Orice părinte are ca prioritate asigurarea sănătăţii şi dezvoltării normale a copilului său. Vizitele regulate la doctor, supravegherea alimentaţiei şi a activităţilor fizice ale celui mic constituie, bineînţeles, o parte importantă din îngrijirea acestuia, însă există situaţii în care nu poţi controla tot ce se întâmplă cu el şi afecţiunile pe care le manifestă. Astfel se pot descrie bolile genetice, de exemplu, printre care se numără şi autismul, un caz din ce în ce mai conştientizat, atât de comunitatea părinţilor, cât şi de cea a medicilor din întreaga lume.
Ceea ce declanseaza autismul nu este inteles complet in prezent, tulburarea fiind atribuita interactiunii dintre gene sau unor mutatii cu efecte majore. Teroriile precum ca autismul ar putea fi provocat de vaccinuri nu au putut fi demonstrate stiintific. Descoperirile făcute în domeniu au avansat, din fericire, foarte mult, iar autismul depistat de timpuriu poate fi într-adevăr o şansă la o viaţă cât mai normală pentru un copil care de-abia începe să cunoască lumea.
Ce reprezintă autismul şi cum îl putem înţelege
Pentru a putea discuta mai pe larg ce implică autismul şi cum îi pot fi combătute simptomele, mai întâi trebuie să înţelegem ce reprezintă el, de fapt. Autismul desemnează o serie de tulburări comportamentale care afectează dezvoltarea normală a creierului copilului şi integrarea micuţului într-un mediu social. Copiii autisti au in general actiuni repetitive, contact si comunicare limitata. Statisticile arată o creştere îngrijorătoare a numărului de cazuri de la an la an, ceea ce a determinat medicii să acorde autismului o atenţie cu adevarat specială.
Autismul apare la 1 din aproximativ 1000 de copii si este intalnit de trei ori mai mult in randul baietilor decat la fetite. Autismul face parte dintr-o categorie mai mare de afecţiuni similare cunoscute sub numele de „autism spectrum disorders” (tulburări din spectrul autist) care includ: autismul (sau sindromul Kanner), Sindromul Asperger, tulburări pervasive nespecifice de dezvoltare.
Sindromul Rett şi tulburarea dezintegrativă infantilă sunt cazuri genetice extrem de rare, care sunt luate drept cazuri individuale şi tratate separat de seria spectrală reprezentată de primele trei.
Ceea ce este foarte important în legătură cu autismul este că acesta poate fi detectat chiar şi în jurul vârstei de 18 luni şi există mai multe opţiuni care pot îmbunătăţi stilul de viaţă al copilului afectat de autism. Copii cu sindromul Aspenger pot fi diagnosticati mai tarziu, atunci cand merg la scoala.
Care sunt cauzele şi cum pot reduce părinţii riscul apariţiei autismului
Până nu demult, oamenii de ştiinţă au considerat că autismul este cauzat în mare parte de factori genetici. Studile recente însă au demonstrat că mediul în care este crescut copilul este la fel sau poate chiar mai important decât ceea ce poate fi transmis genetic. Una dintre cele mai importante descoperiri dezvăluie că un copil născut cu o vulnerabilitate la această boală o poate dezvolta în urma unor influenţe din mediul extern, nu numai după naştere, dar chiar şi în timpul sarcinii. Printre factorii prenatali care pot afecta copilul se numără antidepresivele, deficienţele nutriţionale (în special, acidul folic), vârsta mamei (dar şi cea a tatălui, copiii cu un tată mai în vârstă fiind supusi unui risc mai mare), complicaţii la naştere sau la scurt timp după, expunerea la poluanţi chimici.
Vaccinurile pentru întărirea sistemului imunitar au stârnit şi ele o serie de controverse, nesusţinută, în schimb, de dovezi ştiinţifice. Bineînţeles, mamele pot reduce aceste riscuri dacă au o alimentatie echilibrata si atunci cand le sunt recomadate îşi iau vitaminele prescrise de medic, fac controale regulate, mănâncă sănătos şi evită infecţiile şi mediile nocive.
În ceea ce priveşte depresia prenatală la mame, aceasta este mai problematică pentru că atât antidepresivele, cât şi prezenţa depresiei netratată în timpul sarcinii pot dăuna pe termen lung copilului. De aceea, daca suspectezi depresia cel mai bine este să consulţi medicul in cel mai scurt timp pentru ca el să poată recomanda tratamentul ideal pentru fiecare caz în parte.
Ce simptome apar la copiii afectati de autism
Autismul este foarte dificil de controlat, mai ales pentru că reprezintă o manifestare ale cărei simptome diferă de la copil la copil. Cele mai îngrijorătoare efecte se constată în comunicarea verbală şi nonverbală, socializarea cu ceilalţi oameni sau în versatilitatea modului de gândire. După cum îţi poţi da seama, aceste arii ale dezvoltării copilului sunt esenţiale pentru creşterea normală a micuţului şi este de datoria părintelui să identifice aceste simptome şi să înceapă să caute soluţii cât se poate de devreme.
