Nu există nicio îndoială că antibioticele sunt, cu adevărat, o minune a medicinii moderne. De la descoperirea penicilinei, în 1928, victoriile antibioticului în fața infecțiilor bacteriene au determinat mulți doctori să îndrăgească repede această scurtătură spre sănătate. Vindecarea cu medicamente i-a făcut pe mulți să creadă că pericolul asupra vieții omenești a devenit de domeniul trecutului. Dar să nu ne pripim! Până în 1940, antibioticele au fost folosite pe scară largă, determinând oamenii să uite de vechile remedii.
Ultimele decenii stau, din păcate, sub semnul abuzului de antibiotice și de medicamente, care au dus la dezvoltarea unor tulpini bacteriene rezistente la astfel de tratamente, cum ar fi unele tulpini de tuberculoză, precum și unele infecții cu stafilococ auriu la copii și sugari. Iată o listă cu cele mai puternice antibiotice naturale din lume. Se găsesc și la noi în farmaciile specializate. Unii le știu bine deja și le folosesc.
- Uleiul de oregano
- Extractul din semințe de grepfrut
- Usturoiul
- Ghimbirul
- Extractul din frunze de măslin
- Echinaceea
- Mierea de Manuka
- Pau d’arco
- Argintul coloidal
Tratamentele intensive pe bază de antibiotice au dereglat profund flora intestinală, provocând tulburări intestinale (cea mai comună este sindromul colonului iritabil), dar și boli autoimune de tot felul. Dincolo de rezistența la antibiotic, rămân și efectele pe termen lung ale administrării necontrolate de antibiotice. Iar siguranța că daunele produse se pot remedia prin simplul consum de probiotice sau alimente fermentate cu ajutorul cărora, prin magie, flora intestinală își revine la normal, sunt departe de a fi adevărate.
Studiile arată că simplul consum de antibiotice modifică permanent flora intestinală, iar daunele persistă mai mulți ani. Conform Jurnalului de microbiologie, chiar și după 5 zile de tratament cu antibiotice reziduurile de bacterii care rămân în intestin pot persista până la 4 ani, poate chiar mai mult! În concluzie, antibioticele nu sunt un lucru rău, dimpotrivă, însă ele ar trebui folosite doar în situații care pun viața în pericol, ca o ultimă soluție, dacă vrei să spui așa…
Pentru îngrijorătoarele infecții de zi cu zi, cele care deși ne strică confortul zilnic, nu ne pun viața în pericol, natura oferă alternative foarte puternice și eficiente, dar și prietenoase. Mai jos vei găsi lista care cuprinde cele mai bune antibiotice naturale pe care te vom învăța cum să le folosești în caz de gripă, răceală, infecții ale pielii, sinusurilor ori ale căilor respiratorii.
Aceste antibiotice naturale sunt, de regulă, atât antivirale, cât și antifungice, spre deosebire de antibioticele de sinteză care nu sunt. De asemenea, nu sunt remedii pentru prevenție ori atenuarea simptomelor.
Citește și despre:
A venit frigul! Parcă văd că iar mi se îmbolnăvește copilul!
Mucozități în gât la bebeluși și copii – ce sunt, de ce apar, cum se elimină?
Menținerea căilor nazale curate. Cum se face lavajul nazal la bebeluși și copii
Ajutor! Cum reacționăm corect când bebe are o problemă de sănătate
Cum facem față virozelor și bolilor contagioase ale copilăriei în sezonul rece
Vedeta sezonului rece – Virusul sincițial respirator (RSV) la bebeluși și copii
Care sunt și cum se folosesc antibioticele naturale – Uleiul de oregano
Există peste 40 de specii de oregano, dar uleiul cel mai benefic este cel obținut din oregano sălbatic sau Origanum vulgare, care este nativ pentru regiunile mediteraneene. Optează pentru uleiul de oregano obținut din Origanum vulgare și Thymus capitatus, o varietate care crește în Spania. Uleiul are culoarea de la auriu la galben închis și un miros picant puternic.
