Din primul moment al confirmării sarcinii şi, mai ales de-a lungul celor nouă luni până la venirea pe lume a bebeluşului tău, îţi imaginezi în fel şi chip care va fi temperamentul copilului tău şi îţi conturezi modelul de educaţie pe care tu şi viitorul tătic îl veţi da celui mic.
Ca viitoare mămică urmăreşti în parc, la restaurant sau cand vizitezi prieteni care sunt deja părinţi comportamentul copiilor, reacţia lor în diverse situaţii şi îţi spui “eu nu voi proceda aşa”, “copilul meu va fi cuminte căci şi eu, şi partenerul meu suntem firi calme şi liniştite”. Cu cât se apropie momentul naşterii, cu atât te simţi mai pregătită să fii mamă şi eşti mai sigură că vei face faţă, că ştii ce te aşteaptă.
Dar adevărul este că, într-un procent deloc de neglijat, întâi bebeluşul şi apoi preşcolarul sau viitorul adolescent, te poate lua prin surprindere şi îţi poate “dărâma” toate planurile despre cum şi ce vei face pentru a-l creşte şi educa cât mai bine.
Cum imi dau seama ca am un copil cu nevoi emotionale mai ridicate decat in mod normal?
Primele întrebări pe care ţi le vei pune despre copilul tău vor fi încă din prima sau a doua lui lună de viaţă. Şi asta pentru că, dacă ai un copil cu nevoi emoţionale ridicate, el sau ea îţi va solicita atenţia în mod permanent.
Bebeluşul tău nu va avea un program de masă constant şi nu va suge doar pentru a se hrăni, ci mai mult pentru a se linişti. Când vei merge cu el la cumpărături, la restaurant sau în spaţii publice va fi cea mai gălăgioasă persoană de acolo.
Vei constata rapid că nu-l poţi lăsa la mama soţului tău sau la vreo prietenă are mari probleme de adaptare cu un mediu nou dar mai ales cu persoane străine. Nu va dormi noaptea “regulamentar”, nu vei putea ieşi din raza lui vizuală pentru prea mult timp şi, în general, tot ceea ce se considera “normal” pentru fiecare etapă de dezvoltare în general, pentru tine şi copilul tău va fi destul de diferit.
Copiii cu nevoi emoţionale ridicate sunt copii a căror nevoie de afecţiune, interactivitate cu unul sau ambii părinţi, precum şi nevoia de a fi ţinuţi în braţe (contactul piele cu piele e şi mai pe placul lor) sunt mult peste limita considerată “normală” de modelul de educaţie clasic pe care mare parte a societăţii îl promovează. Va fi repede catalogat de către prieteni, alte mămici sau chiar bunici drept un copil “răsfăţat”.
Vei primi nenumărate sfaturi binevoitoare cum că trebuie să-l laşi să plângă mai mult, căci altfel va depinde de tine tot timpul. Te vei simţi vinovată pentru faptul că bebeluşul tău se trezeşte noaptea foarte des şi asta se întâmplă în mod sigur pentru că tu faci ceva greşit. Nu,nu este aşa!
Martha şi William Sears sunt doi pediatri americani celebri, părinţii a opt copii de vârste diferite şi autorii a peste 40 de cărţi de pediatrie, printre care şi “The Fussy Baby – Parenting a High Need Child from Age One to Five” (în traducere “Copilul agitat – Creşterea unui copil cu nevoi emoţionale ridicate de la unu la cinci ani”) .
Carte scrisă după experienţa cu cel de-al patrulea copil al lor, Hayden, un copil cu nevoi emoţionale ridicate, şi care încurajează prin propria lor experienţă deschiderea către nevoile copilului şi ideea de a fi părinţi unici pentru fiecare copil în parte.
Din păcate cartea nu este publicată şi în România, putând fi achiziţionată doar din Statele Unite ale Americii. Tot din păcate, în România se vorbeşte mult prea puţin despre copilul cu nevoi emoţionale ridicate. Şi adăugând modelul cu care am fost învăţaţi că trebuie crescut un copil vom ajunge la un dezastru emoţional pentru părinţii unui copil cu nevoi emoţionale ridicate. Părinţi care vor fi prinşi între ceea ce trebuie să facă („o să vi se urce în cap”, „este un mic manipulator” – sunt doar câteva dintre lucrurile pe care aceşti părinţi le vor auzi) şi ceea ce instinctul le spune să facă.
Cum se creste un copil cu nevoi emotionale ridicate?
Modelul de parenting atunci când ai un copil cu nevoi emoţionale ridicate trebuie reconsiderat serios dacă eşti o mamă cu principii clasice de creştere a copiilor.
În primul rând trebuie să te pui la dispoziţia lui 24 de ore din 24. Nevoile copilului tău trebuie să primeze în faţa celor ale familiei sau ale tale. Odată ce ai acceptat acest lucru, va fi mult mai uşor să fii alături de copilul tău aşa cum el are nevoie să fii. Dacă eşti mămică prima oară, cu siguranţă vei simţi deseori că “nu mai poţi”.
Creşterea unui copil cu nevoi emoţionale ridicate poate fi epuizantă şi confuză, însă copii cu nevoi emoţionale ridicate care au primit din partea părinţilor toată afecţiunea şi atenţia de care au nevoie sunt viitori adolescenţi siguri pe propria personalitate, de o sensibilitate ieşită din comun şi o deschidere sufletească de excepţie.
Dacă te ţii tare şi îl laşi să plângă până adoarme singur, nu îl iei în braţe prea des ca să nu crească răsfăţat şi nu accepţi să fi decorat degeaba atât de frumos camera lui ambiţionându-te în ciuda plânsetelor lui din ce în ce mai intense că trebuie să doarmă în pătuţul lui, singur, vei avea fix reversul.
Aparent, bebeluşul se va învăţa să adoarmă singur, va înceta să plângă la un moment dat şi îţi vei spune că a fost doar o etapă şi că lucrurile au revenit la normal. Nu e aşa. Un copil îndepărtat de la pieptul mamei sale cu forţa poate fi un viitor adult cu mari probleme de identitate. Nevoia de tandreţe atât de brutal refuzată va ieşi la iveală în comportamentul adolescentului sau adultului.
Potrivit doctorului Sears părinţii unui copil cu nevoi emoţionale ridicate nu trebuie să privească acest lucru dintr-o perspectivă negativă. Ei nu au „copii răi”, au copii puţin diferiţi. Copii care odată trecuţi de vârsta de preşcolar se vor transforma în şcolari cu performanţe deosebite.
Nu vă lăsaţi manipulaţi de ce spune majoritatea din jurul dumneavoastră, un copil se creşte în primul rând cu foarte multă dragoste şi gingăşie. Fiţi alături de copilul dumneavoastră căci veţi fi răsplătit cu la fel de multă dragoste când va ajunge la maturitate.
