiorii acestora sau de către frați, nivelul de inflamație de la nivelul organismului, la 20 de ani distanță, este îngrijorător de ridicat. Mai mult decât atât, stresul afectează negativ sistemul imunitar într-atât de tare, încât pot să apară afecțiuni precum psoriazisul, scleroza multiplă, chiar și cancerul.

Citește pe larg despre:
Alimentația corectă a copilului isteț
Mucozități în gât la bebeluși și copii – ce sunt, de ce apar, cum se elimină?
Amigdalita la copii: cauze, simptome, tratament

Ce ne spune trecutul

Pentru că procesăm situațiile având mereu tendința de a compara experiențele noastre cu ale altora, putem spune că, în acest caz, legătura noastră cu emoțiile nu este una foarte bună. Nu am fost lăsați să plângem sau să ne descărcăm în vreun fel. De la “nu mai plânge că ești urâtă” sau “băieții nu plâng”, până la “ce plângi pentru atâta lucru?! Lasă că îți dau eu motive să plângi!”, reacțiile adulților din jurul nostru au fost practic bariere în a ne conecta cu noi înșine, cu corpul nostru. Ni s-a spus să ne ridicăm și să mergem mai departe, când tot ce voiam să facem era să stăm și să avem grijă de rănile noastre. Ni s-a spus că nu e mare lucru să pierzi o jucărie și nu am fost lăsați să ne conținem durerea. Și care-i faza, mă vei întreba?

Faza e că, noi, așa am fost învățați să trăim. Pe pilot automat. Nu mai auzim corpul când ne spune să luăm o pauză. Că, învățați fiind ca nu cumva să ne gândim și la noi, Doamne ferește, suntem egoiști și așa “nu-i bine”. Ne luăm armurile de “eu le duc pe toate”, până când nu mai putem. Iar acest moment vine fie când ne lovește puternic o afecțiune, fie emoțional, suntem dărâmați. În cazul meu, deși, cum spuneam, la început, nu prea am fost răcită, mică find, stresul a afectat tensiunea arterială care a ajuns la valorile mai mult decât anormale pentru vârsta mea. Citește și despre: 12 superalimente care ajută sistemul imunitar și satisfac toate nevoile nutriționale ale copiilor

Stresul si imunitatea – Ce putem face în prezent

Emoțiile pozitive cresc imunitatea, în timp ce cele negative o scad. În momentul în care privăm copilul de o educație blândă, chiar dacă acum pare a fi bine, cercetările spun altceva. Dacă situația de acasă nu este una liniștită, relaxată, copilul și imunitatea lui vor avea de suferit. Când nu îi ținem în brațe, când nu le acordăm atenție și înțelegere, când nu îi lăsăm să își plângă pierderile, când nu le validăm greutățile (da, și ei au greutăți), atunci le afectăm nu doar încrederea în sine și în propriul corp dar le și afectăm imunitatea.

Da, ne este greu să îi conținem fix așa cum sunt și ne este greu cu emoțiile lor atât de puternice, pentru că nu am trecut nici noi prin foarte multe experiențe din acestea. Dar nu este imposibil de realizat. Dacă vei începe, puțin câte puțin, în fiecare zi, să îți descoperi emoțiile tale oglindite de cel mic, le veți putea vindeca împreună. Pentru că, îți vine să crezi sau nu, copilul reușește să exprime ceea ce noi ținem adânc ascuns în interior. Și, pe lângă tratamentul recomandat, bineînțeles, de către medic, ți-aș mai spune să descoperi și cauza emoțională.

O durere de gât vine pe fondul unei situații în care copilul (sau chiar tu, părintele) nu a putut vorbi sau ceea ce a spus nu a fost considerat importat. Otitele apar când cei mici au auzit ceva dureros și nu au putut răspunde. Lista e una mare și complexă, motiv pentru care îți recomand să citești cartea lui Jacques Martel, “Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor”.

Sunt convinsă că faci tot ceea ce este mai bun și mai bine pentru copilul tău. Sunt convinsă că deja nu mai știi ce să-i oferi în plus. Este nevoie să știi că al tău copil, are nevoie de tine, prezentă lângă el, așa cum ești. Cu bune și cu rele. Fix așa cum și el are nevoie să fie iubit de către tine. Cu bune și cu rele. Citește și despre: Trucuri pentru un copil care nu mănâncă aproape nimic. Cum îl poți convinge să accepte o diversitate de alimente?