Uleiul de oregano are proprietăți antimicrobiene, antibacteriene, antivirale și antifungice, fiind cunoscut mai ales pentru boli ale sistemului respirator și imunitar. Previne și vindecă infecții ale tractului urinar (E. coli, Proteus și Pseudomonas), infecții respiratorii cauzate de stafilococi și de Klebsiella preumoniae, infecții parazitare produse de giardia amoeba, infecții cu stafilococ auriu rezistent la meticilină. Simpla adăugare a acestuia în alimente ajută la uciderea bacteriilor.
Contraindicații: uleiul de oregano este contraindicat în sarcină și cât timp alăptezi!
Iată cum trebuie oferit copiilor, în funcție de vârstă:
6 luni – 2 ani:
- 1 picătură în lapte sau suc de fructe, o dată pe zi;
- cură de maximum 10 zile;
- frecție la tălpi cu 2-3 picături de ulei de oregano (apoi pune-i șosete) în caz de congestie, răceli ori febră, înainte de culcare.
2 – 5 ani:
- 1-2 picături în lapte sau suc de fructe, o dată pe zi, după masă;
- cură de 10 zile sau mai mult;
- frecție la tălpi cu 2-4 picături de ulei de oregano în caz de congestie, răceli ori febră, înainte de culcare;
- în caz de congestie pectorală, poți masa pieptul copilului folosind 3 picături de ulei de oregano, înainte de culcare.
6 – 10 ani:
- 1-3 picături în suc de fructe, o dată pe zi;
- fără restricții la numărul de zile în care îl poți folosi;
- frecție la tălpi cu 3 picături de ulei de oregano în caz de congestie, răceli ori febră, înainte de culcare;
- în caz de congestie pectorală, poți masa pieptul copilului cu 3-5 picături de ulei de oregano, înainte de culcare.
10 ani +:
- 3 picături (în lichide ori direct sub limbă), de 3 ori pe zi, după mese;
- În caz de congestie ori răceală, masează pieptul copilului cu 5 picături de ulei de oregano.
Extractul din semințe de grepfrut – Antibiotice naturale
Nu multă lume știe că din sâmburii de grepfrut se extrage un antibiotic natural, care poate fi folosit fără probleme la copiii mici. Extractul din sâmburi de grepfrut (ESG) se obține din sâmburii și membranele uscate ale pulpei de grepfrut care sunt mărunțite până la consistența de pulbere, după care trec printr-un proces de distilare. În urma supunerii la temperaturi joase, din masa distilata se obține o pulbere concentrată pură.
Extractul din sâmburi de grepfrut are proprietăți antibacteriene, antivirale și antifungice, fiind un adevărat leac pentru infecțiile urechilor, ale gâtului, dar și în diaree ori candida. Adeseori numit antibioticul vegetal, extractul din sâmburi de grepfrut nu acționează, precum antibioticele obișnuite, doar asupra bacteriilor patogene, ci și asupra microbilor, virusurilor, precum și microorganismelor, inclusiv paraziți și ciuperci. De fapt, bioflavonoidele și glicozidele din componența extractului acționează în așa fel încât celulele virușilor, ciupercilor și bacteriilor nu mai pot percepe aminoacizii drept sursă de alimentare și, în consecință, mor.
Contraindicații: extractul din sâmburi de grepfrut nu este toxic și nu are efecte secundare, însă fiind foarte concentrat, trebuie folosit cu mare atenție.
Administrare internă:
- trebuie dizolvat în apă sau suc;
- doza medie pentru adulți este de 5-15 picături la 200 ml de apă sau suc, de 2-3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă; copiii (3-10 ani) – 2-5 picături, la 200 ml de apă sau suc, o dată, de două ori pe zi;
- durata tratamentului nu trebuie să depășească 6 săptămâni fără consultarea unui medic.
Administrare externă:
- se aplică nedizolvat doar pe înțepături de insecte, pe negi sau pe unghiile afectate de micoze;
- pe mucoase, se aplică doar dizolvat în apă, glicerină sau ulei vegetal.