Posibile semne care ne duc cu gandul la AUTISM
Până la varsta de 12 luni, copilul ar trebui să îşi dezvolte capacitatea de a gânguri, de a arăta cu degetul şi alte gesturi care se formează în această perioadă. Absenţa lor ar putea constitui un semn de îngrijorare. De asemenea, alte indicaţii ar fi faptul că nu se uită în ochii mamei când aceasta îl alăptează, nu zâmbeşte când i se zâmbeşte, nu încearcă să atragă atenţia sau nu răspunde atunci când îl strigi pe nume. Aceste semne nu indică neapărat un comportament anormal, aşa că trebuie să fii atenta la copilul care poate nu e doar foarte cuminte, ci ar putea prezenta simptome de autism.
Dacă până la varsta de 16 luni copilul nu reuşeşte să formeze cuvinte clare, este timpul să consulţi un specialist care te poate ajuta să depistezi cauza ce implică un asemenea efect. La 24 de luni, copilul ar trebui să poată formula fraze, fără să repete sau să imite pe altcineva. Deja, la această vârstă, pot apărea şi alte simptome care îi împiedică integrarea într-un mediu social, nu se poate înţelege cu partenerii de joacă şi nu găseşte vreo plăcere în ceea ce face. Există, totuşi, şi cazuri în care copilul este stimulat suficient pentru a se dezvolta normal până la acea vârstă, ca apoi să sufere un regres. CITEȘTE ȘI: Semnele autismului la copii – Mami, observă aceste indicii timpurii!
Care sunt soluţiile care pot fi adoptate pentru a ameliora simptomele autismului şi ce pot face părinţii pentru a depista apariţia autismului cât mai devreme ?
Părinţii trebuie să fie pregătiţi în caz că observă vreun comportament neobişnuit la copilul lor. Până la urmă, tu ajungi să îl cunoşti cel mai bine şi îţi poţi da seama dacă ceva nu e în regulă. Dacă observi vreunul din simptomele enumerate mai sus, ar trebui să îi acorzi mai multă atenţie şi să vezi dacă persistă. Dacă acesta este cazul şi crezi că băieţelul sau fetiţa ta nu reacţionează cum ar trebui la tine sau la mediul extern, trebuie să îl duci la doctor pentru a afla o părere specializata. Poţi face mai multe teste pentru a descoperi dacă copilul are autism sau nu. Primul dintre ele ar consta din evaluări comportamentale, care îl ajută pe doctor să stabilească dacă dezvoltarea copilului este întârziată.
Apoi se pot face controale fizice, măsurători ale dimensiunilor corpului, ale auzului şi a intoxicării cu plumb, posibilă în cazul celor care mănâncă substanţe dăunătoare organismului şi bagă obiecte străine în gură, mult după vârsta obişnuită pentru acest tip de comportament. Mai sunt şi alte teste precum analiza cromozomală pentru cei care prezintă o dezabilitate intelectuală, electroencefalograma (EEG) în cazul copiilor care fac convulsii şi au un comportament mai puţin matur sau o imagine prin rezonanţă magnetică (RMN), pentru a putea analiza în detaliu structura creierului.
Ce trebuie făcut daca copilul are AUTISM?
Interacţiunea dintre tine şi copilul tău este esenţială dacă suferă de autism pentru că stimularea continuă a creierului încă de la stadiul de bebeluş poate aduce schimbări drastice. Asadar relaţia dintre tine şi copilul tău trebuie să fie una foarte dinamică. Odată ce micuţul tău a primit diagnosticul de autism, nu trebuie să mai pierzi vremea şi trebuie să acţionezi imediat. După cum am mai zis, părintele e cel care îşi cunoaşte cel mai bine copilul şi trebuie să înveţi cum funcţionează lumea prin ochii lui.
Un tratament chimic impotriva autismului încă nu a fost elaborat, iar majoritatea soluţiilor se bazează pe tratamente comportamentale, prin contact direct cu cel mic. Este important să identifici autismul de timpuriu pentru ca apoi să îţi poţi face un plan de bătaie, bazat pe necesităţile lui: trebuie să ajungi să îi cunoşti interesele, nevoile de a vorbi, de a interacţiona cu ceilalţi şi de a îşi exprima sentimentele, să îl susţii în ceea ce face, dar să rămâi ferma pe poziţii.
De mic, trebuie să îi oferi un mediu organizat, unde puţine lucruri ar putea să îl sperie prin necunoscut şi să îl facă să renunţe la activităţile sale. Propune un plan şi consultă-te cu pediatrul copilului. Puteţi încerca să găsiţi împreună o soluţie care să amelioreze sau chiar să întrerupă, în unele cazuri, dezvoltarea simptomelor prezentate de autism. CITEȘTE ȘI: De ce nu vorbește copilul meu? Abia pronunță câteva cuvinte și are deja 2 ani!