Usturoiul – Antibiotice naturale
Dintre toate antibioticele naturale, usturoiul este favoritul multora pentru gustul lui deosebit folosit ca uz intern. Dincolo de gust, puterea lui este extraordinară! Reușește să ucidă agenții patogeni, nu doar bacteriile, ci și ciupercile și virusurile, fără să dăuneze florei intestinale.
Cu o condiție: să fie consumat în stare crudă, doar zdrobit și lăsat 10 minute înainte de a fi consumat, desigur, în stare proaspătă.
Este de mare ajutor în vindecarea tulburărilor respiratorii, tratează durerile abdominale și întărește sistemul imunitar. Însă, pentru ca tratamentul să dea roade, trebuie să știm de cât usturoi avem nevoie pentru a putea învinge o răceală. Un singur cățel este prea puțin, iar o căpățână este mult prea mult pentru noi. Astfel, pentru ca tratamentul să fie activ, 4-5 căței mici de usturoi sau 2-3 căței mari de usturoi sunt cantitatea potrivită. CITEȘTE ȘI: Cum recunoaștem gripa la copii și când trebuie să mergem la doctor
Ghimbirul – Antibiotice naturale
Nu te-ai întrebat niciodată de ce alături de sushi e servit, aproape întotdeauna, ghimbir crud? Pentru că ghimbirul are capacitatea de a preveni intoxicațiile alimentare cauzate de peștele și fructele de mare crude.
Mai mult, studiile au arătat că ghimbirul proaspăt are un efect antibiotic împotriva agenților patogeni din alimente, precum salmonella, listeria și campylobacter.
Ceaiul de ghimbir anulează un component al sistemului imunitar care provoacă alergiile și astmul.
Introdus în dieta celor mici, acesta are capacitatea de a reduce inflamațiile căilor respiratorii, reducând astfel simptomele asociate alergiilor de sezon. Simplul consum de ceai de ghimbir calmează inflamațiile gâtului, sinuzitele, febra, răgușeala și congestiile respiratorii. Fiind bogat în antioxidanți, întărește sistemul imunitar.
Siropul de ghimbir
Un alt preparat puternic și foarte bun la gust, potrivit copiilor, este un amestec de ghimbir, miere și lămâie, un sirop concentrat și dulce. E ușor de preparat și îl poți oferi copilului preventiv, înainte de începerea grădiniței, la primele simptome de infecție virală, pentru tratarea tusei, ori în caz de febră (diluat cu apă).
Ingredientele siropului se pun într-un borcan și se strivesc împreună, apoi se pune borcanul la frigider 4 săptămâni. Oferă-i copilului 2-3 lingurițe din acest sirop dimineața, ori ca limonadă, adăugând apă, ori poți adăuga 1-2 linguri în ceaiul cald din plante.
Contraindicații: pentru că conține miere, siropul este contraindicat copiilor care nu au împlinit vârsta de 1 an. Efectele lui secundare (rare și doar în caz de doze exagerat de mari) pot fi: arsuri la stomac, diaree, iritații ale mucoasei bucale.
Extractul din frunze de măslin – Antibiotice naturale
Majoritatea oamenilor cunosc beneficiile pentru sănătate ale uleiului de măsline 100% extra virgin. Cu toate acestea, foarte puțini știu despre efectele antibiotice ale extractului de frunze de măslin.
Acesta a fost întrebuințat prima oară în anul 1800 pentru a vindeca malaria, fiind deosebit de eficient în reducerea febrei chiar și în cazul unor boli grave. Cercetătorii au arătat că o componentă a acestui extract acționează ca un antibiotic natural cu spectru larg care inhibă, în mod sigur și puternic, creșterea nu numai a bacteriilor, ci și a virusurilor și a ciupercilor.
Pentru administrare la copii, căutați în magazinele specializate extract din frunze de măslin care să nu conțină alcool sau zahăr. Se recomandă administrarea extractului de frunze de măslin astfel:
- câteva picături în ceai sau în apă caldă pentru a trata astmul bronșic, pneumonia și bronșita;
- direct în gură pentru distrugerea patogenilor din gură și gât.
Echinaceea – Antibiotice naturale
E deja cunoscută și utilizată pe scară largă pentru combaterea infecțiilor, în special a celor ale căilor respiratorii superioare. Dar e la fel de eficientă și în tratarea multor altor infecții, precum infecții ale tractului urinar, infecții vaginale, herpes vaginal, infecții ale sângelui (septicemie), afecțiuni gingivale, amigdalite, infecții streptococice, sifilis, tifos, malarie, difterie.
Specialiștii recomandă administrarea pentru cura preventivă cu echinaceea, o doză de 300 mg de trei ori pe zi pentru adulți, pentru copiii cu vârste de peste 6 ani jumătate din doza pentru adulți, iar pentru cei sub 6 ani, doar un sfert din doză.
Mierea de Manuka – Antibiotice naturale
Ce ar fi această listă de antibiotice naturale fără mierea care a luptat cu infecțiile din cele mai vechi timpuri? Din toată mierea de pe planetă, mierea de Manuka, provenită din Noua Zeelandă, este capabilă să ucidă o varietate foarte largă de patogeni.
Peste 250 de tulpini de bacterii, printre care stafilocul auriu rezistent la meticilină, stafilococul auriu sensibil la meticilină, enterococi rezistenți la vancomicină, Helicobacter Pylori (care poate provoca ulcere gastrice), pot fi ucise de mierea de Manuka.
În 2007 s-a aprobat folosirea acestui aliment ca pansament pe răni infectate.
Calitatea cea mai mare a acestui antibiotic este faptul că e un aliment extrem de gustos, ceea ce îl face potrivit pentru administrare în cazul copiilor. Atenție, însă, pediatrii spun că nu este recomandată copiilor mai mici de 1 an, iar pentru cei care au împlinit această vârstă este suficientă 1 lingură la 2-3 zile.
Pau d’arco – Antibiotice naturale
Pau d’arco este scoarța unui arbore originar din America de Sud, cunoscut mai ales pentru proprietățile ei puternice de luptă împotriva ciupercii Candida, apărută în urma tratamentelor cu antibiotice.
La magazinele de specialitate, găsești această plantă Pau d’arco sub formă de ceai, capsule sau tinctură. Se utilizează atât intern, cât și extern.
În caz de răceală, se recomandă un tratament scurt, dar intensiv, cu ceai (făcut din planta aceasta sau din alte plante în care se pune conținutul unei capsule) și se bea câteva zile, până la o săptămână, de câteva ori pe zi.
Consultați medicul pentru a stabili împreună cu el modalitatea de administrare în cazul copilului.
Argintul coloidal – Antibiotice naturale
Acționează asupra a peste 350 de specii de microorganisme patogene, inclusiv stafilococul auriu și Helicobacter Pylori, ultimul fiind responsabil de producerea ulcerului gastric. Nu are niciun efect toxic asupra organismului. Acțiunea lui constă în pătrunderea prin pereții celulei infestate și blocarea, cu ajutorul ionilor de argint, a intrării substanțelor nutritive către virus, condamnând astfel celula bolnavă la moarte. Se poate bea, se ține sub limbă, se picură în nas, în ochi, urechi, se aplică pe piele. Este recomandat în infecții:
- ale căilor respiratorii (răceală, amigdalită, sinuzită etc);
- ale pielii (acnee, dermatomicoze, furunculoză, eczeme);
- ale tractului digestiv (ulcer, dizenterie);
- de origine bacteriană sau virală (hepatită, gripă);
- vaginale, ovariene, candida,
- precum și în caz de imunitate slabă, dar și răni, înțepături, arsuri.
Citește și despre: Importanța imunizării prin vaccinarea antigripală la copii. Ce tipuri de vaccin gripal au la dispoziție părinții?
